In repetate ori, oameni bine intentionati m-au mustrat ca nu fac nimic ca sa expun in toata tara. De altfel in caietul de impresii, acesta era un leit-motiv. Sau nu ma straduiesc destul.
Lucrurile sunt mai complexe.
Nu pot sa umblu cu pozele in spate, prin orasele patriei, in audienta la baroni locali, sa aprobe sali. Si nu pot trimete 4 lazi a 60kg fiecare, in gara, donatie la organisme care se ocupa poate si de cultura, dar si mai mult de interese proprii. Aceasta expozitie va ajunge in orasele in care chiar este dorita de autoritatile locale. Nu poti face recuperarea memoriei cu de-a sila.
Costul expozitiei de la Bucuresti a depasit 1 miliard vechi, cuprinzand : realizarea fizica a lucrarilor, montarea lor, catalogul, costul salilor pe 3 luni, utilitati, siguranta, etc. Am avut noroc cu concursul de proiecte de cultura OAR, unde am luat primul loc. Din acesti bani, nu am incasat un cent.
Dar am platit din banii mei 10.000 Ron. Am avut mari probleme pana am obtinut banii. Am avut si naivitatea de a postula la concursul de proiecte AFCN, 2006. Proiectul a fost clasat pe locul 67 din 101. Doar 11 erau alese. Au avut decenta sa imi spuna ca nu am sanse : dansii au clienti permanenti, care cotizeaza.
In 2008 am avut invitatii cu expozitii in Europa la Caen, Marsilia si Leeuwarden, itineranta. Cu un partener extern nu poti pune lucrurile la punct intr-o luna, sau poate doar cu MOMA.
Costurile expunerii in sali centrale de prestigiu, transport si asigurarea lucrarilor, montarea expozitiei, invitatia autorului cu transport si cazare platita, le-au suportat organizatorii. In 2 cazuri, au platit si locatia pentru expozitie. Fotografiile au fost expunse o luna-doua, vizionate de mii de spectatori. Formatul pozelor depinde de dimensiunea salii si de numarul de imagini dorite a fi expuse. Cele 15 poze 50x31 trimise la Noorder Licht nu aveau 2kg.
Dar covorul de 18m x2,4, cu poze pe el, avea mai mult de 400 kg, jos la :
Un partener de prestigiu poate prelua si productia /valoarea reproducerilor, montajului.
Am si propuneri pe 2009, dintre care la Vilnius si Berlin.
Si alti oameni de buna credinta gandesc similar.
Am primit acasa cereri de la ICR Berlin si ICR Warsovia. Solicitau o expozitie, cu acceptul ICR central, Bucuresti. Daca nu am inteles bine, imi cer scuze. Sunt de acord in principiu, prefer sa solicite dansii aceasta, direct, am raspuns. Nu am mai primit raspuns.
ICR central mi se pare mai intai o institutie birocratica, pe bani publici, desi e posibil sa ma insel. Am avut experiente acide acolo. Regulamentul de functionare poate fi aplicat doar de cine decid dansii. Dupa multiple corespondente pe acest proiect, am intalnit-o pe dna director Tania Radu, de 2 ori, la 2 ambasadori. Ambii i-au spus despre expozitia de la et.3 Teatrul National ca ar fi senzatia anului. Mult Prea Ocupata, dansa Nu a Putut intra in expozitie, in cele Doar 7 saptamani ramase. Si schimbam 2-3 invitatii pe saptamana.
Ca sa nu para ca ma laud singur, anexez repere ale acelor persoane :
B. P-H, referent cultural, ICR Berlin
O. R. Koordynator ds programowych Rumuński Instytut Kultury
ul. Krakowskie Przedmieście 47/51 00-071 Warszawa
mesajele respectiv primite din 4 /02 /2008 de la Berlin si 8 /01 /2009 din Warsovia