Skepticism and interests

Am lucrat pe la inceputul profesiunii, in 1973, cu dl.arh.Leon /Jimi Strulovici. Era cel mai titrat din tara in concursurile, la care participa mereu pana atunci, alaturi de dl.G.Filipeanu.

Sustinea ca juriile la romani, mai ales cu arhitecti recunoscuti, cu personalitati puternice, nu se pun de acord la solutii bune, reactiile de respingere fiind mai puternice decat recunoasterea meritelor. Se pot intelege doar pe un compromis, intr-o zona neutra care nu ii deranjeaza. Pe aceste idei era conceput proiectul lor.

Si ogarul poate prinde iepurele in fuga. Daca i-l arati. E tinut de urechi, ca bicicleta de ghidon. I se roteste usor capul, ca sa il prinda in campul sau cu vedere precisa, relativ redus. Daca l-a vazut poate ca il va prinde. Daca nu l-a vazut, sigur il scapa.

Cam asa si cu juriile de arhitectura locale.

O influenta nefasta au avut-o si arhitecti de vorbe, nu de proiecte. Vorbesc placut, incantator uneori, dar gaunos, mai ales practicienii de nota mica, gen domnii I.Augustin sau St.Lungu.

Care au /aveau idei precise, umflate ca baloanele de sapun. Si tot atat de solide ca acestea. Teoria o fi sublima, dar mai trebuie pusa si in practica.

Sunt altii care au devenit cunoscuti facand proiecte importante, de Mare succes. Nu pentru ca erau reusite, ci pentru ca au incalcat tot, cu protectii inalte, favorizand castiguri enorme. In specula imobiliara, nu pentru oras. Alaturi de structuri cu bani, daca nu chiar mafiote, la parte. Ii putem cita aici pe domnii Cr.Popescu, S.Gabrea, V.Hurduc, V.Cavarnali. In vremuri apuse, era in frunte acolo dl.D.Patriciu. Cu totul altfel decat profesionistii indragostiti de meserie, cum ar fi domnii St.Dorin, C.Enache, sau pana nu demult dl.Z.Takacs.

Intr-o paralela cu fotbalul romanesc, meciurile aranjate au distrus sportul. Aduceau bani negri si putere in mana unora, dar i-au indepartat pe suporteri si i-au slabit pe jucatori.

Ce rost mai avea sa te lupti, daca totul era aranjat. Meciurile sunt deschise de la un timp cu atractie la public, aduc placerea de a juca, satisfactii imediate si chiar succese internationale. Dar pentru concursuri de arhitectura mai avem de asteptat. Am mai tratat acest subiect :

http://www.ap-arte.ro/ro/arhitectura/probleme-bucuresti/articol/concursuri-de-arhitectura-intrebari-fara-raspunsuri-/5/6990.html dar si

http://www.ap-arte.ro/ro/arhitectura/propuneri-proprii/articol/unde-dai-si-unde-crapa/6/7001.html

Daca tot am adus vorba de dl.L.Strulovici, nu stiu altul sa fi facut biserici mai reusite. Cat mai traia, era util sa fi fost cooptat consilier in comisia tehnica a Catedralei.

Programul de biserica oricum lipsea din scoala de arhitectura inainte de 1989. Iar arhitectii din jurii erau chiar mai putin pregatiti in domeniu, fata de concurentii pusi la punct in cateva luni.