en en | ro ro

Ce cale sa alegi ? Spre distractie sau catre performanta

Nu cred ca acesta este un vis pentru prea multi : Sa mergi pana la limita posibilitatilor, fizice sau financiare, chiar manat de incurajarile a (zeci de) mii de suporteri, in sport sau in afaceri.
Cred ca raspunsul depinde de dispozitie si de caracter.

3 moto ploaie.jpg

Sa te antrenezi zi de zi, in frig, ploaie sau arsita, suferind deseori, pentru a te putea auto-depasi, nu este la indemana oricui. Sa alergi pe dune, prin nisip, sau cu bocanci ingreunati, ca sa te poti dezlantui atunci cand esti usurat de povara. In fond acesta este rolul antrenamentului. Cine poate realiza lucruri foarte dificile, se va descurca mai bine in situatiile comune.
Cine are greutati in situatii simple,

4 bicicle bals.jpg

probabil ca nu se va descurca deloc in situatii limita.
In tari anglo-saxone, campioni din sport, cu caracter confirmat de winner, sunt cooptati la importante succese financiare.
Si la noi Ion Tiriac ar fi un posibil exemplu.
Dar aici, la portile Levantului, succesele facile au mai multi doritori.
Dupa cum in muzica, unii aleg sa cante manele sau rapp, pentru a avea succes imediat.
Iar altii, poate mult mai dotati, strang din dinti si repeta game, exerseaza cateva ore zilnic, cu speranta de a razbate peste ani si ani, ca noi varfuri in muzica, candidand la locuri la nivelul celor ocupate de la Mozart la Angela Gheorghiu si de la Paganini la Arthur Rubinstein.
Si daca preferati, de la Beatles la cine vreti voi.
Exista si cateva exemple de supradotati, care au practicat cu maximum de succes mai multe ocupatii.
Un tanar german a trecut de la muzica la medicina. A intemeiat o clinica la in Gabon, pentru a-i ajuta pe cei mai napastuiti. Dar fondurile nu-i ajungeau nici-odata. Si se intorcea temporar in Europa, sau in Statele Unite, ca sa dea concerte pe bani seriosi. Era considerat cel mai bun organist al lumii.
Dupa concerte, Dr.Albert Schweitzer se intorcea cu fondurile suplimentare la renumita clinica din Lambarene. In 1952 a luat premiul Nobel.
Un tanar pianist exceptional era considerat de multi ca posibil viitor numarul 1 mondial.
Dar visul lui era sa mearga pe munte. Cum nu mai avea timp, isi dorea macar sa puna in casa o poza, cat un perete, cu muntii favoriti. Mai multi specialisti i-au explicat foarte competent : "Asa ceva Nu se Poate!"
Dar tanarul era atat de entuziast, incat a decis sa incerce sa-si faca el poza, singur.
Asa ca Ansel Adams s-a lasat progresiv de pian si s-a implicat serios in fotografie. A reusit sa faca super-postere, direct din fotografie, de-abia dupa vre-o 30 de ani. Intre timp, acestea au devenit industrie prospera.
Este si o mare diferenta intre a face fotografii extraordinare si a castiga bani din fotografie.
In principiu, pare posibil sa le imbini pe ambele, desi nu sunt deloc convergente.
Redau in traducere libera pozitia unui mare fotograf, de curand disparut, in fata confratilor sai.

"Reamintesc tot ce am facut pana acum a fost pentru a ne permite, aceasta ne si obliga, sa aducem marturii ale lumii si timpului nostru, dupa propria noastra pricepere si interpretare.
Simt insa atingerea rigida a sclerozei care coboara asupra noastra. Cand evenimente semnificative au loc, care nici nu cer mari investitii pentru a fi acoperite si noi suntem alaturi, trebuie sa ramanem in contact fotografic cu lumea.
Sa nu ezitam sa ne sacrificam confortul material sau siguranta.
Doar o intoarcere la surse ne va tine capetele si aparatele deasupra vietzii artificiale care prea des ne inconjoara. Sunt dezgustat sa vad pana la ce punct multi suntem dirijati exclusiv de dorintele clientilor. Mai stiu ca fiecare are probleme si face ce poate. Scriu asta fara resentimente. Nimic nu este perfect. Dar suntem obligati sa facem lucrurile cat mai bine, Si sa respectam viata si realitatea."

4 doamne varsta.jpg

Succesul financiar vine mai ales de la lucrari de reclama, advertising, legate de moda si vanzari.
Si de la fotografii cu personaje in voga. Demersul comercial este mai important in aceste cazuri. Ele presupun relatii, frecventarea unor anumite cercuri, subordonarea supusa, obedienta, a fotografiei fata de pozitia echipei si mai ales fata de conceptia art-directorului. Buna sau mai putin buna.
Extraordinara prin alte parti, mai spre discutabila la noi, unde prostul gust pare inca suveran. Numai dupa ani de relatii si succese reciproce, echipa va accepta si sugestii care contravin parerilor ei preconcepute.

Din acest punct de vedere, dupa parerea mea, fotograf de mare clasa in Romania va fi Cosmin Bumbutz, singurul care imbina fericit cu succes ambele laturi. Peste 10 ani va fi mult mai sus, puteti fi convinsi de asta. Luni 20 iunie, Cosmin Bumbut a avut un vernisaj "Refugiati, portrete ale curajului" la Libraria Carturesti.

1 expo b_butz.jpg

2 expo bumb.jpg

Imaginile sunt de la montajul expozitiei.
Ce vreti sa obtineti. Sa fie toate pozele copiabile ? Sau cateva sa fie mult mai reusite, chiar daca celelalte ar fi chiar ratate. Pare important ca pozele sa fie aproape perfecte tehnic.
Si mai important ar fi sa fie interesante si convingatoare si pentru acei care le privesc.
Fotografii cu adevarat extraordinare se fac in situatii limita, cand acel care fotografiaza isi alege un proiect propriu interesant si neobisnuit. Isi cunoaste progresiv subiectul si poate anticipa punctele culminante.
Nu cu zoom, nu cu AF sau cu stabilizator de imagine, ci prin intelegere si apropiere de subiect. Sigur, acelea te pot ajuta sa obtii mai multe clisee utilizabile. Dar nu te ajuta sa treci peste nivelul pe care il ai.

Ca la orice povestire, ar trebui raspuns la cateva intrebari in legatura cu fotografia.
De ce am facut-o? De ce asa si nu altfel. La aceste intrebari trebuie sa va raspundeti singuri, cand le alegeti.
Ce, cand, unde si cum ? Pai sa vedem.

5 plimbare amurg.jpg

Ce ? Un subiect care va intereseaza. Doar acolo veti reusi mai bine. Mai exact ceea ce va face sa va simtiti in largul dvs. cand faceti fotografii. Un subiect asupra caruia interesul si cunoasterea sunt de partea dvs.
Cand ? Pe orice vreme, mai ales cu lumini interesante, difuze sau razante, mai dure sau mai moi.

6 alai de seara.jpg

Cum ? Cum va place.
Imi place sa fac imagini fugitive, cu personaje necunoscute, intalnite intamplator.
De cele mai multe ori facute in trecere. Nu este usor sa faci neobservat niste "Images a la Sauvette".
Preferabil in locuri cu lumini discrete, nu prea tipatoare. De ce aceste imagini furate?
Pentru ca sunt autentice, mai greu de facut si mai dinamice. Iti antreneaza spiritul de observatie si puterea de anticipatie. Fara acest antrenament, multe capitole in fotografie nu sunt practic accesibile.
Unde ? In locuri cu o lumina fericita, si cu zone neutre, care pot fi folosite cu succes drept fundal.
Cum ? Relativ de aproape si cu o deschidere a diafragmei suficent de mare pentru a izola subiectul.
Cu cat pare mai greu, cu subiecte in dezacord cu aparatul din mana, pozele reusite vor fi mai deosebite. Cate-odata veti avea si surprize placute.

Ce ar trebui in principiu evitat.
1. Fondurile zbuciumate care contrazic idea principala. Deschideri relativ mari ale diafragmei sau puneri la punct pe zonele cele mai apropiate reduc efectul fondurilor agresive.

2. Lumini prea dure, mai ales venind de sus. Implicit fete umane fotografiate cu lumina dura, vara la pranz.

3. Fotografii cu subiecte literare, care nu pot trai fara textul alaturat.
Avem un exemplu elocvent foarte aproape. Textele foarte bune, atat de interesante si proaspete, suporta /sustzin orice se inrudeste cu ele. Dar asemenea texte nu sunt chiar la indemana oricui. Daca d-l Mircea Cartarescu ar fi pasionat de fotografie si si-ar face un blog, am putea oare citi texte si mai interesante ?
Spre deosebire de altii, el a declarat clar: "Nu vreau sa fiu un guru national".

4. Nu interveniti direct asupra subiectului pentru a-l Imbunatatzi. Putetzi pierde naturaletzea.
Mai intai facetzi o declansare asa cum l-atzi gasit, apoi aveti timp sa va mai ganditi.
Eram de curand la Timisoara, la o terasa din piatza Unirii. La un moment dat, mi-a atras atentia o pereche insolita, pe banca de piatra ce da ocol pietei. Un baiat de la oras si o tiganca cu fuste, tanara, cu picioare lungi. Baiatul o convinsese cu o sticla de Coca-Cola. Reclamele TV au efect asupra oamenilor simpli.
Ii vorbea in timp ce o mangaia, aparent neglijent, pe coapse. Stateau intr-o lumina favorabila, intorsi, cum e si normal, cu spatele spre soare. Trece un fotograf local. Se saluta cu tanarul.
Se intoarce si le propune sa le faca o poza.
Da jos sticla de Coca-Cola, i se parea ca nu are ce cauta acolo.
Baiatul lasase mainile pe genunchii ei. Fotograful ii pune sa se tina de mana.
Ii intoarce cu fata la soare. Foloseste un blitz, indreptat in sus din obisnuinta. Un dezastru as zice.
Nu eram sigurul care urmarea scena.
Gilles Saussier, langa mine, laureat WordPress Photo 1990, a facut imediat aceleasi remarci. "A inlaturat tot : sticla ca atractie, lumina favorabila si gestul posesiv, cele mai importante puncte convergente de interes."
A transformat scena autentica intr-una prefabricata, mult mai conventionala, fara atractie.
Un subiect promitzator a fost complet anihilat de un natarau, cu ifose si pareri preconcepute.

5. Nici Poze pe gustul altora nu sunt deloc o idee buna. La o comanda ar fi de inteles. Dar sa faci din proprie initiativa ceea-ce crezi ca le-ar place altora este o cale numai buna sa-ti limitezi creativitatea si asa in defect.

Si speculatiile tehnice gratuite sunt foarte daunatoare. Despre acestea poate la proxima ocazie.

Published on June 21, 2005. 3788 views. 0 comments
 
Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   August 2020  (0)
   July 2020  (0)
   June 2020  (0)
   May 2020  (0)
   April 2020  (0)
   March 2020  (0)
   » view full archives

rss