Undeniable merit – unexplained weakness

D-l arh.Stefan Tuchila este bine cunoscut in fotografie. Am vazut fotografii foarte bune facute de dansul. A colaborat cu revistele Arhitectura si Zeppelin. Are un proiect ambitios - Ultimul Etaj, expus la etajul 4 – MNAC – in perioada 11-30 octombrie 2012.

www.ultimul-etaj.ro

Cu fotografii ale Bucurestiului, panorame facute de pe acoperisul unor cladiri inalte. Cum lucrarile sunt expuse la MNAC, am nelamuriri legate de partea expresiva. Daca erau la Registrul Urbanistilor Romani, sau la Inspectoratul in Constructii, nici nu atingeam subiectul.

Zarisem imagini intr-o revista online. M-am dus sa vad expozitia, cu mari sperante.

Expozitia e frumos expusa si luminata, prietenoasa, dar mi se pare un exemplu cum excesul de informatie coboara calitatea. Atentia a fost dirijata spre Gigapixeli si locul de unde a fost facuta fotografia. Meritele autorului de cartare fotografica sunt incontestabile. Dar cred ca mai important era ce – si mai ales cum se vedea de acolo.

Toate acestea sunt senzatii personale. Mi-ar place sa ma insel, dar am mari indoieli.

O idee foarte buna a fost urmarita cativa ani, cu informatie vizuala in exces si prezentare de foarte buna calitate a unui material fotografic mediu, facut parca fara entuziasm.

Ideea de a face panorame se justifica documentar. Sa expui numai panorame in muzeu nu pare o idee prea buna. Exclus ca totul sa fie interesant, deodata. Panoramele au fost facute vara la orele pranzului. In fiecare, o mare parte este nefavorabil luminata. Prea multe au orizontul exact la jumatatea inaltimii. Am plecat usor dezamagit.

Pentru asemenea panorame soarele stralucitor are lumina prea dura. Din materialul vast nu am retinut aproape nimic: calitate tehnica ireprosabila si fotografii mari, usor anoste. Ochii ratacesc fara a se fixa pe ceva. In expozitie sunt si carti postale, detalii editate sa fie luate amintire de vizitatori, un gest amabil din partea autorului. Decupate intamplator, putine retin privirea. Din 53 poze diferite, am ales 5. Multe apar aici.

http://www.facebook.com/UltimulEtaj/photos_stream

Pe net au calitate mai buna decat la tipar. Tiparirea nu e de resortul autorului. Acasa, m-am uitat mai atent: toate 5 au fost pozate in lumini nefericite.

Sa apreciezi calitatea luminii este o calitate de baza pentru fotografi.

Daca subiectul este la sud, spre soare, momente favorabile ar fi la rasaritul sau apusul soarelui aproape de solstitiul de vara, cu soarele la ENE, respectiv VNV. Daca subiectul este catre nord, sunt de preferat lumini joase de toamna-iarna, cu vegetatie fara frunze.

Cam asa ceva – spre nord: http://500px.com/photo/7380494

A doua jumatate a lui octombrie ofera cea mai buna vizibilitate. Nu spun de momente cu lumini deosebite, in amurg, ploaie, putina ceata. Ca aceasta, desi preferam mai inchisa, mai de noapte.

http://500px.com/photo/16286459?from=popular

Nu este deloc usor sa ajungi sus, pe cladiri mai inalte de 100metri.

Pentru aprobarea conducerii, trebuie sa spui de la inceput. Vreau sa urc pe casa in ziua cutare la ora cutare; stau atatea ore. Trebuie sa revin de 2-3 ori.

Nu te poti targui cu bodyguardul care se urca impreuna cu tine.

Cand terminam cartea Casa Poporului aveam nevoie de o coperta de ansamblu, vazuta de departe. Am facut fotografia de pe o cladire inalta, pe 21 iunie, la rasaritul soarelui.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/cum-este-cu-noua-carte/166/6579.html

Anticiparea este o insusire necesara si arhitectului si fotografului. Este mai usor sa previi decat sa dregi ce nu a iesit destul de bine. Busola poate fi necesara in fotografia de arhitectura.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/lumea/articol/calcularea-insoririi/127/6888.html