La toate concursurile mondiale, mortii si sangele improscat asigura succese. Fotografii documenteaza realitatea, dar razboiul si catastrofele sunt si prilej de manipulare. Tineri fotografi, atrasi de ideea de succes, se duc spre sange ca mustele spre kkt.
In afara de vanatorii de succese insangerate, apar si laudarosi, cu posibilitati materiale consistente. Dornici a fi « recunoscuti » ca fiind Cineva, mai inainte de a fi realizat Ceva, isi angajeaza si PR sa le faca cat mai cunoscute presupusele succese.
Nici nu trebuie sa te lupti cu impostorii. Trebuie elucidate conditiile strict necesare.
E suficient sa lasi in discutie 2-3 intrebari. Exclus ca necunoscuti sa ajunga ultra-celebri intr-un mediu ultra-concurential, fara ca nimeni sa ii promoveze.
Cu ce agentii lucreaza? Cine le comanda /plateste deplasarile si fotografiile ?
Cine are incredere in ei ? Ca vor aduce fotografii bune de acolo ?
Au realizari care pot fi confirmate ? Doar nu trebuie sa credem orice, pe cuvant ?
Un evident impostor se promoveaza pe unde apuca. Si la cine il crede.
Desi tot ce sustine nu este credibil. Cu tehnica imposturii, amesteca franturi din realitate cu minciuni gogonate. Unde a facut expozitia la care ar fi strans 3 milioane Eu?
La ICR Paris, la etaj, intra doar salariatii ambasadei, in ziua vernisajului. Sa manance sarmale si sa bea vin. Apoi nu mai intra nimeni. I-a dat bani tata, sau chiar totul este inventat ?
Exagereaza « putin »: 0,6% poate fi adevarat, iar 99,4% sunt gogosi. Aici se mentioneaza 20.000 Eu.
http://moneyexpress.money.ro/articol_21162/povestea_spitalului__marie_curie.html
Prietenul Radu Sigheti are o pozitie foarte interesanta, pe blog la Reuters :
http://blogs.reuters.com/photographers-blog/2012/01/16/the-problem-with-prizes/
Propune ca la World Press Photo, de pilda, evenimente ultra-violente sa fie in categorie separata, ne-eligibile pentru fotografia anului. Evitand atractia sanguinara a catastrofei.
Si clonarea fotografilor necrofagi, reali sau inventati.