Viata este cea mai interesanta

In lumea trepidanta care ne inconjoara, cele mai interesante fotografii nu se fac cu Vip, cat ar fi ele de bine platite, nici cu nuduri.
La orice filmare, comanda suprema este : Actiune !
Si filmele au decazut. Inlocuiesc umorul si actiunea, greu de facut fara pericole majore si cascadori performanti, cu efecte speciale, unele penibile, daca nu insuportabile.

In fotografie, romanii sunt obisnuiti cu demersul : Stai Asa si Nu Misca, o metoda comoda de a obtine poze neinteresante. E mai usor de facut poza daca subiectul sta. Poate ca aceasta e una dintre diferentele principale dintre fotografiile romanesti si cele straine.
Ale noastre sunt de regula prea statice. Oamenii lipsesc, sunt in studio sau in expectativa. In afara de o asa zisa compozitie scremuta nu se intampla nimic. Prea multi, asa zisi Lupi Tineri, pornesc ferm decisi pe calea minimei rezistente.

Fotografiile bune in actiune sunt mai greu de facut ca cele statice. Sunt mai convingatoare pe viu si greu de refacut. Cine se indoieste nu are decat sa incerce. In peisajul fotografiei romane, actiunea este putin reprezentata. In orice domeniu, rezultatele sunt mai bune prin practica, cunoastere aprofundata, planificare atenta si anticipare, asumand si unele riscuri. Evitarea riscurilor pare a garanta lipsa erorilor. Dar cine nu risca, nici nu castiga. Si evitarea responsabilitatii e o alta problema reala la noi.

Am fost placut impresionat de portretele facute la penitenciar de C.B. Ma intrebam de ce nu a incercat un minim de actiune. Un mini concurs de Skanderbeg /brat de fier cu premiu minor. Preocuparea si tensiunea ii faceau pe protagonisti sa uite de prezenta fotografului.
Pe figura le fluturau expresii de concentrare, satisfactie sau suferinta, mai convingatoare decat priviri de automultumire. La Perpignan am vazut expozitia lui M.Dewever-Plana cu bande criminale din Guatemala. Prin comparatie, portretele lui CB din penitenciare apar prea statice, ca facute la azilul de batrani, din lipsa de actiune si tensiune minima.

Cum e cu peisajele lui D.L ? Actiunea in ele e sublima prin lipsa. Daca natura nu va fi total devastata, de urmasii d-lui Ferestroy Attila, nepotii nostri vor face poze similare, cu mai multe sute de Mpx. Si chiar mai colorate. Nu stiu cum vor sta cu sensibilitatea.

Pentru ochi avizati, fotografiile facute dupa retete nu au nici-un merit, oricat ar fi de clare si colorate. Baza selectiei fotografiilor bune se sprijina pe eliminarea pozelor stereotipe.
Este suficient sa rasfoiesti o istorie a fotografiei, sa intelegi ca imaginile irepetabile au cu totul alta greutate. In orice situatie prezenta miscarii si actiunii este benefica.
Da, si simplificarea este importanta. Faciliteaza o lectura usoara a imaginii.
Iata un exemplu elocvent :

http://www.shahimages.com/index.php?module=media&category=gallery/Tiger&start=0

Shah este fotograf specializat in wild-life si peisaje salbatice. Lucreaza uneori cu NGM. Iar pozele lui cele mai cerute sunt cele de actiune. Ca cele de la tigri, sau oricare altele.

In multe situatii, lumina nu este reusita si pozele conventionale nu ies bine. O optiune mai promitatoare ar fi fotografia in contralumina.

http://manginphotography.net/2009/10/backlight-is-beautiful/

Cum comporta riscuri, este si ea evitata la noi. Obisnuinta puerila de a evalua Calitatea Tehnica pe fiecare milimetru patrat, sa nu lipseasca valori in lumini si umbre, prevaleaza.

Published on June 13, 2010. 5332 views. 0 comments