Gusturile pot fi educate. Alaturi de Mozart si Chopin, potzi asculta Bach si Vivaldi. Sau Wagner si Carmina Burana. Dar gusturile pot fi si pervertite. Cine asculta manele, poate sa nu mai suporte si altceva. Si in fotografie educarea gustului poate avea efecte bune sau altfel, dezastruoase.
Primul teoretician al fotografiei de salon a fost englezul Henry Peach Robinson (1830-1901). Desi un bun fotograf pe vremea lui, a fost contestat din timpul vietii de Peter H.Emerson. H.P.Robinson a scris o carte de mare rasunet, publicata in 1869, Pictorial Effect in Photography.
Care erau ideile principale enuntzate in cartea lui ?
Fotografia ca atare nu poate fi o Arta.
Pentru ca nu este in stare sa minta convenabil.
Nu separa ce doresti sa iasa in evidentza de ceea-ce n-ai vrea sa se vada. Ceva fals poate fi mai interesant decat ceva adevarat. Anglia din acea vreme era in plina perioada Romantica, cu pictura pre-Rafaelita inca la moda.
Amatorii sunt imediat atrasi de pictorialism. Ca si profesionistii slabutzi. Pentru ca aceasta pseudo-fotografie este o cale de minima rezistentza catre Succese Ieftine. Fotografia pictoriala a facut enorm de multi prozeliti. Arata o cale sigura, prin retete de succes.
Pe aceasta teorie falsa s-a sprijinit fotografia ranceda, promovata oficial in vremea comunismului, de defuncta Asociatie a Artistilor Fotografi.
Reprezentantul ei local de Succes era regretatul Gheorghe Lazaroiu. Poate ca dansul era sincer in acest demers pierdut.
Dar altzi multzi se inghesuiau in fatza. Mircea Popescu (autonumit Faria), Gh.Rizeanu, V.Simionescu si D.Lazar.
Fotografia proasta trebuie imbunatatzita. Cum ? Reteta de baza a pictorialismului este sa flateze. Orice. Dar mai ales gustul celui care plateste trebuie flatat. Dupa retzete. Care retete ?
Apar 28 de retete de prezentare de succes, care merg la fraierii, sensibili la romantism fals. Contrastele si detaliile trebuie indulcite, iar ridurile inlaturate. Lumini super-moi redau atmosfere incetzosate, cu fumuri existente sau puse, filtre soft.
Autenticitatea este importanta. Daca lipseste, imbatranirea artificiala a imaginii da acesteia un fals aer de autenticitate.
Sa nu discutam cat de usor sunt de facut toate acestea, acum, in Photoshop.
Cine a citit Jules Verne in copilarie stie bine ca, mereu, Realitatea depaseste Fictiunea.
Pana si Richard Avedon spunea: Tot autenticitatea da cel mai bun pictorial.
Asta nu inseamna sa faci numai imagini care ii displac subiectului. Ideea principala ar fi sa te gandesti cum sa o faci, Inainte de a declansa. Nu sa vezi cum potzi sa o mai dregi cumva, Dupa, in Photoshop.
Sa faci exact ce spune beneficiarul este si o dovada de proasta calitate, din partea ambelor parti. Ambii sunt intolerantzi si marginitzi.
Un beneficiar cult asteapta de la un adevarat profesionist sa ii ofere chiar mai mult decat poate el cere.
Ceea ce la noi rareori este cazul.
"Am convingerile mele, dar nu urmaresc sa le impun si altora.
Spun raspicat ceea-ce cred.
Dar nu insist ca as fi singurul posesor de Adevar." Robert Doisneau.
Cred ca si un perete poate fi mai interesant decat o poza plata, dupa o reteta veche.