Totul e bine ce se termina cu bine

Am avut cateva zile grele. Sotia mea a suferit o mica interventie chirurgicala.
Familia a fost disperata.
Pana si catzelul a simtzit ca suntem cu gandul aiurea.
Din fericire, sperietura a fost mai mare decat suferintza.
Pana la urma, totul a decurs perfect.



Cu aceasta ocazie am vizionat in direct o mostra din sistemul sanitar. Oameni necajitzi care stau la coada cu orele. Doctori buni, cadre medicale devotate si pricepute, dar si dotari destul de sumare. Servicii ATI reanimare cu monitorizare aproape exclusiv manuala.
Si asta se intampla intr-un spital de varf din Bucuresti.
Am ceva cunostinte in domeniu. Sunt arhitect, dar am proiectat si spitale.
La mine in familie, tata si mama au fost medici. I-am pierdut mai demult.
Fratele meu a fost sef al unei sectii ATI-Reanimare, dintr-un mare spital European.
Nu prea are legatura ce am vazut acolo cu ce vedem aici.







Daca partea vizibila a aisbergului este asa, vai, cum o fi sanatatea in Vanjul Mare sau la Viseul de Jos. Ca de Cuca Macaii si alte localitatzi minore nu mai vorbesc.
Si in pofida celor scrise de mine aici, consider ca lucrurile merg intr-o directie buna. Este de la sine intzeles ca acele maedia, care folosesc bani murdari, tuna si fulgera impotriva acestor schimbari.
Ideea lor este ca cea mai buna aparare este atacul.
Aria Calomniei li se potriveste perfect.

Published on August 09, 2005. 6402 views. 2 comments