After 1975 on a different level

Pentru expozitia 2008 am lucrat un an. Am ales clisee potrivite pentru Fotografii Interzise. Am scanat si procesat 9 mii de clisee. Nu am facut doar asta in fotografie. Acele poze erau exceptii. Nu fotografiam asa ceva decat cand ma impiedicam de anomalii in viata zilnica. E drept, dupa 1984 crescuse semnificativ aberatia /cap de locuitor. I se zicea Politica Inteleapta a Partidului. Urmarile acelor aberatii ne fac necazuri si acum, zilnic, in Romania. Asa a fost conceputa si asa a fost pastrata puterea, in tara noastra. Dar sa revenim la fotografie.

Cateva luni din 2010 am ales clisee legate de alte capitole ale vietii romanilor. De curand, am inceput sa le scanez sistematic.

Am inceput cu 1975, cand a inceput cotitura in fotografia pe care o practicam. In 1975, eram angajat nou la un institut de proiectare. M-am impus profesional, dar nu imi placea atmosfera incarcata. Fotografia a devenit mai importanta pentru mine. Eram pasionat demult. Dl.Comanescu mi-a cerut sa ma inscriu in AAF din 1971 sa pot imprumuta aparate si obiective, la acea vreme era imposibil sa cumperi asa ceva. In 1973 m-am decis.

Am facut 2 filme cu clisee in stilul AAF, am depus 10 mariri 13x18cm. M-au primit. Apoi am platit cotizatia, sa pot beneficia de statutul de membru. In ianuarie 1975, prietenul Hanu a pus o expozitie pe peretii micii Sali AAF. Dan Dinescu l-a ajutat substantial. Ne-am apropiat. Erau ambii mai avansati decat mine. Foloseau 6x6 la peisaj. Dan supraexpunea clisee si le subdevelopa putin. Obtinea negative cu latitudine sporita si copii cu tonurile delicate.

Treceam printr-o perioada de confuzie. In toamna lui 1974 il intalnisem pe Jay Maisel, atunci nr.2 mondial la color, exemplu deconcertant pentru romani. Primea filmele kodachrome de la Kodak, ii erau developate gratis de cel mai mare laborator din NY, sa poata spune ca marii fotografi lucreaza numai la ei. Folosea exclusiv diapozitive, vandute apoi ca originale. Avea doar aparate cu motor. Avea absolut toate obiectivele puse in vanzare de Nikon. Folosea asemenea dotare, sa poata obtine cat mai multe originale in situatii cu lumina deosebita. Nici-una din posibilitatile lui nu era accesibila aici. Intalnindu-l pe Maysel, chiar comparand cu Hanu, ma simteam limitat de aparatul nereflex cu 2 obiective, cam lungi, fixe.

Mai imprumutam aparate de la AAF, aveam o relatie buna cu dl.Comanescu, sau de la fotografi mult mai bine dotati. Foloseam Leicaflexul lui JN /Artis, sau Pentax Sp2 al cumnatei. Pozam cladiri pentru premii ale Uniunii Arhitectilor cu Hasselblad. Dar foloseam un singur aparat cu un obiectiv. Inconstient, imi faceam teme pentru fotografia buna. Sa folosesti, sa vezi, sa gandesti si sa anticipezi este un exercitiu necesar.

In mai 1975, H.Cartier-Bresson a fost invitat in Romania. Am avut privilegiul sa-l acompaniez. Am remarcat imediat ca el obtinea si mai mult cu o dotare minima.

Dar cu o anticipare fara egal.

Intre timp, tineam cursul de fotografie la Universitatea populara Dalles. M-am hotarat sa aplic sistematic tot ce predam la curs. Sa incerc sa controlez tot ce fac. Aproape un an am facut poze mai proaste. Nu mai erau spontane, ci fortate. Dar curand controlul fondului si prim-planului au devenit automatisme si media calitatii a crescut spectaculos.