en en | ro ro

Aparent titlul trebuie sa intareasca imaginea.
Nu ! Nu este o idee prea buna.
Titlul are 2 roluri : sa poata fi citata fotografia, fara sa fie nevoie sa o descrii.
Si eventual, sa atraga atentia asupra unui detaliu semnificativ.

A fost si un moment in fotografia romaneasca cand poze mai slabe se propteau in titluri.
Un fotograf important a dat tonul. Oseph Cahane, maestrul fotografiei umoristice romanesti, avea un tip simpatic de fotografie umorista. Pozele lui apareau regulat in revista Urzica. Mii, poate sute de mii de oameni, au zambit la pozele lui.
Imi amintesc de o fotografie reusita a lui. Avea titlu : Veche-veche, dar mai merge. Aparea o doamna eleganta, spre 60, intr-o masina antebelica. Calificativul mergea si la vehicol si la doamna. Pe atunci, doamna era un calificativ de ocara. D-l Cahane era un domn desavarsit, iar famila Cahane era de origine nobila. Dar asa erau vremurile.

Marele Aurel Mihailopol i-a preluat ideea. Avea un obicei de a lua, ca in joaca, diferite teme cu care se juca parca, uneori cu mult har. Si nu e nimic rau in asta.
A avut o fotografie grafica cu un succes extraordinar in presa vremii : Sus Palaria ! Apareau acoperisurile cutate de la 2 blocuri, noi atunci, pe Magheru. Si o mana care ridica o palarie.
Arhitectura anilor 1960 era de calitate indoielnica. Arhitectii erau buni, dar proiectau ce li se cerea /platea : apartamente fara bucatarii cu dormitoare prea mici si fatade urate, ieftine.
In poza, casele aratau chiar bine. Asta a fost doar reusita unui fotograf foarte talentat.

Am vizitat si Acea expozitie a lui, de la Dalles. Pot zice ca era foarte buna. Avea doar prea multe fotografii. Apareau numeroase peisaje color, pe atunci rara avis, unele interesante si de buna calitate tehnica, dar mult sub nivelul celor mai bune lucrari ale lui.

Ce aveau deosebit acele fotografii acceptabile ? Aveau dedesubt titluri bombastice. Multe dintre ele aveau parabole, sau strofe, daca nu poezii intregi din autori de talie mondiala.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Mihailopol

Cel putin la inceput aceste titluri au fost propuse de Ecaterina Oproiu, redactor-sef al revistei Cinema. La publicul larg succesul a fost mare : poze color, titluri Profunde.

De fapt si-a scazut singur calitatea expozitiei. Am fost dezamagit de slabiciunea lui. Alegerea caii de minima rezistenta nu era exemplu fericit. Combinatia de poze color corecte cu titluri ce sugerau ceva inaltator a avut un efect deferlant. Cativa ani titlurile au devenit mai importante decat fotografiile lor. Asa se purta. Ne-a dat exemplu chiar Maestrul !

Dupa ani, s-au saturat toti de titluri, fara poza deasupra. Sau aproape. Au fost si excese inverse. Prietenul DD a trimes intr-o tara din vest 4 fotografii care aveau notat : fara titlu. A avut o mentiune. Pentru lucrarea Fara Titlu. Care dintre ele ? Nu a aflat nici-odata.
Raman la parerea ca daca titlul propteste poza, mai bine autorul o lasa sa se prabuseasca. Daca nu, acel care va cobori va fi chiar el.
Am scris de atunci si un articol pe aceasta tema, dar nu il mai am. Care nu i-a placut deloc.

Si acum sunt unii care vor glumite sau anecdote sub fiecare poza.
Asa s-au obisnuit de mici. Nu au cultura imaginii si vor sa li se dea mura in gura.

Published on April 14, 2010. 3291 views. 0 comments

Add comment
*
*
*
the fields marked with (*) are compulsory
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   July 2020  (0)
   June 2020  (0)
   May 2020  (0)
   April 2020  (2)
   March 2020  (3)
   February 2020  (1)
   » view full archives

rss