Escapada in martie 2005

La sfarsit de iarna aveam chef de o iesire, in alt loc decat cele batute pana acum. Domnii Bumbutz, G.Serban si C.Raiu au acceptat imediat. Am plecat cu o singura masina. Desi cu portbagaj prea mic pentru 4, am luat si obiectivul de 400mm, montat pe monopod.
Un articol vechi in Modern Photography avea probe cu super-tele de 400 si 600mm. Ce asemanare este intre un super-teleobiectiv si o parasuta? Nici-una, spunea autorul. De-obicei nu sunt necesare; mai mult incurca. Dar in situatii limita, nimic altceva nu te poate salva.
Pe apa, siajul lung al unei barci cu motor pe Dunare reflecta nuantzele amurgului. Unde va e Parasuta ? zice dl. Bumbutz. Dimineata un calugar amabil ne explica drumul la Cernavoda. Sper ca nu ma pozati, spune sever. Nu, nu! Raspunde unul dintre cei 3 care au declansat. Plecam spre est. Oprim la lacul Iortmac. Vedem primele lebede. Ia dom-le si Parasuta aia. Culorile sunt intense si calde. Lebedele, speriate, zboara de la distanta.






Apare o Dacie obosita. Soferul ne spune sa plecam. Suntem pe o proprietate particulara. Mergem mai departe. Satele dobrogene foarte sarace sunt numai bune de intrat in Europa. Plantate pe dealuri de lut, au siluete interesante de departe.
Pe partea opusa a canalului, salcii contorsionate presara un teren denivelat si verde. Unele sunt enorme, cu muguri galbeni, altele au scorburi uriase. Niste vitele rumegatoare tinere pasc linistite printre ele. Scoate dom'le Parasuta ! Chiar 400mm este la limita. Imaginea este interesanta, dar controlul este nul.
Strangem lucrurile si plecam mai departe.
Dl Bumbutz spune deodata: Opreste dom'le! Era o padure frumoasa in stanga.
Stai putin! O vezi pe cea din fata? Are si locatari ! Am gasit padurea cu Magarusi.
O padure tanara cu copaci drepti si coaja albicioasa, in care pasc magarusi de toate culorile, de la gri deschis, pana la puiul aproape negru. Se plimba si isi zdrangane samarele.
Imediat dupa ce am traversat Dunarea a inceput ninsoarea.
Temperatura scade continuu. 5, 4, 3, 2, 1, 0 grade!
Un viscol puternic reduce vizibilitatea sub 300m. Masinile circula cu luminile aprinse.






Fulgii vin val-vartej dinspre Nord-est, apoi sunt antrenati de curentul de aer si ocolesc masina. Cei 3 pasageri se antreneaza, unul dupa altul sa-si termine filmele.
Cei 4 participanti n-au luat cu ei nici-un DSLR, desi 3 aveau asa ceva acasa. Toti au lucrat pe film. 4 aparate, din cele 5 carate, nu erau nici macar reflex. Si nu eram baieti sarmani. 6 obiective folosite aveau deschideri de la 1,4 la 2. N-as fi luat Nikon SLR, daca nu mi-ar fi fost furate aparatele Leica. Am luat si 400mm, cu care am facut cateva declansari.

Primavara fara verdeata ne arata lumea si drumurile lipsite de machiajul clorofilei. La cumpana cenusie intre iarna si primavara, mizeria se vede clar, caini zdrobiti pe asfalt, pungi zburand ca ulii peste gunoaie, conserve si PET-uri.
Oameni, iluzii si caini, suntem legati impreuna de mizerie si declaratii politice sforaitoare.

Published on August 30, 2005. 6521 views. 0 comments