Hinghierilor de masini le convine sa castige cat mai mult, facand cat mai putin. Atrag prin cointeresare cativa politisti locali, incantati de un venit suplimentar sigur: pandesc masini modeste in zone cu lipsa cronica de locuri de parcaj, in cartierele de blocuri. La rugamintea matusii in varsta cautam un magazin in sectorul 4.
Nu am fost singurul caruia i s-a intamplat asa ceva.
http://www.gandul.info/puterea-gandului/comando-pentru-masina-mea-10682903
Sunt atat de eficaci incat, desi am lipsit de la autoturism 7 minute, in procesul verbal scrie ca am calcat 9 minute Legea, parcand la sub 25m de coltul strazii. Banuiesc ca cel la panda a chemat platforma inainte ca eu sa cobor din masinuta sotiei.
La intoarcere i-am vazut, asezau masina pe platforma. Am strigat catre cei 2 din cabina. Relaxati, au inchis geamurile. Au plecat in minutul urmator. Ajuns la sediul Hinghierilor am aflat si de ce. Conform contractului sunt 2 taxe: 248 lei pentru blocare /ridicarea masinii si alti 248 lei pentru transportul si locatia o zi. Angajatorul, principal beneficiar al super-taxelor, le interzice salariatilor sa-i ajute pe soferi sa plateasca numai o taxa.
Doar el are interesul sa ii jupoaie, de-a binelea.
Revoltator este ca politistii se fac ca NU VAD masinile peste 30 mii euro, care pot face orice. Strada mea, cu sens unic, se intersecteaza cu alta strada cu sens unic. In acea intersectie, o masina din 4 vine pe contra-sens. Cu cat sunt mai mari, mai ales. Avem un fel de democratie. Dar nu pentru catzei, doar pentru cei cu Jipane.
March 2013, 29 at 16:13:15
Nu va faceti sange rau, se putea mai rau.
In urma cu 6-7 ani mi-am inceput noul job, la un prestigios angajator dintr-un mic orasel, la periferia marelui oras plin de fotografi la colt de strada. Atat de prestigios, incat cerea $1000/an ca sa te lase sa parchezi in garajele institutiei. Nenegociabil. Multi angajati gaseau pretul prea mare, asa ca parcau pe strada. Printre ei, cel pe care venisem sa il inlocuiesc si care urma sa se intoarca in tara de origine din Orientul Mijlociu (o tara foarte avansata din regiune, poate cea mai avansata).
Pe strada se aplicau legile strazii – nu puteai sa parchezi masina mai mult de doua ore intr-un loc. Trebuia sa o muti, ca sa eviti o amenda ($10). Era incomod sa lasi totul balta la fiecare doua ore ca sa fugi in strada sa iti muti masina. Uneori uitai si, cand iti aminteai (nu de fiecare data) gaseai in parbriz o amenda cu cu plic adresat si timbrat (pentru comoditate), numai bun sa pui banii in el si sa il dai postasului.
Amicul meu insa remarcase ca nu primesti amenda in fiecare zi. Calculase ca daca ar plati toate amenzile pe care le-ar primi intr-un an (statistic vorbind), ar iesi cam tot pe acolo unde ar fi iesit daca ar fi inchiriat locul de parcare in garaj. Dupa 4 ani, sustinea ca platise mai putin bani prin amenzi decat ar fi platit pentru parcarea kosher, cu acte in regula. Nu mult mai putin, dar suficient incat sa declare un mic “profit” si sa se simta bine cand se gandea la asta. Nu platise chiar toate amenzile.
Avea o masina cu valoare mica de revanzare, de care incerca sa scape. Nu reusise sa o vanda pana sa plece, asa ca a lasat-o in garajul unor prieteni. S-a intors peste cateva saptamani sa isi finalizeze afacerile (inclusiv sa scape de masina). Pentru ca masina avea numeroase probleme de care nu avusese timp sa se ocupe, a vandut-o unui dealer second-hand de langa aeroport pentru $600, de la care luase deja banii. Urma sa o lase acolo inainte sa plece definitiv cu avionul din tara. In ultima zi l-am ajutat sa-si duca o parte din lucrurile personale la masina (parcata in strada, tot ilegal, ca in ultimii 4 ani). Am avut surpriza sa o gasim cu roata blocata de un “bocanc” galben si cu o nota in parbriz. Masina fusese pusa de autoritatile orasului pe lista neagra, pentru ca avea prea multe amenzi neplatite. Asta insemna ca la proxima ocazie (==infractiune) erau chemati hinghierii de masini. Era asteptat cu $250 in dinti la primarie, pretul deblocarii. Dupa cateva ore care au inclus o asteptare la coada alaturi alti gambleri care jucasera jocuri similare si pierdusera, a aflat ca mai datoreaza primariei ~ $200 pentru amenzi de parcare neplatite in ultimii 4 ani plus ~$400 penalizari de intarziere. A platit si s-a declarat fericit ca a scapat de povara. Ca mic inconvenient, a trebuit sa isi reprogrameze zborul (- $100). Nu l-am intrebat daca in final a ramas “pe profit”, banuesc ca nu. Dar fusese atat de aproape sa castige…
Povestea asta m-a facut sa optez pentru o alta strategie de parcare, pe care nu o detaliez. Au contribuit si cele 11 amenzi de parcare pe care le-am platit in prima luna de la angajare. Mai iau totusi, ca tot omul, o amenda de parcare din cand in cand. De cate ori gasesc un tichet de parcare in parbriz, imi amintesc de amicul meu si nu ma mai enervez. Si o platesc rapid, sa evit bocancul. Daca as avea cate un prieten pentru fiecare problema…