The practice is killing us

Este o mare diferenta intre unii care dezbat teorii si altii care le-au aplicat zeci de ani. Primii sunt convinsi ca stiu totul. Ceilalti sunt mai sceptici. Sa incercam un exemplu :

In multe situatii, cel mai bun « obiectiv » e acel care a fost folosit pe trepied. Timpul de expunere este mai important pentru claritate decat diafragma folosita. Cum trebuie sa fie trepiedul ? Simplu si comod (usor adica), solid, robust si foarte rigid (foarte greu).

Din aceasta dilema nu putem iesi.

Oamenii sunt diferiti si doresc sa foloseasca produse destinate nevoilor lor. Ei, aici e aici. Care sunt nevoile lor ? 95% nu stiu si taraie dupa ei un trepied greu. La « un Bucuresti drag », vad doamne cocosate de trepied. Prea grele, cum le-a recomandat vanzatorul, ca sa le vanda. Vor fi lasate acasa sistematic, dupa expeditii extenuante.

Raspunsul este complex. La un aparat foarte greu, un trepied de 3kg poate fi necesar. Cu teleobiective mari prefer monopod, mai usor de folosit, nu incurca nici pe trecatori. De regula folosit pe lumina redusa, trepiedul trebuie sa fie usor maniabil. Daca e greu de montat ziua, noaptea sunt slabe sperante. Chiar un trepied imperfect ajuta. Daca nu desfaci ultimele tuburi, cele mai subtiri, rigiditatea sa creste spectaculos.

Exista si locuri unde trepiedul nu te ajuta. Pe podurile metalice care unduiesc la vant puternic. La Predeal este unul in acest gen, traverseaza la nord triajul. Sau in zone unde terenul trepideaza la trecerea vehicolelor grele. Undeva pe bulevard Dacia, colt cu str.Alecu Russo, este un asemenea loc. Acolo mai bine tii aparatul in mana decat sa il pui pe trepied. Sistemele giroscopice complicate ne sunt inaccesibile. Stabilizarea optica este doar o formula foarte simplificata a acestora.

A propos, de 2 ani scriu ca pozele suprasaturate sunt pe cale de a se demoda. Peste tot. Numai la noi nu inca… Iata aici un exemplu reusit de fotografii desaturate.

http://www.feritkuyas.com/portfolio/