Tested macro lens, my opinion

In 2019 m-am hotarat sa trec la reproducerea digitala a negativelor proprii. Cu acceptul si suportul conducerii F64, cel mai aprovizionat magazin din tara, am facut o testare serioasa cu 6 tipuri de obiective macro: AF-S Micro-Nikkor 105mm f: 2.5, Micro-Nikkor 60mm, Sigma 70mm (nu-l mai produc), Sigma 105mm, Tamron 90mm Di Vc, Zeiss Milvus 100mm f: 2. Relatez intai conditiile si apoi concluziile noastre.
Impreuna cu dl.B.Popa, am luat 2 obiective din fiecare tip si am reprodus la scara 1: 1 negative si diapozitive, folosindu-le pe Dslr.850 Nikon, cum am acasa.
Obiectivele au fost testate la f: 5.6, 8, 11. Filmul era luminat din spate cu lampa Led. La inceput am pus aparatul pe un trepied foarte solid. Am remarcat ca paralelismul dintre film si captor si punerea exacta la punct sunt cele mai importante. Am montat aparatul pe suport de aparat de marit. Fisierele reproduse le-am convertit si inversat. Am privit si interpretat rezultatele pe 2 monitoare cu diagonala cca 30 inches.
Rezolutia mare a aparatului digital permitea reproducerea integrala a detaliilor de pe film. Totusi erau diferente vizibile intre obiective.
De asteptat, cel mai bun (si scump) era Milvus M.F, greu de folosit. Profunzimea de camp la scara 1:1  este in fractiuni de mm si focus manual este nesigur. AF facut de aparat era mai precis si mult mai rapid decat cel facut manual. Obiectivele mai scurte nu dau rezultate egale in centru si pe colturi. Au ramas in discutie 105 Nikon, 90 Tamron si 105 Sigma, cel mai ieftin.

AF cel mai performant parea cu Tamron (!) si cel mai nesigur cu Sigma. Nikon 105 era poate 10% mai bun in centru decat Tamron 90. Dar pe colt, Tamron Di era cu 50% mai precis.

Cum il cumparam ca sa reproduc cu el filme, nu am ezitat. Si nu regret. In decembrie 2019 am avut o expozitie in piata Revolutiei.

O marire 9x5 metri dupa cliseul 24x36mm, pe care se vede perfect granulatia filmului de 100 Iso este dovada ca am ales bine. Raportul calitate /pret mi se pare optim.