Nu au nici-o proba referitoare la aceste subiecte.
Desi recunosc asta, acuzatorii analizeaza faptele, ca si cum ele chiar s-ar fi petrecut. Le place sa creada ca asa s-au si intamplat.
Si persevereaza cu entuziasm, sau din interes.
De ce n-ar fi ceva adevarat, se lamenteaza ei ? Poate totusi...
Pentru subiectul 2, in roluri principale, condeierii de la Jurnalul National, foarte porniti. Dincolo de lucruri lipsite de importanta zic ei, ca autenticitatea, sa analizam faptele ca si cand ar fi veridice. Chiar asa.
Ceva imi reaminteste aici de disputele fara rost : ba Canon, ba Nikon. Desi ei si-au luat un time-out.
De tendinta de a dezbate la nesfarsit pe marginea unor speculatii.
Ba Olympus, ca Minolta a lasat-o moale. A plecat, lasandu-si jucariile la Sony.
Si nici altii nu se simt prea bine. Chiar daca ne place sa credem in ceva, nu e sigur ca dreptatea este de partea noastra.
Pare greu sa ne debarasam de unele mentalitati hilare.
La tribunalul Galati, programul stupid de lucru duce la cozi interminabile, la care unii lesina.
Un ziar a publicat o poza cu 2 victime. In loc sa trateze cauza, presedintele tribunalului a oblojit efectul. A interzis fotografierea si filmarea in locuri publice, fara acordul scris al autoritatilor.
http://www.gandul.info/2006-02-03/social/sefii_instantelor