Evidence offered by Securitate

Ce stiam noi despre Securitate ? Ca este Inima partidului care bate, bate. Bate mereu.

Mi-am reamintit o gluma foarte veche :

Intr-un tren in Moldova anilor 1950, la compartiment clasa 1-a calatoreau 4 barbati. Se apreciaza din priviri, apoi intra in vorba :

« Sunt Itzic Waisman, negustor din Falt’sheni. Oras mare ? Mare !

Ce populatie ? 6 mii de locuitori.

Si cati evrei ? 5 mii de suflete. Si restul : Militie si Securitate.

Eu sunt Moritz Rosemberg, negustor din Solca. Oras mare ? Asa si asa.

Ce populatie ? 2.500 locuitori.

Si cati evrei ? 2 mii de suflete. Si restul : Militie si Securitate.

Si eu, Haim Julman, negustor din Bot’sheni. Oras mare ? Foarte mare !

Ce populatie ? 19 mii de locuitori.

Si cati evrei ? 17 mii de suflete, si restul : Militie si Securitate.

Dar dumneata ? Ephraim Gold, comersant din Londra. Oras mare ? Da, mare.

Ce populatie ? 8 milioane de locuitori.

http://books.mongabay.com/population_estimates/full/London-UK.html

Ohoo ! Si cati evrei ? Pai, cam 200 de mii… La care moldovenii raman socati :

Chiar asa ???!!! Si tot restul, Militie si Securitate ?!? »

Cum de erau atat de omniprezente Militia si Securitatea intr-o tara din Europa.

Am luat cartea de memorii, cu 2 poze ale mele pe coperta. Am citit-o, este incitanta : iesit la pensie, un roman plecat in vest a scris pentru copiii lui o carte de memorii. A fost tiparita in Franta. Nu a fost crezut. A solicitat dosarul familiei, sa anexeze dovezi. Apar dovezi ca membrii securitatii, recrutati din pleava societatii, erau semi-analfabeti si lipsiti de caracter. Securitatea nu era atat de bine organizata cum credeam noi, cum le placea lor sa insinueze.

Da, acei ai caror urmasi ne mai conduc si acum.

In dosar apar zeci de note, majoritatea cu date inventate. Decat sa obtii informatii, era mult mai usor sa scornesti. Hartia suporta orice.

Iar notele reale erau irezistibile :

Unchiul autorului, iesit din puscarie, era in domiciliu obligatoriu la sat. Solicita permisiunea sa faca un zmeu, sa se joace nepotii. Primeste raspunsul : « Zmeul este interzis !

Cu el puteti semnaliza imperialistilor anglo-americani. » (pag.18)

Autorul era nepotul lui Emil Prager, reputatul constructor. Odata plecat, scrie mamei : Ce face bunicul ? Mama ii raspunde : Tata e bine, inca mai lucreaza. E ca Mesterul Manole. Scrisoarea figureaza in dosar, cu adnotatii : (pag.25 in carte)

« E in relatii cu un numit Manole, isi zice Mesterul. A se cerceta », semnat of. Iftimie.

Cred ca voi solicita si eu dosarul familiei.

Si psihologia romaneasca este fundamental diferita de cea europeana. La mare se vind tricouri cu inscriptia : « Omul se naste obosit. Traieste pentru a se odihni. »

Ma intreb daca in Germania aceasta « maxima » ar fi gustata.

In Romania pare sa fi disparut respectul pentru lucrul bine facut.