Din timpul Renasterii, pretuirea artei antice si revirimentul picturii au favorizat subiecte tratate “chiaroscuro”, in care subiectul, luminat dramatic, izbucneste din intuneric. In pictura lui Van Honthorst, lumina vine de la o singura lumanare.
Fotografia clasica considera negrul absolut si albul absolut, fara detalii, un defect. Dar acest tip de redare poate crea efecte foarte puternice, in alb-negru sau color. Cu o latitudine mica, filmul diapozitiv nu suporta supra-expunerile. O usoara subexpunere ducea zonele inchise in negru absolut, insa cele luminate capatau culori supra-intense.
Era singura cale de a obtine imagini reusite. Acest efect a creat o estetica aparte, pe care o intalnim la fotografi renumiti: Pete Turner, Jay Maisel, St.McCurry.
Efectul clar-obscur, cu luminile iesind din intuneric, creaza o atmosfera de mister si tensiune. Regizorul Stanley Kubrick si-a ales un obiectiv Zeiss f: 0,7 pentru a filma un lung metraj, in acest tip de lumina. Filmul a avut enorm succes, si numeroase premii Oscar in 1975.
http://en.wikipedia.org/wiki/Barry_Lyndon
Scene memorabile sunt filmate doar sub lumina lumanarilor.
Si in procesul digital, zonele arse de lumina sunt suparatoare. Progresul tehnologiei a permis realizarea unor imagini facute la lumina foarte redusa, dar si aceasta sensibilitate are o limita.
Am prieteni ce sustin ca fotografii fara detalii in negru sunt rebut. Teoria asa spune. Dar practica o infirma. Daca era adevarat picturile lui Rembrandt nu ar fi devenit celebre.
Cele 4 imagini nu imi apartin. Sunt preluate de pe Net.