Hotel International din Mamaia, toata lumea ii zicea Rex, avea la parter un restaurant unde se manca bine. Student in 1968, am vazut acolo o expozitie de fotografii.
Erau vre-o 40, o poza mai buna decat alta. Unele erau foarte mari, infine la acea vreme si 60x40 era un format Foarte mare. Iar altele mai mici, dar toate erau foarte puternice. Am ramas socat. Expozitia era in Deplina Clandestinitate. Nu o vedea mai nimeni, decat intamplator ! Nu il stiam inca pe autor, Aurel Mihailopol.
Am frecventat AAF si in facultate, dar m-am inscris mult mai tarziu.
Acolo l-am cunoscut personal. De 2 ori l-am vizitat in studioul /laborator al Cinema, la Casa Scanteii. Pe simeza simpla tinea 3 mariri bune, din luna in curs, sa se convinga cat de bune sunt. Fotografiile se aleg la dimensiuni convenabile.
Selectia pe net este inselatoare. Isi iubea profesiunea la nebunie.
Pentru el era si hobby, de care era cumva dependent. Avea un Fiat 850 si tinea mai mult la aparatul fotografic. Dar l-am vazut de cateva ori fara el.
Spre deosebire de Asii pseudo-fotografiei, si Hoffer si Mihailopol aveau stilul lor propriu.
As spune ca primul avea un stil sec, iar Aurel Mihailopol unul baroc. Neamtul avea prestatia mai constanta. Asa era aparent. Dar Mihailopol avea des sclipiri de geniu. Si una singura face o fotografie buna dintr-un spanac, dar 2-3 pot face una fenomenala !
Fotograf la revista Cinema era obisnuit cu reluarea filmarii, la dublele 2, 3 sau 23.
Era adorat de lumea artistica, creativitatea sa facea sa fie solicitat de multi, mai ales de actori. In multe situatii, actiunea se poate dirija.
Regia este cea mai dificila meserie din lume. Este mai bine sa anticipezi corect, decat sa intervii stupid. Regia nefericita ruineaza o sesiune fotografica promitatoare. Dar Mihailopol avea un talent nativ, mostenit poate si de fiica sa.
Avea si teribilisme. In plina glorie, pe TVR a fost o filmare cu el, in 3 episoade. Imi aduc aminte ca schimba filmul la Hasselblad, conducand masina, tinand filmul in dinti !? Nu era deloc genul lui. Ii placea sa faca lucrurile pe indelete. Era mai degraba o proba de virtuozitate, care dadea bine la filmare. Sau asa i se parea lui ?
Mai facea si chestii usurele, ca 2 poze cu personaje mergand in maini.
De ce sa nu incerci ?
Dar la fotografiile lui cele mai bune erai coplesit. Nu iti mai puteai lua ochii de la ele. Cateva dintre fotografiile lui parca le vad si acum. Desi nu le-am mai vazut de 35 de ani !
Incerc sa descriu trei, preferatele mele :
1. Intr-o curte cu pamant arat, marginita de 2 calcane, un om in varsta aseza pepeni copti. Pepenii copti luceau in soare asezati pe pamantul negru ca un cadran solar antic.
2. Pe o plaja pustie, pesti mari sunt infipti, inclinati in nisip. Un caine slab trece dezechilibrat cu acelasi unghi printre ei.
Cred ca era facuta cu un filtru rosu, cerul aparea foarte inchis.
3. Mai era una extraordinara color, cu 2 dulapuri vechi, intr-o caruta, nu mi-o amintesc bine. Chiar marele fotograf mi-a povestit despre make-up-uri :
La prima era internat in spital. Vedea pe geamul salonului curtea cu pepenii. Proprietarul i-a cules, terenul l-a arat imediat. Urma sa-i duca la piata.
AM i-a platit sa ii aseze din nou pe pamant. La acea vreme 200 lei erau bani grei. Cred ca puteai manca de 5 ori la restaurant.
A doua era la Portita, parca. A aranjat chestia cu pescarii, contra vodca. Si cainele a fost ademenit tot asa. Era mort de foame ; i-au dat bucati de paine muiata in vodca.
Aurel Mihailopol s-a prapadit la doar 54 ani. O biografie edulcorata a lui apare aici :
http://www.jurnalul.ro/stire-editie-de-colectie/stapanul-norilor-si-viata-lui-6596.html
Sa spun si ceva de tehnica. Ani de zile nu am vazut poze ale lui decat cu obiectiv normal.
Tarziu, incepuse sa faca poze cu tele modest, nu atat de impresionante.
Acum, orice incepator crede ca daca nu are totul, nu are sanse de afirmare.
Desi progresele fotografului pot fi mai mari cu dotari sumare. Trebuie sa decida chiar el.
PS. Am vorbit cu prietenul Hanu. Fotografia cu pepeni se chema : Omul sfinteste locul.