In 1980 am facut in repetate randuri probe de obiective pe film. Obtineam cu metode relativ primitive rezultate foarte similare la probe consecutive.
Am observat ca probele sunt relevante doar facute la viteze mari. Mirele de rezolutie fine ajung sa dea un sfert de rezolutie la 1 /100, fata de 1 /1.000. In tehnologia actuala digitala explicatia e simpla : o miscare discreta cat 2 pixeli este imperceptibila la 4.000px lungime. Dar la mire de mare rezolutie este o catastrofa, acele linii care s-ar reda prin 1-3 pixeli dispar.
Exista o cutuma profesionista pe vremea filmului. La orice poza deosebita faci 6 clisee diferite, pentru securitate. Nu vezi rezultatul, e mai bine sa fii asigurat ca unul va iesi perfect. Unele pot avea defecte de expunere, de punere la punct, sau pot fi miscate. Din mai multe declansari, ai sanse mai mari ca unul dintre clisee sa fie mai bun decat celelalte. Bine ar fi ca poza cu pricina sa fie cat mai interesanta. Altfel se traduce prin timp pierdut.
Prin 1975, Romania avea jucatori de tenis de talie mondiala : Tiriac si Nastase au disputat de 3 ori finala Cupei Davis. Corzile rachetei de tenis in miscare nu se vad la 1 /500, am remarcat. Apar la 1/1000 si devin clare la 1/2.000. La 1/250 poarta maturici in mana. Viteza de expunere e determinanta sa obtii detalii fine clare sau dimpotriva, sa obtii miscari dinamice pronuntate. In unele situatii, subiecte cu siluete vizibile inghetate duc la imagini interesante. La altele, o urmarire-filare continua cu timpi mai lungi poate duce la rezultate mai expresive.
Folosind filme de 50-200 pentru rezolutie, aveai marja ingusta in acest domeniu.
Din 2007, modelele 1D MkIII Canon si D3 Nikon au democratizat sensibilitati de 6.400 Iso si peste. Se pot folosi viteze mult mai rapide pe lumini scazute, sau diafragme net mai inchise.
Intre pozele Reuters din martie sunt mai multe care denota aceste tendinte :
http://www.reuters.com/news/pictures/slideshow?collectionId=1725&galleryName=Showcases#a=1
Ideea principala a unui fotograf de varf nu este sa obtina doar o poza buna, ci una diferita de ceeace au facut altii, sa iasa in evidenta dintre altele.
La poze cu timpi mai lungi, stabilizarea optica poate avea aport important in locuri cu lumina redusa si impedimente de montat trepied.
Pana acum nu am vazut inca comparatii credibile, cu cifre.
Iata ca apare si asa ceva, intr-un text scris de cel mai meticulos tip de pe net :
http://www.imx.nl/photo/technique/vibration_reduction_compare.html