In noiembrie la ora 16h35, cerul era aproape negru. Se lasa intunericul si ploua torential. Eram in pozitia 15 de asteptare, la decolarea de pe aeroportul Roissy, Charles de Gaulle. Stateam la coada in ploaie, dupa un elefant.
Vedeam cum decoleaza avioanele, 3 la 2 minute. Dupa ce se desface de sol, unghiul de ridicare al avionului creste brusc. Jetul de gaze loveste pista si panza de apa. Unda de soc produce o sfera din picaturi de apa ca un balon din sapun enorm, cu diametrul de o suta de metri, inainte sa dispara stropind totul in jur.
Pe dreapta, vedeam avioane asezate la rand, ca linia de trei sferturi la rugby.
Pe geamul-hublou zgariat se prelingeau picaturi enorme de ploaie.
In conditii limita, de ploaie torentiala, intuneric, cu subiect avand in fata o trama mai contrasta, prin geamul cu picaturi grele, sistemul AF nu functioneaza bine. Rataceste intre planuri, cu o preferinta neta pentru cel mai contrast.
Regretam vechiul aparat cu telemetru, fara probleme in asemenea situatii.
Infine, ne-am ridicat.
Decolarea in amurg aduce un plus emotional. Cand avionul se ridica mult deasupra norilor, soarele, desi apus, reapare la orizont. Si apoi dispare din nou, lasand cerul cosmic, in culori catifelate, cu noaptea in fata si cu amurgul in spate
Published on November 26, 2006. 7794 views.
0 comments