en en | ro ro

Fanel, Michi si Andrei. Stateam pe str.Grigore Alexandrescu. La nr.90 este o alee, ni se parea mare. Locuiam in apartamente intunecoase. Ni se pareau minunate. Nu aveam 3 ani cand ne-am cunoscut. Mai erau si alti copii in alee. Mai mari cu 2 ani : Serban, Radu si Florian (Lungu), sau mai mici : Alecu, Gigi  (fratele meu) si Tibi.

Terenurile nr.10 si 12 pe alee nu erau construite, ramasese un maidan « splendid » cu tarana, unde scurmam ca prescolari, sau incingeam o miuta mai tarziu.

Erau si fete, dar nu se amestecau in joaca noastra. Nici noi in a lor.

Michi avea parintii mai severi. Poate din aceasta cauza era mai receptiv la golanii. Aducea injuraturi noi. Ne-a invatat sa indoim burlane de tabla, lovind cu capul. Sa facem sa cada jos cosurile de gunoi, lovite cu calcaiul pe strada.

Noi eram mai visatori. O distractie grozava era sa citim « Balena Alba ». Si masuram pe alee cat de lungi sunt diverse balene, dupa datele din « Viata animalelor » de Brehm.

http://www.biodiversitylibrary.org/ia/brehmslifeofanim00breh#page/585/mode/1up

Am fost dati impreuna la scoala. Am avut probleme, ca cel mai mic de varsta. Eram nedespartiti, la joaca si la petreceri. Eram invitati la aniversarile celorlalti. Tatal lui Michi urmase facultatea la Berlin. Si a castigat o pendula mare la o tombola. Aceasta era o atractie speciala. Batea scurt sferturile de ora si lung orele, de 3 ori consecutiv. La 12 noaptea se dezlantuia intr-o furtuna de gonguri. La ei, tortul se taia doar la ora fixa, sa fie acompaniat sonor. Odata, pendula li s-a stricat. Au dat-o unui ceasornicar. Si nu au putut dormi 3-4 nopti, pana cand micul Big Ben s-a reintors acasa.

Am fost colegi pana intr-a 7-a. De atunci, Michi ne indemna sa gustam deliciul tigarii la WC. Am mers la licee diferite. Eu la Sava, el la Caragiale. Era mai slab la matematica si mai ales la limba rusa, la care era corijent sistematic. Viata ne-a indreptat pe carari diverse.

Ne felicitam de ziua de nastere sau ne mai intalneam in metrou.

Ieri m-a sunat Stefan. Dupa 60 ani Fanel nu mai este un nume potrivit. Si mi-a spus ca Michi nu mai este, Dumnezeu sa il odihneasca. Nu se lasase de fumat : un cancer pulmonar cu evolutie galopanta l-a terminat in cateva luni. Am ramas doar 2. Aceasta este viata.


Published on May 25, 2011. 5512 views. 1 comment
1 comment to "Three inseparable friends"

Alexandru Lupascu
May 2011, 27 at 12:24:14
Dumnezeu sa-l ierte si sa ne ierte si pe noi ca nu ne-am gandit mai des la el si unii la altii.
Mi-aduc si eu aminte de ce spui tu, Andrei.
Pentru mine, mutat departe de Alee, voi erati prietenii mei buni pe care-i vedeam la sfarsit de saptamana si Miki era unul dintre voi.
Cu un singur lucru nu sunt de acord: Stefan sunt altii, Fanel e tot Fanel. Asa cum Andrei e numai unul, Gigioi asijderea, Tibi la fel, Florian e Mosu, Chituri e Cristi, iar eu, cu voia d-stra, sunt Alecu, sau Puiut, sau Pusu'oiu
 
Blogroll
   » Dan Dinescu
   » Cosmin Bumbutz
   » estost
   » Mihai Moiceanu
   » Dragos Lumpan
   » Dan Vartanian
   » Bucurestiul meu drag


Nikon

Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   » May 2023  (0)
   » April 2023  (0)
   » March 2023  (1)
   » February 2023  (0)
   » January 2023  (0)
   » December 2022  (1)
   » view full archives

rss