Blog Andrei Pandele » Photography

Cine isi cumpara vioara nu devine pe loc violonist. Ar fi de ras sa sustina asta. Dar cei care au achizitionat un aparat foto au fumuri mai mari. Ei abordeaza fotografia artistica.

Puteti cumva defini acest termen ?

Ati auzit de « pictura artistica » ? Arta presupune mestesug dus dincolo de maiestrie. Nu are nevoie de atribute adaugate. Nu exista muzica, nici literatura, nici sculptura artistica. Desigur, exista si incercari nereusite. Un elev de scoala scrie un text la limba romana, nu are pretentia ca compune o opera de literatura.

Continuatorul lui O.G.Rejlander, Edward P.Robinson 1830-1901 sustinea ca « realitatea este prea triviala. Ar trebui exclusa din arta. » Avea dreptate ? Nu ! Era in interesul lui sa isi promoveze productia. Influentat de pictura pre-rafaelita, e considerat nasul curentului pictorialist in fotografie. Isi denumea fotografiile « compozite », nu artistice ; le facea fara Photoshop. Metoda sa de lucru era si cumva justificata de limitarile procesului fotografic de atunci.

A publicat cu mare succes : « Efectul pictural in fotografie » in 1867.

« Orice interventie, orice truc e binevenit in fotografie, pentru a elimina ce este meschin, de joasa conditie sau urat, cu scopul de a inalta subiectul. »

Unele dintre observatiile sale suna bine si acum. Comenta « regulile » de compozitie: « Va avertizez impotriva pornirilor artistice ce exclud natura si inlatura gandurile initiale. Regulile artei trebuie sa ramana doar un ghid, nu limite care restrang ideile si pot sterge interpretarea originala a artistului, fie el pictor sau fotograf. Scopul acestor reguli este sa formeze perceptia, sa poti selecta usor. Sa realizezi ce reda mai bine subiectul, ce va trebui pastrat si ce trebuie eliminat. » P.H.Emerson 1856-1936 considera preceptele lui Robinson o frana in dezvoltarea fotografiei. Si istoria i-a dat dreptate. Sa revenim.

La un sondaj, nu stiu ce compozitor ar fi preferat. Dar mai multi asculta manele. Asa au fost ei educati. Exista zeci de feluri de fotografie. Aud pareri ca este imoral sa fotografiezi realitatea « nereprezentativa ». « Cutare fotografie nu e destul de artistica »…

As vrea sa mi se explice si mie ce-i aia fotografia artistica.

Din 1973 am fost membru al Asociatiei Artistilor Fotografi. Nimeni nu m-a convins ca ar exista asa ceva. Ce e considerat asa pare mai degraba frana in dezvoltarea fotografiei. Mai ales daca are succes la acei neformati inca. Sau poate deja deformati la gust.

Dumneavoastra ce parere aveti ?

Published on December 11, 2013. 6446 views. 10 comments

10 comments to "Art or trash?"

Andrei P
December 2013, 11 at 13:47:57
Arta fotografica este fotografie facuta cu maiestrie si creativitate. Asta da.
Dar fotografia artistica prin ce se caracterizeaza. Respecta niste formule rigide ?
Exista « arta » facuta dupa retete prestabilite? Am mari indoieli.

Bogdan Panait
December 2013, 12 at 15:51:46
Io va zic multumesc, ca picarati pe sufletel. Mie mi-e frica de expresie ca atare si chiar nu mai suport celebra d-acum "expozitie de arta fotografica". Dar sunt convins ca ati gandit subiectul mult mai departe decat se vede aci si ca se pot face analize un pic aprofundate, cum ar fi de exmplu o incursiune in frustrari sau complexe.
Cert este ca nu este neaparat gresit sa diferentiem fotografia facuta cu chemare si talent de celelalte capodopere care suprasatureaza piata la momentul vorbirii, doar ca termenii alesi mi se par deja proverbiale, daca e sa tinem cont de binecunoscutul "orice cioara se vrea vultur".

Axe
December 2013, 12 at 17:51:12
Probabil că fotografia este artistică în măsura în care autorul se consideră artist. Dar pentru ca artistul să se simtă artist e musai să fie recunoscut. Si pentru că cei din jur nu se ostenesc întotdeauna să remarce că au de a face cu un artist, trebuie să li se spună, într-un fel sau altul. De aici probabil conceptul de artă fotografică. Ajută la comunicare :-)

Altfel, creația făcută dupa rețete este reproducere. Ca în orice domeniu, există copii mai bune și mai puțin bune. Copiem ceea ce ne place din ce vedem, dar nu toți vedem același lucru. Nu poți copia ceea ce nu vezi. Uneori, unii vad ceea ce nici autorul originalului nu a vazut, caz in care nu mai vorbim de copiere, ci de inspirație. Cred că suntem pe aceasi pagină.

Cristian Rădulescu
December 2013, 21 at 00:59:26
http://vimeo.com/24567235

Vlad Soare
January 2014, 06 at 12:04:03
Expresia de "fotografie artistică" este folosită pentru a marca distincția față de fotografia tehnică sau documentară. Iar distincția constă în scopul pentru care a fost făcută fotografia.

Există fotografii al căror scop este să transmită în mod obiectiv informații despre aspectul exterior al subiectului (de exemplu, imaginile produselor dintr-un magazin online, fotografiile de pașaport, etc.), sau al unei scene (de exemplu, fotografiile făcute de poliție la locul unei crime). Pe acestea le-aș numi tehnice.

Există apoi fotografii al căror scop este să documenteze în mod obiectiv un eveniment sau un loc (de exemplu, fotografiile făcute la o conferință de presă, sau fotografiile de vacanță) și a căror valoare și utilitate se limitează fie la o perioadă extrem de scurtă de timp (în cazul fotografiilor publicate în ziare), fie la o persoană sau un grup foarte restrîns de persoane (amintirile personale ale subiectului din momentul în care se afla în vacanță la Paris, care nu interesează pe altcineva). Pe acestea le-aș numi documentare.

La polul opus există fotografii al căror scop este să-i arate privitorului ceva care se află dincolo de înfățișarea externă a subiectului propriu-zis. În această categorie poate intra fie un eveniment deosebit, irepetabil (á la Cartier-Bresson), fie o compoziție deosebită (á la Friedlander), fie o armonie tonală deosebită (á la Ansel Adams), fie un portret deosebit (á la Karsh), fie orice altceva care transcede simplul aspect exterior al subiectului.

Pe acestea din urmă le numesc artistice. Pe cele pe care le-aș putea privi de foarte multe ori, timp de minute întregi, fără să mă plictisesc. Pe cele care nu-mi transmit o informație concretă, ci o stare de spirit.

Vlad Soare
January 2014, 06 at 12:09:34
Sigur că granița dintre aceste categorii este foarte difuză. Fotografia documentară poate avea aspecte artistice, dacă este făcută într-un mod în care privitorului să i se transmită ceva suplimentar față de simplul aspect exterior al subiectului. Există fotografii de reportaj care au valoare numai într-un anumit context și care sînt bune de aruncat cînd evenimentul nu mai este de actualitate, și există fotografii de reportaj pe care le privești cu plăcere și după mai bine de jumătate de secol (de exemplu Capa). Acestea din urmă îi transmit privitorului nu doar o informație concretă, ci o stare de spirit. Privitorul simte că se află acolo, simte starea de spirit a soldatului.
Pe acestea din urmă le-aș numi artistice, chiar dacă scopul lor primordial a fost documentar.

Andrei P
January 2014, 06 at 14:32:09
As tinde sa va dau dreptate. Si eu vad lucrurile similar.
Dar acel post NU la asa ceva se refera.
Aud peste tot : Cutare necunoscut expune Fotografie Artistica. Oare asa o fi ?
Ati numit 5 fotografi : H.C-Bresson, L.Friedlander, A.Adams, Y.Karsh, R.Capa.
Acestia sigur au reusit lucrari de creatie care se ridica la nivelul de Arta. Nu toate…
Nici-unul dintre ei nu sustinea ca practica Fotografia Artistica. Nu stiu exact de Karsh.
Cel putin H.Cartier-Bresson si R.Capa nu vroiau sa auda de asa ceva. Nici Friedlander, nici macar Adams. Si atunci cum ramane ? Ei sustin ca nu vor.
Si dvs. le faceti « Bine » cu sila ?
Mai cititi odata postul, va rog. Arta fotografica exista !
De practicarea « sistematica » a Fotografiei Artistice am eu mari indoieli.
Stiti cumva macar un exemplu romanesc - care ar fi sigur ?
Eu am citit despre cateva zeci care se bat cu caramida in piept.

Vlad Soare
January 2014, 06 at 15:25:17
Poate că nu o susțineau în public, pentru că aveau suficientă modestie și suficient bun simț, fiind oameni cu un nivel ridicat de educație. Totuși, sînt convins că în sinea lor erau conștienți de valoarea artistică a muncii lor, sau cel puțin a unei părți din ea. Cred că e imposibil să fii un mare artist (iar ei chiar au fost) și să n-o știi.
Ansel Adams a făcut și multă fotografie comercială, pentru că trebuia și el să trăiască. Totuși, pe cea pe care a făcut-o de plăcere sînt convins că în sinea lui a considerat-o artistică, chiar dacă a avut bunul simț să nu afirme așa ceva în public.

Observ și eu că unii pretinși "fotografi" contemporani abuzează de noțiunea de artă pentru a-și face reclamă sau pentru a masca lipsa valorii (pe principiul "e artă, deci dacă nu-ți place, e pentru că nu ești tu capabil s-o înțelegi").

Pentru mine, o fotografie artistică este una care încearcă să-mi transmită ceva în plus față de stricta înfățișare exterioară a subiectului. Una care încearcă să mă facă să simt ceva, și nu doar să mă informeze asupra aspectului fizic. Dacă mai și reușește, atunci e artă de calitate. Dacă nu, e artă proastă.
Iar dacă aplicăm acest criteriu, atunci primul exemplu românesc de artist fotograf care-mi vine în minte sînteți dumneavoastră, pentru că după aproape șase ani de la expoziția de la Național, eu încă îmi mai amintesc imagini pe care mi-ar plăcea să le mai văd și de care nu m-aș sătura niciodată. Dacă la momentul fotografierii v-ați gîndit la asta sau nu, dacă v-ați considerat artist sau nu, asta nu pot să știu, dar vrînd-nevrînd rezultatul a ieșit în mare măsură artistic, cel puțin dacă ne raportăm la ideea mea de artă.

Acuma, poate că și noțiunile noastre de artă sînt diferite. Dumneavoastră, din cîte înțeleg, le considerați artistice pe cele reușite și ne-artistice pe celelalte. Eu tind să privesc ca artistică o fotografie care a fost făcută cu intenția de a transmite ceva deosebit, distingînd apoi între artă de calitate (cea care chiar își atinge scopul) și artă proastă (cea care în ultimă instanță nu transmite nimic).
Sau, dacă ne-am raporta la muzică, este ca și cum ați spune că Mozart a făcut artă și Guță nu, pe cînd eu consider că ambii au încercat să facă artă, dar Mozart a făcut-o bine și Guță prost.

Sînt de acord că ideea de artă n-are ce căuta în prezentarea unei expoziții sau a unui album. Să te bați cu pumnul în piept că faci artă e un gest de prost gust. Dacă chiar faci artă, atunci trebuie să lași publicul educat să-și dea singur seama de asta. Mi se pare un artificiu ieftin. Și dacă tot vorbeam de asemănarea cu muzica, reclama legată de artă mi se pare similară cu violoniștii cărora li se face reclamă pentru că au un Stradivarius, de parcă asta ar avea vreo importanță într-un concert înregistrat într-o sală sonorizată artificial.

Andrei P
January 2014, 06 at 16:31:59
Va multumesc pentru apreciere, d–le Soare,
Si daca sunt constient ca s–ar putea ca unele
dintre fotografiile mele sa ramana in istorie,
Sa stiti – mie mi–ar fi rusine sa mi se spuna
ca practic "fotografia artistica".
Da, fac fotografii si uneori le mai nimeresc.
Norocul meu...

Altfel dvs, ati auzit cumva de "Muzica artistica",
cu sau chiar fara Stradivarius?
Inca odata va spun: fotografie – da, arta – poate.
unele lucrari se incadreaza in arta (fotografica).
Dar "Fotografie artistica" – nu cred in asa ceva.

E doar o cale prin care unii vor sa fie Recunoscuti
pentru merite inca nedovedite, asa vad eu chestiunea

Vlad Soare
January 2014, 06 at 17:27:08
Muzica nu are nevoie să fie etichetată ca "artistică", pentru că oricum n-ar putea fi altcumva. Noțiunea de "muzică artistică" ar fi un pleonasm.
Fotografia, însă, poate fi și tehnică sau utilitară. Atributul "artistică" e doar un mod de a separa fotografia pur utilitară de cea care s-ar vrea a fi mai mult de-atît.

Ceva similar se întîmplă în literatură. Pentru a deosebi literatura utilitară (manuale de utilizare, tratate de istorie, de psihologie, etc.) de literatura scrisă pentru plăcerea cititorului (romane, nuvele, etc.), s-a încetățenit pentru aceasta din urmă termenul de "beletristică", termen care la urma urmei nu este nimic altceva decît un mod mai pretențios de a spune "literatură artistică".

Dacă în literatură nu ne deranjează să folosim un termen care separă arta de utilitate, atunci de ce ne-ar deranja în fotografie? Fotografia ne-utilitară, făcută doar pentru plăcerea privitorului, nu beneficiază de un astfel de termen, de aceea lumea s-a obișnuit să-i spună simplu "fotografie artistică".
Prin "a face fotografie artistică", eu înțeleg a face fotografie fără un scop utilitar, ci doar din dorința de a-i transmite privitorului un sentiment, o stare de spirit. Nu văd nimic peiorativ sau rușinos în asta. Dacă fac poza pentru că mi-a comandat-o redactorul pentru ziarul de mîine, nu e artistică. Dacă o fac pentru că simt ceva deosebit în acel moment și vreau să-i transmit acel ceva și privitorului, atunci e artistică. Dacă fotografiez o scenă de război doar ca să am material de trimis în redacție, nu e artistică. Dacă o fac pentru că sînt impresionat și doresc să provoc o mișcare în sufletul privitorului, atunci e artistică.
Noțiunea de "artistică" e o simplă declarație a scopului, nimic altceva. Nu văd nimic rușinos în ea (evident, cu condiția să nu abuzez de ea pentru a-mi face reclamă).
Capa făcea fotografie de reportaj, scopul lui declarat fiind informarea publicului. Totuși, el se implica emoțional și, mai mult sau mai puțin conștient, reușea să-i transmită privitorului starea lui de spirit, să-l facă să simtă că se află și el acolo. De aceea, fotografiile lui au ieșit artistice, chiar dacă el oficial respingea ideea de artă. Poți să faci "fotografie artistică" și involuntar, sau cvasi-involuntar.

Că unii abuzează de acest termen pentru a-și promova mediocritatea, asta-i altă discuție. E, cum spuneam, un artificiu de prost gust. Totuși, termenul în sine n-are nimic rușinos în el cît timp este folosit cu discernămînt.

Cu nimeritul uneori și cu norocul, sînteți modest. Într-adevăr, adesea e nevoie de noroc ca să iasă o fotografie bună, dar norocul singur nu e suficient. E nevoie și de un ochi format, de o cultură fotografică, de o anumită atitudine, de niște ani de experiență. Ansel Adams spunea că norocul îi favorizează pe cei care sînt pregătiți. Nimeni nu umple o expoziție întreagă cu lucrări de calitate doar prin noroc.