Erori care fac cariera si adevaruri ignorate

Constitutia nostra e clara ca apa tulbure. Presedintele este desemnat mediator intre parti. Care parti ? Primul Ministru, impreuna cu opozitia atinsa de condamnarea regimului comunist, protesteaza vehement.
De ce nu-i lasa, sa faca ce vor, spre Binele tarii. Care tara, a noastra sau a lor ? Vor sa profite de situatie, cat se mai poate.
Arbitru, sau jucator, pana unde ? In fond cetatenii, alegatorii, reprezinta cea mai importanta parte. Si arbitrul n-ar trebui sa lase echipa politica si amicii ei sa profite de bani publici. Sau sa scape de justitie, sunt de-ai nostri. In acest caz, jocul lui Base, inconjurat de dusmani isterizati, nu poate fi decat castigator. Chiar suspendat temporar prin manevre subterane, va reveni sigur prin vot, compromitand pe cei ce l-au debarcat.
Base e cool, spunea un pusti. E bine intentionat, cu reactii mai rapide si mai precise decat altii. Este direct si are caracter.
Dar e departe de a fi perfect. Este fumator, bautor, usor afemeiat. Si cu aceste defecte, este simpatizat. Sigur ca nu are educatie aleasa. C.P.Tariceanu este bine educat, poate si Adrian Nastase, dar au lacune vizibile, mint, fac trafic de influenta. Fata de asemenea prim-ministri, nu ar conta un presedinte presupus mitocan. Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita.

Cum ar fi in fotografia noastra ? Cat de calificati sunt jucatorii si cine sunt arbitrii ?
Peste tot in lume apare inalta specializare, vizibila la medici, progresiva la avocati sau arhitecti, adaptati la mediu si specializati pe domenii.
In fotografia locala, borcanele sunt integral amestecate. Cativa merg aiurea si fac cariera. Tipi cu nume in fotografia de reclama sau moda, arata fotografii puerile. Peisaje agresiv colorate si poze neinteresante cu oameni. Aceste poze au efect puternic doar asupra naivilor, educati pe monitoare, care confunda fals si real. Un exemplu negativ pentru cei la inceput de drum.
Sunt situatii cand lumina da saturatie maxima, dar la ore indecente. Iata un cliseu fara tratari, fara levels si saturatie, doar resize.



Cine arbitreaza fotografia si cum ? Singurul argument pare a fi cat castiga. O lucrare vanduta la noi, este un succes comercial, nu unul artistic, referitor la dezvoltarea fotografiei, aici. Banii din fotografie se obtin la reclame, cu subordonare fata de echipa si mai ales art-director. Relatii bune cu acei care decid primeaza. O prezentare cat mai buna, cam tipatoare, este necesara.
Mi se pare amuzant ca fotografi buni intr-un domeniu se compromit cu poze hilare, in directii in care par incepatori fara talent.
Fotografia de reclama se practica in genul imaginii de produs. Stai asa si nu misca, noi schimbam lumina colea. Mai ales fotografiile pe viu sunt de calitate mediocra. Ce are competenta tehnica in lumina, pentru fotografia de studio, cu intelegerea, anticiparea vietii ? Masura in care cel care urmareste evolutia lucrurilor, poate intelege ce se va intampla, inainte se intample ?
R.V, G.H si D.L sunt primele 3 nume care vin in gand.

Nu sunt impotriva manipularilor. Desi unele sunt prea complicate sau agresive, ca schimbarea unei parti din imagine. Desi interzise in unele domenii, ele sunt prizate de o anumita clientela. Schimbarea integrala a cerului a devenit reteta, la unii. Acestea sunt exemple de arta moderna, pictata in Photoshop, vise si realitati paralele.
Care nu mai sunt Scrise Cu Lumina, ci cu brush 142.
RPS, societatea britanica de fotografie, are capitol separat pentru aceste prelucrari. Si acolo exista limite.
Dar in creatie, limitele sunt trasate ca sa aiba ce incalca, cu eleganta, un artist.

Published on January 30, 2007. 5246 views. 0 comments