en en | ro ro

Faceam fotografii de sport. Am zeci de imagini cu tramvaie si autobuze din care atarna lume. Multe sunt facute vara dupa meciuri de fotbal. Au de regula copii sau adolescenti care flutura steaguri si pancarte. In aprilie si mai 1983, la Craiova, am si vagoane de tren cam asa.

Un mijloc de transport asa de aglomerat este problema de cerere si oferta, cererea depasind oferta de multe zeci de ori. Intr-un tramvai incap sute de persoane. Trebuie sa fie mai multe mii de doritori care vor sa urce in acelasi vehicol. Aceasta poza nu este de la un eveniment sportiv. Este facuta la 7 dimineata in aprilie 1982, a 3-a zi din saptamana in care a fost demolat podul de la Opera. Era saptamana luminata, dinainte de Pasti. Tot fluxul de calatori din Drumul Taberei si Militari putea ajunge in centru-nord doar cu tramvaiul prin Crangasi.

Erau si alte autobuze supra-aglomerate. Am plecat dis-de dimineata de acasa. Ploua fin. Umblam mereu la mine cu aparat cu telemetru, obiectiv de 35mm. Aveam un film capricios, Orwo 27/400Iso. Am reusit sa iau un autobuz pana in Crangasi. Acolo era omor, cu multe sute de oameni in statie. Tramvaiul 41 nu venise de 40 minute. Apare primul tramvai. Il vad de la foarte mare distanta, oprit la stop, cu oamenii ciorchine pe el. Era imposibil sa te urci. Dar poate ca imi iese o poza buna. Stiam din experienta cat este de greu de fotografiat. Am schimbat expunerea din 2,8 cu 60, in 5,6 cu 1/16.

Am fugit in intampinarea lui cam 70m. Pe strada treceau ceva camioane si masini. Eram cam prea aproape, dar nu aveam de ales. Nu imi faceam mari sperante. Am reusit sa fac 2 clisee. Au fost 3, dar am taiat primul cliseu din fata, cu tramvaiul miscat fara calatori vizibili. Tramvaiul plin-ochi nici nu a oprit in statie. Am luat al 3-lea tramvai, cu mare noroc. Cand am developat filmul, priveam dupa cliseele facute la inviere, peste cateva zile.

Am remarcat imediat filajul lung al blocurilor, panate cu 1/16, si cateva personaje aproape clare pe tampoane. Merg la serviciu imbracati corect ; au si serviete. Nu este vre-un adolescent sau copil acolo, desi acestia sunt mult mai usori si mai agili. Pe fisierul mare, se vede ca ploua usor. Desi miscat la panare, pavajul reflecta vizibil lumina. Am remarcat ca tramvaiul avea inca luminile aprinse, dimineata devreme.


Pana la urma, de fapt toate m-au ajutat. Filmul mai sensibil a permis expunerea la limita. Vizarea paralela m-a ajutat sa panez corect. Ai in vizare subiectul si pe timpul expunerii. Vechiul meu prieten D.D. zice ca sunt foarte norocos. Poate ca asa o fi. Hotararea ferma si decizia rapida si corecta sunt la fel de importante ca norocul, cred eu.

La intrebarea prietenilor, raspunsul este Da. Si eu am calatorit asa. M-am urcat in autobuze si tramvaie foarte aglomerate, mai ales iarna, pe zapada. Pe scara, intr-un picior, 2-3 statii. Pana cand in 1984 am cazut din 31 langa piata Lahovary, gratie unei femei la 50. Se lupta, dand din coate, sa coboare prin spate la prima. A aruncat jos 3 oameni din mers. Am cazut ultimul, la viteza mica. M-a lovit tare pe interiorul bratului, langa incheietura palmei. Mi s-au desfacut degetele de pe bara si m-am rostogolit. Bine ca n-am patit nimic, nici eu nici aparatul, mai bine protejat. De atunci am evitat sa mai fac asemenea vitejii.

Am mers odata pe jos, prin 1987 seara pe viscol, din centru pana la capatul Drumului Taberei, cu un plic mare de hartie fotografica 50x60cm in mana. Mijloacele de transport erau mult prea aglomerate. Cu mult timp in urma, acest text a aparut pe Punctum virtual, in forma diferita.


Published on February 23, 2011. 4956 views. 11 comments

Add comment
*
*
*
the fields marked with (*) are compulsory
 
Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   » February 2020  (0)
   » January 2020  (0)
   » December 2019  (0)
   » November 2019  (0)
   » October 2019  (0)
   » September 2019  (0)
   » view full archives