Am gasit un articol privind dreptul la imagine si legislatia aferenta fotografiei de strada in Franta. Stiam cam tot, mai putin articole din legi si cifre de amenzi ametitoare. Articolul lung si detailat este scris in jargon. Traducerea pe Google ar da un text comic.
http://www.focus-numerique.com/droit-image-photo-rue-partie-2-news-4793.html
Iata un extras partial.
"In spatiul public nimeni nu te poate impiedica. Poti avea refuzuri, cu pretextul dreptului la imagine desi dreptul la imagine intervine la publicare. Facut public inseamna si afisarea pe Net. Cel mai bun sfat : Nu ezita sa declansezi. Decizi afisarea publica ulterior. Eventual mai schimbi unghiul de vedere, sa obtii poze cu personaje greu de identificat.
Prejudiciul eventual este examinat dupa publicare, nu inainte. Subiectul poate face plangere daca considera ca o anume imagine i-a daunat, dar va trebui sa dovedeasca asta.
Dreptul la imagine al persoanelor. Prima regula apeleaza la bun simt, se refera la situatii in care fotografului nu i-ar place sa fie in locul subiectului.
A doua regula: Nimeni nu poate interzice fotografia in spatiul public. Difuzarea publica impune autorizare, inregistrarea imaginii nu. Asta pana cand nu intram in spatiul privat.
Daca persoana e greu de recunoscut de catre terti, autorizarea nu este necesara. Nu e necesara nici pentru persoane publice in exercitiu. In schimb este interzisa afisarea vietii private, fara autorizare. Membrii manifestatiilor publice nu pot opri difuzarea de fotografii de actualitate, daca nu le atinge demnitatea. In toate celelalte cazuri, pentru a publica imaginea este necesara o autorizare scrisa /release.
La Paris exista distinctii nete intre fotografia profesionista si cea de amatori. Prima este interzisa in spatiile publice aglomerate. Si taxata apasat in parcuri si gradini publice. Din anii 1950 legislatia are o cheie simpla. Pentru a le vinde, profesionisti fac imagini de buna calitate. In acest scop folosesc de multe ori trepied. Pentru politistul de rand e clar :
Ai trepied, esti profesionist. N-ai voie sa pozezi ! In gari, SNCF aplica aceeasi politica : ii tolereaza pe amatori si ii taxeaza pe profesionisti. Autorizarea e impusa si in Metrou, proprietatea RATP.
Bine este sa fii relaxat si zambitor, comunicativ. Si sa nu fotografiezi minore. La imagini cu copii, publicarea e conditionata de autorizare scrisa cu date precise si semnata de ambii parinti.
Difuzarea unei imagini cu minori usor de recunoscut, fara acordul scris al ambilor parinti se pedepseste cu un an inchisoare si 45mii Eu ! La fel si imagini cu persoane pozate in proprietati private, ce dovedesc ca imaginea le dauneaza. Sa incalci viata privata este delict penal. Iar ignoranta nu are sanse in fata complexului de justitie.
« Hotul neprins este negustor cinstit ». Da, dar pana cand ? Termenul de depunere a plangerii este de 30 ani ! Cativa ar trebui sa elimine poze puse pe Internet. Mai des sunt reclamati profesionisti cu imagini larg difuzate. Motivul plangerii este invariabil de natura financiara.
Afacerea Strauss-Kahn a aratat limitele legii franceze. Poti interzice fotografilor francezi sa publice fotografii similare confratilor americani? comenta ministrul Culturii, A.Filipetti: « Presupusa a proteja persoana, legea risca sa elimine memoria epocii. Fara fotografii, societatea ramane fara reprezentari vizuale ».
Puteti apela 01 5371 2873, discutii la Prefectura Paris - serviciul presa, in caz ca aveti legitimatie internationala valida. Formulare de autorizare a publicarii, modele franceze si engleze, gasiti la :