my first lightmeter

In ianuarie 1969 era programat un meci de fotbal Anglia-Romania, pe Wembley. Absolvisem facultatea in octombrie. Medic reputat, tata a facut cerere de pasaport pentru el si pentru mine, “Sa mergem la meci”. Meciul s-a jucat pe 15 ianuarie (1-1).
La inceput de martie am primit raspuns de la Pasapoarte: “Vi s-a aprobat sa mergeti la meci”. Romania nu era in incetare de plati (faliment recunoscut al tarii) in 1969. Asa ca tata s-a dus si a cumparat bilete de tren Bucuresti-Londra si retur, la vagon de dormit. Desi el era candidat expert OMS, nu aveam aproape nici-un ban. Noaptea mergeam cu trenul, ajungeam undeva, lasam bagajele la gara si vedeam orasul. Sau dormeam la rude si prieteni. La Viena la dr.Bittenauer, coleg cu tata, la Dusseldorf la familia Mossner, colega de liceu a mamei. La Paris la vara mamei. Cu 2 rude mari de salam de sibiu, cheltuiam bani doar pe transportul in comun. Asa ca mergeam mult pe jos! Dl.Mossner, vazand pasiunea mea pentru fotografie, mi-a platit 72 DM pe un exponometru Zeiss Ikophot T, cel mai precis in acel moment.

Cu diode CdS, avea sensibilitatea mult mai mare decat cele cu seleniu, era precis si in lumina slaba. In plus nu era atat de vulnerabil la lovituri. Mihailopol visa sa faca un album cu Bucurestiul noaptea. Cu noul instrument, am masurat iluminatul public din centrul Bucurestiului. In 1969, la noi era mai bezna (de 25-32 ori) decat la Dusseldorf, Londra sau Paris. Visele color aveau slabe sperante de reusita, de altfel, maestrul era constient de asta. A solicitat sa i se puna la dispozitie un auto-camion depanare retele electrice cu elevator, pe care sa isi monteze trepiedul. A facut, spunea el, si incercari cu rezultate obscure. Dotat cu noul instrument de masura, si eu am facut incercari, tot cam nefericite.
Cea mai luminoasa reclama in Bucuresti era atunci la agentia Sabena, pe Magheru. Chiar alaturi era micutul magazin Arfo, pe care fotografii cu vechime s-il amintesc.

Din pacate, dupa cativa ani a cedat axul central din plastic rosu al exponometrului. Fara sperante de a-l inlocui, sau repara, a trebuit sa renunt la el.