Laborator foto improvizat


24 martie 2023

Locul. Intre 1946-1973 familia mea a locuit cu chirie. Acolo n-am avut laborator foto. Foloseam lunar 2 ore baia fara fereastra ca improvizatie. Pentru developat filme nici n-ai nevoie de camera obscura. Un sac negru cu fermoar si 2 mansete cu elastic e suficient ca sa bagi filmul in doza de developat. In 1972, 2 camere din apartamentul nostru s-au eliberat; eu m-am mutat acolo. Din 1974, toata familia s-a mutat in apartamentul nostru - si chiriasii isi recapatasera apartamentul - cu bucataria la subsol. Am amenajat una noua la parter.
In 1973 am fost admis in AAF. Ca membru AAF era indispensabil sa ai propriul laborator foto.
Fosta bucatarie (2,5 x2.8m) din subsol am "avansat-o" laborator. Am pus o planseta pe niste lazi. Pe ea erau tasele de plastic.
In 1981 m-am mutat in Drumul Taberei, cu viitoarea sotie. N-aveam camera obscura, acolo doar developam filmele. Odata uscate si taiate le puneam in hartie calc. Filmele in Dr.Taberei, laboratorul era la parinti. Faceam fotografii de sport si fotografii de familie. Mergand tot timpul cu aparatul la mine, faceam si cateva declansari cu situatii socante intalnite. Pe acestea nu le printam atunci. Fotografiile pozitive nu erau compromitatoare. Daca cineva ar fi „verificat” negativele, observa, de ex 31 imagini cu handball si cateva cu altceva. Nu cred ca exista cineva in lume care sa poata recunoaste ce a fost fotografiat pe toate cliseele negative. Recunoaste una, 2, cel mult 3, din 10. Dar nu toate.
Iunie 1991 sotia a fost batuta de mineri si la prima iesire in vest a cerut azil politic. Ulterior a cerut divort. M-am mutat inapoi cu tata. Mama se prapadise din 1988.

Dotare. In mai 1968, in excursie in Kiev, mi-am luat un cantar fotografic balanta si o doza de developat filme de 35mm, ambele foarte primitive. In 1969 am fost cu tata, in unica mea iesire in vest. Mi-am luat o doza Jobo pe care am folosit-o 40 de ani. In acelasi an, de Craciun, am primit cadou un minuscul aparat de marit Durst.

In 1973 am cumparat la Warsowia 2 doze duble. Cam asta e tot.
Aveam prieteni pasionati de fotografie. In anii 1975, Dan Dinescu si Nic Hanu erau mult mai priceputi decat mine in laborator. Aveau laboratoare dotate si foloseau filme late. Ajungeam eu in camera lor obscura. Am progresat in timp.
In 1976 am predat un curs de fotografie la Universitatea „Populara” Dalles. Macar 10 cursanti castigau bani facand si fotografii la nunti, botezuri. Erau socati cat de repede si precis lucram in obscuritate.
La mine in „laboratorul” foto venea rar un prieten sa ma ajute la mariri mari, 30x40 pana la 50x60, sa nu contaminez revelatorul cu mana din fixator. Montasem cuva de dus in locul chiuvetei, sa le spal mai usor. Nu era nici-un pericol, fotografiile marite aveau subiecte anodine.
Din 1996 predam la Universitatea Arhitectura Urbanism Ion Mincu cursul: „Fotografia si arhitectura, acelasi fel de a vedea” pentru anul 4. Atunci am tinut si cursuri la mine in Labo. Acele ocazii erau un mic moment de bucurie generala, atunci faceam mariri doar dupa filmele studentilor.
Sunt un exemplu abnorm in fotografie. Faceam curent 3 filme pe zi. Dar fiind arhitect, cand aveam un proiect greu, nu mai faceam nici-o declansare cateva saptamani. Iar revelatorul imi expira.
In revista Fotografia 1977 mi-a aparut un articol cu expunerea si developarea filmelor.
Numerosi membri AAF au adoptat integral aceste solutii si au fost foarte multumiti.
Pentru filme, foloseam D76 1+1 baie pierduta, cu rezultate constante. Il preparam acasa din substante, obtinute de la chimiste, farmaciste, radiologi sau fotografi. Sulfit de sodiu si borax se gaseau in comert.
La hartie, foloseam orice revelator adaugand picaturi de benzotriazole diluat in alcool.
Pana in 1975, mai reuseai sa gasesti substante chimice indispensabile fotografiei. Din 1979 tot ce era din import a disparut. Politica inepta economica a dus Romania in incetare de plati, faliment international.
Apareau in comert pachete cu revelatori, fixator si cateva chimicale, produse de filme romanesti, Azo, Ilchim. Nu erau constante, nici pure, uneori impurificate fatal. Mi-am distrus filme cu sulfit de sodiu (bazic) impurificat cu tiosulfat acid. In laborator, am facut toate greselile posibile, acolo era un loc izolat unde ma relaxam total, uitand de problemele zilnice.
Intamplari : developam un film in doza sovietica. Suna telefonul fix in alta camera. Raspund, era mama cu instructiuni pentru femeia venita in acea zi la menaj. Ma intorc si o gasesc ridicand capacul, simplu asezat, al dozei primitive, curioasa sa vada ce era inauntru ! In baia mica, intrerupatorul era afara. De 2 ori, cineva a aprins lumina de sus, voaland tot ce lucram. M-am invatat minte. Cand lucram acolo lipeam un anunt - NU atingeti, direct peste intrerupator.

Dupa 1980 am inceput sa declansez sistematic la subiecte socante /aberante. Daca as fi dat filmele la developat altcuiva – cerand copii pozitive dupa toate cliseele, as fi avut mari neplaceri. Am avut noroc.
Si progresiv mica disidenta fotografica a devenit un mic sport extrem.
Nu ma puteam abtine sa nu fac cateva declansari. Doar daca eram observat de prea multi ochi, evitam conflictul, plecand cu tolba goala. Asa am reusit sa nu fiu luat la ochi de Organe.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 441 vizualizari

Fara detalii in umbre adanci


13 decembrie 2022

Preceptele de selectie a fotografiilor dupa criterii tehnice sunt ineptii. Imagini de exceptie sunt acele care declanseaza emotii privitorilor, nu cele care infrumuseteaza un subiect oarecare.
Ce are de-a face tehnica de mestesug cu emotia ?
Sa luam un exemplu des folosit: “Nu e buna. N-are detalii in umbra.” O fi adevarat sau nu ?

Daca ar fi adevarat, teoria lui László Moholy-Nagy, lider Bauhaus, ca umbre adanci fara detalii maresc efectul grafic si dramatismul unei fotografii, ar fi gresita. Iata-l pe Rafa Nadal, la Rolland Garros, credit Clive Mason.

Si toate fotografiile Low-key, in care lumina tasneste din intuneric, ar fi rebuturi. Mai observati pe aceste site-uri specializate -

Fotografiile de noapte cu detalii in umbre adanci apar spalacite. Doar avand negru pur, fara detalii, ele capata stralucire prin contrast. Un raport intre tonuri de 16 la 1, doar 4+1 trepte, arata deplorabil. In aceeasi situatie, daca eliminam detaliile din umbre adanci : raportul 8 la 0 are un contrast infinit.
Sa nu uitam ca pretul unei fotografii (extraordinare) e generat de cota autorului si impactul imaginii, la care contrastul are un rol major.
Succesul filmelor Kodachrome pana prin 1995 s-a bazat tot pe imagini fara detalii in umbre adanci. Pete Turner, Steve McCurry si Jay Maisel sunt cele mai bune exemple.
In “The Print” de Ansel Adams, biblia fotografilor americani cu teoria zonelor, apare textual : “O fotografie (print) buna trebuie sa aiba (zone cu) alb pur si negru pur.” Si in negrul pur nu prea sunt detalii... “Elementar, draga Watson”, cum spunea Sherlock Holmes. Adams considera zonele negre fara detalii ca spatiu negativ, care pune dramatic in valoare subiectul.

Renumitul fotograf american Eugene W.Smith era considerat de specialisti drept unul din cei mai buni printeri din istoria fotografiei argentice. Iata un film care ii prezinta opera.
Dintre cele 220 de fotografii impresionante prezentate, spre 75% NU au detalii in umbra.
Daca ati fi capabil sa reusiti asa ceva, v-ar fi rusine sa aratati vre-una dintre ele ?  Montajul filmului este facut cu reproduceri. Nu va lasati pacaliti de calitatea slaba a unora dintre ele. Exceptional printer si fotograf de succes, Bob Carlos Clarke s-a sinucis cand procedeul digital a inlaturat fotografia analogica. Tonarile cu seleniu si platina care l-au consacrat, ii permiteau sa obtina acel negru absolut, pe care nu l-a mai regasit pe digital.  


Acest pseudo-criteriu, cu trecere la persoane de nivel mediocru, este trambitat si ca arma. Si vulpea, cand nu ajunge la struguri, zice ca sunt acri.
Nu mai spun ca acest precept stupid este o citare trunchiata din : “negativul corect expus trebuie sa aiba detalii in umbra”.

Postat în Noi | Nu sunt comentarii | 697 vizualizari

Aniversarea de 50 ani a calatoriei noastre


19 mai 2022

Posturi initiale :

Infiintarea prin Decret al unui “Club Nautic Muncitoresc” a fost planuita pentru alesi, sperau sa se plimbe prin Delta si mare. Dar numai noi, outsiderii, am reusit sa ne realizam visul. Actiunea a fost programata in cea mai mica unitate a Primariei Bucuresti, TRCCB, un institut de proiectare cu numai 28 persoane, unde eram si eu angajat. Avea sediu pe LIpscani, vis-à-vis de magazinul Bucuresti.

Intr-un cadru festiv, un Comandor de Marina in retragere a anuntat stirea cea mare. Cluburi de Yachting transferau noului Club ambarcatiuni casate pentru performanta. 4 dintre ele erau nominalizate intr-o anexa. Printre cei 4 privilegiati era Radu Jansen, fiu de ambasador si operator la TVR. Am aflat asta cativa ani mai tarziu. A 5-a pozitie era libera. Am completat-o cu Andrei Metulescu, carmaci si Andrei Pandele, echipaj.

Toate ambarcatiunile erau din clasa Olandez Zburator = Fliyng Dutchman (FD). Sa mergi cu FD in Delta era cam cum ai merge prin aratura cu monoplace de Formula 1.

Ignoranti in problema, am avut noroc de sfaturi bune.

Ne-a ales barca prietenul Cantemir Barbulescu, campion pe FD 1964 si 1965. Barca avea coca perfecta, dar bordajul distrus. Aveam nevoie de un marangoz bun. Am apelat la d-l Victor Emil Gelles, maestru Emerit al sportului, o legenda a Yachtingului romanesc. Nea “Luchi” fusese coleg de banca in liceu cu tata.

Am primit de la dansul planuri exacte ale velaturii FD si 2 vele enorme de Star din care am croit si cusut vela mare si focul genovez pentru Olandezul nostru.

Si ne-a dat in grija excelentului marangoz Gheorghe Iszlai, care ne-a invatat cum sa completam barca pastrandu-I calitatile. Am refàcut barca: coca intarità, scheletul completat, puntea înlocuità, cârma si derivorul confectionate. Am consolidat-o, fàrà a-i sacrifica calitàtile sportive. Am muncit la ea 2 luni.

Am transportat barca la Tulcea cu un camion gigantic platit de BTT. Un militian intelegator ne-a permis sà descarcam barca pe cheiul Dunàrii, desi circulatia auto era interzisà. Am fost ajutati de velisti tulceni, fratii Dumitru si Tudor Andrei, medaliati cu bronz pe FD in 1971. Sâmbàtà am montat catargul, matisat cablurile si fixat tachetii.

Duminicà 20, totul era gata. Fratii Andrei au probat-o pe vant de forta 5. Suportul metalic de montare a ghiului pe catarg s-a smuls. Duminica dupa amiaza, tatal lor ne-a confectionat 2 bratari metalice, la atelierul mecanic al santierului naval.

Am plecat cu velierul olimpic si am navigat 7 zile, de la Isaccea pe bratele Dunarii, prin Delta si pe mare, de la Periboina pana la 2 Mai.

Nu aveam nici harta, doar o schema aproximativa a Deltei Dunarii. Doar norocul si prietenii ne-au ajutat sa reusim. Si sa pastram amintiri minunate.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 983 vizualizari

Primul face altfel


25 octombrie 2021

Un fotograf de nunti se comporta altfel decat multi altii. De 25 de ani e cotat nr.1 in New York. Discuta cu mirii si-i incurajeaza sa se bucure de sarbatoarea lor. Vine singur, incearca sa surprinda cu discretie atmosfera. Exclude regia. Cand sunt mai mult de 250 de invitati vine cu 2 asistenti, daca mirii o solicita.
Face fotografii si pe film si pe digital. A remarcat ca fotografiile printate de pe film, mai misterioase si sugestive, sunt preferate de cupluri. Nu face filmari...

Tocmai i-a aparut noua carte : The Perfect Imperfect, Wedding Photographs. John Dolan

Postat în Lumea | Nu sunt comentarii | 1619 vizualizari

Finala 100 m liber...


02 august 2021

Nici-o alta intrecere sportiva nu atinge nivelul Jocurilor Olimpice. Desi trecut de ¾ de secol, ma uit cu placere la spectacol mai ales la sporturi pe care le-am practicat: inot 100m liber, rugby, yachting. In 1962, antrenori romani spuneau : poate peste 50 ani vom avea un finalist olimpic in proba de 100m liber. Uite ca am avut.
David Popovici, o mare speranta, are numai 1,80m inaltime. Inaltimea este foarte importanta in probele de innot viteza. Ultimii 8 castigatori olimpici ai probei au o medie de
1,95m inaltime :

Aleksandr Popov Rusia, 1,97m, cu medalii de aur la Barcelona si Atlanta, in 1992 si 1996. Pieter van den Hoogenband Olanda, 1,93, medalii de aur la Sidney si Atena, 2000 si 2004. Alain Bernard Franta, 1,96m, medaliat cu aur la Beijing in 2008. Nathan Adrien SUA, 1,98m, medaliat cu aur la Londra in 2012. Kyle Chalmers Australia, 1,93m, medaliat cu aur la Rio in 2016. Caleb Dressel SUA, 1,92m, medaliat cu aur la Tokyo 2021. La 50m erau si mai inalti : Flo Manaudou 2m, aur la Londra, Camille Lacourt 2,01m, aur la 50m spate.

Sportivul mai inalt este favorizat in apa din varii motive. Un bazin de 50m e parcurs in 23 secunde. Cel de 1,8 m parcurge 48,2m, cel de 1,95 doar 48,05. Oricum cel mai inalt cu 15cm castiga macar 0,07’ la fiecare lungime. Are si maini mai lungi. Pe de alta parte, apa ii opune o rezistenta, iar aceasta scade cu lungimea.
Foarte putin, dar scade. La aceeasi forta corpul mai lung se deplaseaza mai repede. Cel cu linia de plutire de 1,95m(13x15) avanseaza 1% mai repede decat 1,80m(12x15). Dar hai sa scurtam calculele de deplasare maritima.
Domnule David Popovici, te rog, ia mai creste dumneata macar 10cm in inaltime. Sa pastram si noi o speranta. Si, pare-se , chiar asa va fi.

Deja, la aniversarea a 18 ani, super campionul roman avea 1,90m.

Postat în Performanta | Nu sunt comentarii | 2000 vizualizari

Un spectacol public ratat


19 mai 2021

Vara mamei locuia la etajul 1, in casa parinteasca din Smardan nr.24. Cladirea P+3 era conceputa de un arhitect de scoala franceza, supraetajand 2 cladiri vechi identice existente. Peretii erau foarte grosi. Usa de la baie (cca 60 cm) era mai putin lata decat grosimea peretelui. Mama imi zicea ca acea casa va rezista sute de ani. Dar dansa se insela.
La cutremurul din 1977, cladirea, foarte grea, s-a torsionat ca o prajitura stratificata. Peretii s-au rupt in zonele de minima rezistenta, scara de lemn s-a desfacut partial, ziduri interioare s-au sfaramat. Cladirea era compromisa. Oameni in varsta, au primit repartitie intr-un apartament in Colentina. Dar cum sa isi ia mobila ?
Ginerele conducea federatia de haltere si a avut o idee nastrusnica. A adus lotul national la practica pe teren. Halterofilii de categorie mica aduceau mobilele, categoriile mijocie le aruncau din balcon.

Iar cei 2 de categorie grea le prindeau cu icnete de victorie. Fotolii, mese, scaune si dulapuri mici zburau vesel. Se adunase lumea ca la urs… Cred ca scena ar merita refacuta si inserata intr-un film.
Din pacate eram in delegatie la Bistrita. Nu am vazut, nici fotografiat, spectacolul ireal.

Nu mult dupa aceea, cladirea a fost demolata.

Postat în Personal | Nu sunt comentarii | 2255 vizualizari

Super tenis in semi–obscuritate


16 aprilie 2021

In februarie 1984 la Bucuresti a avut loc un meci de Cupa Davis. Romania intalnea Statele Unite, cu echipa - John McEnroe si Jimmy Connors, numarul 1 si 2 mondial. Programata in Sala Polivalenta, intalnirea s-a incheiat cu victoria oaspetilor (0-5). Vizibil supra-ponderal, Ilie Nastase implinea 38. Florin Segarceanu n-a putut pune in dificultate jucatori de acest nivel. Pana si parchetul le era favorabil americanilor... Lumina din sala era slaba. Pe filme de 400, developate la 1.600, expunerea era f: 2 cu 1 /500s, un timp lung pentru tenis de inalt nivel. Fotografii romani aveau flashul pe aparat.  Am fost si la antrenamente, unde sala era plina. Desi mizau la 10$ punctul, cei 2 americani jucau intre ei de placere. Interesante erau si comentariile lor:
“Ce capitala este aceasta, unde noaptea toate luminile sunt stinse !”
“Ce fel de jucator este acesta (Ilie Nastase)? La 3 mingi din 10 nu ajunge. Dar la rally-uri dificile te pune in dificultate, sau chiar te face ridicol.



Daca ar bea mai putina bere, si la 38 de ani sigur ar fi ranked in primii 10 din clasamentul ATP.”

Postat în Performanta | Nu sunt comentarii | 2245 vizualizari

Imagini deosebite nefotografiate desi intalnite


12 aprilie 2021

M-am vazut cu un cunoscut. Am depanat amintiri despre calatoria noastra din 1977 in Delta, pe traseul Sfistofca, Letea, Chilia veche, jncercand sa ajungem pe lacul Matita. Am vorbit cu 2 pescari care se duceau acolo. Ne-au zis sa venim la barca la ora 3h45 noaptea. Erau de mers 30 de minute pana la locul de intalnire. Ne-am trezit la 3h. Ne imbracam in graba, cand a inceput sa ploua torential. Nu ne-am mai dus, poate nici ei nu mai plecau. Gazda, tot pescar, se trezise. Un tractor pleaca la 4 spre Periprava, de unde putem lua un vapor, ne-a spus el. Zis si facut. Un drum pe intuneric, prin aratura. Am ajuns curand acolo. Ne-am adus aminte de un moment de neuitat.
Toata lumea a auzit de ecloziunea exploziva a insectelor efemeride,
deosebita, dar nu foarte fotogenica
Ei bine, in acea noapte am vazut ceva mai impresionant langa portul din Periprava, o ecloziune exceptionala de buhai de balta (insecta, nu pasarea). Pe intuneric am mers macar 100m printr-un fel de lava neagra cu sclipiri rosii si verzi. Doar ca lava era vie. Acoperind tot ce zaream la lumina lanternei, milioanele de gandaci ne-au dat o senzatie vaga de plimbare prin iad! Fara trepied, nici nu am incercat expuneri de 1 minut.  


Gandacul buhai de balta, scarabée nageur in franceza, жук-ныряльщик in rusa, great diving beetle in engleza, dytiscus marginalis in latina, are 5-7cm, traieste in apa si e carnivor. Pana atunci nici nu stiam ca poate avea o ecloziune exploziva. Nu am vazut niciodata o imagine cu asa ceva, desi cred ca ar fi de nivel WPP. Probabil cine a facut fotografii in pesteri ar fi mai bine dotat si antrenat pentru acest subiect. Desi e probabil ca miliardul de gandaci nu a disparut complet in 2 ore, pana la rasaritul soarelui.

Postat în Fotografie | Nu sunt comentarii | 2283 vizualizari

Ce stim sigur


03 aprilie 2021

Carantina scurta este o masura judicioasa. Dar prelungita devine o prostie fara seaman. Se stia asta demult, iar tarile civilizate inca din 1820,: Suedia, initial si Anglia, au incercat sa o evite.

Dar cineva poate profita de asta. Forta economica a Big Pharma este enorma. Prognozele OMS au calcule ce sustin concluzia. Erori de 7 zero la Maladia vacii nebune, sau fiecare bolnav de Covid contaminaza zilnic macar pe alti 3. Daca era adevarat, toata populatia globului de 7 Miliarde facea boala din prima luna, iar epidemia se oprea. Stiti doar povestea cu sahul si plata in boabe de grau. Pareri autorizate despre big Pharma.

Alte intrebari cu raspunsuri interesante. Cate tari europene au spitale numai “de Covid” ? Cine stabileste expertii OMS, doctorii, sau “Dottore” Ponta. La noi gestionarea pandemiei a salvat vieti. Cam cate ? Dar cati or fi acei care sufereau de alte boli si n-au mai fost deloc tratati?

Intr-un an, s-au facut progrese mari in lupta cu virusul. Prin aplicarea tratamentelor alternative, in unele tari mortalitatea a scazut la 0.5%. Tratamente aprobate de Food&Drugs As. dau vindecari pana la 80%: ca perfuzia Tocilizumab + Dexamethasone, Remdesivir, Cyclosporine, chiar Ivermectine, Hydroxychloroquin + Azithromycin.

La noi nici-una nu se aplica, sunt prea ieftune. Pe cine ar deranja ? Doar pe cineva avand castigurile financiare direct legate de epidemie.
Intr-un an, mortalitatea cazurilor grave de Covid 19, ajunse la ATI,  a scazut in Franta de la 30 la 5%. La noi, procentul celor vindecati la ATI Sibiu a coboratsub 5%. Stam bine ? Alta anomalie : Politica, influentata de doctorii Rafila si Streinu, strans  legati de PSD, (chiar si Arafat), este pusa in practica de guvern PNL. Iar PSD critica rezultatele ! Campania de vaccinare
speram ca va rezolva in buna masura situatia.

Postat în Lumea | Nu sunt comentarii | 2239 vizualizari

Recorduri mondiale in bezna, fara digital si auto focus.


17 martie 2021

Din 1970 activam ca fotograf de sport part-time; am scris rar despre acest capitol. Trecerea filmelor pe digital imi reaminteste evenimente notabile. In februarie 1983 am fost la atletism, Cupa de cristal. Sala 23 August era mica si urata, rece pentru atletism, cu lumina slaba, verzuie. Dupa serii modeste de sprint, 50m plat, incepe saritura lungime femei. Cautam un loc, nu aveai unde sa te asezi. La prima saritura, am incercat un efect, am expus cu timp lung sa accentuez miscarea. Anisoara Cusmir tocmai facea record mondial de sala cu 6,89. Si eu l-am pocit.


Entuziasm in public. Concursul continua. Subtire si tehnica, Vali Ionescu are o saritura foarte buna in turul 4 cu nou record mondial: 6,92. Nebunie generala. Concurenta ei incearca sa se relaxeze.

La ultima saritura, Cusmir prinde pragul, zboara la o inaltime neverosimila, catre 1.50m, depaseste total reperul de 7m si imi arunca 2 galeti de nisip pe obiectiv.


Desi cazuse pe spate, a dus recordul mondial la 6,94. (film de 400, expus ca 800 – f: 2 cu 1/ 125s). Toti au ramas muti. 3 recorduri mondiale intr-o ora, vezi rar si la Jocurile Olimpice.

In iunie, pe stadionul 23 August, Cusmir a sarit un delirant 7,43 si in 1984 a iesit campioana olimpica. Vali lua titlul European. Fetele astea mancau schnitzel de cangur si compot din picioare de pui de balta, de sareau asa.

Postat în Performanta | Nu sunt comentarii | 2487 vizualizari


« Posturi mai vechi
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pagini
   » Biografie
   » Contact

Categorii
   » Lumea
   » Actualitate Ro
   » Personal
   » Noi
   » Fotografie
   » Blog vechi
   » Performanta

Arhiva
   noiembrie 2023  (0)
   octombrie 2023  (0)
   septembrie 2023  (0)
   august 2023  (0)
   iulie 2023  (0)
   iunie 2023  (0)
   » toata arhiva

rss