Pe Manu l-am cunoscut in 1973. In institutul de proiectare unde lucram era si fratele lui. Din 9 frati Tanjala, 2 erau fotografi. Manu statea pe Dacia. Era indragostit de Vrancea, zona lui de origine. Iubea fotografia si isi respecta subiectul.
Ieseam uneori impreuna. Ne vedeam la meciuri importante. In 1981 a reusit sa obtina un pasaport. Constient de gratiile ideologice ale comunismului, nu s-a mai intors.
In SUA a avut toate dificultatile unui dezradacinat. S-a adaptat progresiv. Dupa 1990 a revenit de cateva ori in Romania. Ne-am reintalnit.
La Targul de carte Gaudeamus 2013 si-a lansat cartea « Jurnalul unui fotograf » scoasa la editura Humanitas.
Am fost la lansare. Erau prietenii personali : fotografi, domnii Dumitru Graur, George Mihaita…
Dedicatia scrisa de el pe exemplarul meu m-a emotionat :
« Andrei, aici este spovedania mea catre cei ce cu adevarat iubesc lumea. Pentru mine, fotografia este iubirea care m-a format - si am expus-o in viata. Cu drag » Manu 2013
M-am gandit de multe ori cum sa exprim asa ceva.
Puteti gasi aici cateva dintre fotografiile sale :
http://emanuel-tanjala.artistwebsites.com/galleries.html
Cartea, prezentata cam simplist de editura, apare aici.
http://www.humanitas.ro/files/media/jurnalul-unui-fotograf.pdf
Vorba d-lui Dan C.Mihailescu, la prezentare: Cumparati-o, sa puna Manu o « pila » in Vrancea. « Sa ne trimita unul de 7 maximum. Nu chiar de 8… », se referea el la seismul viitor.