God bless his memory

Scanand diapozitive pentru un proiect, am intalnit amintiri de demult. In octombrie 1976 am ajuns la Ieud, pe valea Izei. M-am intalnit acolo cu prietenul DD. Statea la unchiasul Vasile Chindris, simpatic, ospitalier si dornic de discutii. I se spunea Patru a Valenariului.

In sat erau zeci de Vasile Chindrisi, Chindris fiind un nume comun in acest sat, iar Vasile era pronumele cel mai curent. De Anul Nou, urarea locala suna chiar : «La Multi Ani, Vasile !» Pe 1 ianuarie este si Sfantul Vasile.

Uncheasul Vasile sculpta cruci minunate din lemn de prun.

Imprumuta de la biblioteca carti de Kant si dezbatea competent filozofie, desi avea doar 7 clase. Sotia lui, tusa Ileana, era repezita, dar buna la suflet si gatea cu placere.

«Tu, Ileana !» venea comanda uncheasului. «Amu’ om tzâpa niste piciogi în bloadăr.», venea iute raspunsul. La inceput nici nu întelegeam ca pune cartofii, la copt, in cuptor. Ani de zile am tras la dansii. Erau conditii modeste, dar o atmosfera calda, prietenoasa.

S-au prăpădit înainte de 70 ani ; au murit cu zile. Asistenta medicală aproape inexistentă la sate era incapabilă să pună un diagnostic la timp.

Desi au trecut atâtea zeci de ani, când citesc despre ospitalitatea poporului roman, mai întâi la dânsii mă gândesc. Să le fie memoria binecuvantată.