In anii 1975, filmele din comert aveau 50 Iso. Orwo tocmai scosese NP 27, 400 Iso.
Pe cai oculte am gasit si filme de 1.600 Iso. Pentru Baietii cu ochi albastri, lor nu li se refuza nimic, erau aduse filme Kodak Rekording 2475, “sa inregistreze infractiuni”. Sensibile la expunere si developare, nu suportau lumini de blitz, folosite de trogloditi. Gresit developate, cliseele acestor filme exhibau granulatii insuportabile. Asa ca unii tovarasi le vindeau pe ascuns, 3 filme = 100lei. Cand un film Orwo era 21,50.
Un meserias exceptional mi-a confectionat piese dificile. Lucra la Interne. M-a sunat odata : cineva are filme foarte sensibile, aduse in circuit inchis. Vrea sa dea cateva, mi-a spus. Cred ca am luat 6. Cu latitudine de expunere mare, filmele permiteau rezultate interesante la imagini fara sperante. Cu diafragma deschisa si obiective bune, fotografia de seara devenea accesibila. Uneori si noaptea. Curios sa vad ce redare au, le-am folosit imediat, chiar si pe subiecte nepotrivite, la peisaje. Oricum, rezultatele atrageau imediat atentia. Mai ales prin structura vizibila.
4 poze fara pretentii: 1. la masa de pranz, 2. Se DADEA leafa, altfel decat acum. 3. Intr-un tren de noapte, spre litoral. 4. Un tip expresiv, Cik Damadian era un desenator exceptional..
Aproape banale, dar imposibil de facut cu 60 Iso.