I was never a saint

Chiar departe de asta. Eram si prea egoist sub 30. Arhitect, fiu de medic, nu aratam rau. Facusem sport de performanta : inot, rugby, judo si yachting. Inalt, dansam poate prea custom. Am fost implicat in mai multe relatii.

De cateva ori am fost indragostit lulea.

De 2 ori relatia s-a transformat in casatorie fericita.

De cateva ori era cat pe ce sa iasa prost. Dar am avut noroc.

Au intervenit intamplari ciudate, salvatoare. Voi aminti 2 dintre ele.

Eram dupa anul 5, iulie 1967. La 57 km nord de Arad, turcii marisera cetatea Ineu cu ocazia asediului Vienei din 1683. Modificata ulterior de Imperiul Austro-ungar. Ii faceam releveul exact.

http://www.inromania.info/cetatea-ineului.html

Destul de mare, cetatea de pe malul Crisului era pe atunci scoala de copii ambliopi. Eram 14 studenti mari si un asistent cu Dacia 1100. Ne carase utilajul de topografie. Toti erau cu perechile aferente. Doar eu si o studenta inalta si inteligenta, cam agresiva, eram in pozitie solo. Tocmai incheiase o relatie sustinuta 4 ani. Dupa 10 zile de munca sustinuta, asistentul ne-a dus la un strand, intr-o padure. Pana la urma, fata m-a atras intr-o capita de fan, cu urmari serioase ! Am stranutat o ora. Nasul si ochii mi s-au umflat, cu supuratii galbene dezgustatoare.

Am descoperit ca am alergie la fan de graminee. M-au ingrijit alte fete, mai mamoase, prietene ale prietenilor. Pana nu am luat Romergan, singurul remediu pe atunci, nu am scapat.

Si acum calatoriile de la sfarsit de iunie sunt un calvar pentru mine.

Mult mai matur, in 1999 reintalneam o cunostiinta. Fata avea si mari calitati.

Am fost invitati la o super-petrecere nocturna. Am urcat in liftul, mare, sa mergem la etajul 7. La pornire lumina s-a stins. Imi cautam cheia si reflex, aveam capul aplecat. In obscuritate totala, fata a incercat sa isi aranjeze parul lung. A aplecat capul, lasand parul in fata. Si l-a ridicat brusc. Nu a apreciat corect distantele. M-a pocnit in intuneric in arcada stanga.

Amandoi am ajuns la et.7 semi-groggy. Am dat cadoul si am plecat acasa, clatinandu-ne.

Dupa ce ne-am dres, altceva ne-a oprit. Am facut o gripa cu infectie. Antibiotice prea tari mi-au starpit flora intestinala. Am avut 2 luni o balonare in exces. Trebuia sa evit intalnirile mai lungi. Puteam avea “exprimari” foarte jenante...

Nu am luat in consideratie cele 2 avertismente.

Eram interesat de o eventuala casatorie. Dar fata era mai preocupata cu ce va ramane dupa divort... Mi-a cerut sa imi pun apartamentul pe numele ei. Si atunci m-am trezit.

Pentru cine este curios, ascultati povestea lui Thierry Ravassod; cateva date inedite din istoria si palmaresul Nikon :

http://www.nikon-school.fr/e-school-formations-en-ligne/la-saga-nikon