Fata slava si tehnica suava

Din 1978 am avut 2 reactii dure impotriva Saloanelor de arta fotografica ale RSR. De atunci scriam abraziv. Alaturi de altii, consideram ca se incurajau facaturile. Sylviu Comanescu, lider al AAF cu multe merite, stia sa mentina echilibrul in momente foarte dificile, a avut o idee nastrusnica intr-o incercare de a imi inchide gura. M-am trezit in juriul Salonului XX? Am simtit eu ca nu ceva este curat, dar prietenii m-au indemnat sa incerc sa fac ceva constructiv.
Bineinteles ca am intrat in gura corifeilor, in frunte cu regretatul Mihailopol. Cine e pustiul cu pile ? A facut armistitiu cu mine dupa ce mi-a vazut expozitia personala, expusa sincron cu salonul. Incercarea mea era sortita esecului. Intre alte 6 persoane cu un crez si o tactica, singura persoana cu alta parere nu are sanse. Puteam sa ma dau si de ceasul mortii. La vot iesea sa zicem intre 6-0-1 si 4-2-1. Ei pentru si eu impotriva. Poate si o abtinere, doua, sau invers la alte cateva imagini. Pana la urma nu au fost diferente la rezultate. Iar partizanii fotografiei pseudo-artistice au putut zice ca totul a decurs perfect corect. Dl. Friedmann mi-a spus direct : Ai fost doar in juriul care le-a ales ! Am anuntat imediat ca nu doresc sa mai fac vreodata parte din juriu, ca element de decor.

Pe atunci a sosit la Bucuresti doamna Suslov, presedinta a Uniunii Ziaristilor URSS, sefa fotografiei din tara-continent, nora lui Suslov, al 3-lea demnitar URSS. Era interesata de ce e nivelul scazut al fotografiei la noi. Nu i s-a spus ca sunt incurajate oficial succese ieftine, ca si acum. A primit scuze de tipul: nu avem materiale bune probleme financiare. Dansa a propus schimburi culturale.
A fost invitata sa voteze in juriul salonului. Si a intrebat daca ajunge cineva in URSS in acel an. Sunt inscris intr-o excursie ONT, am spus.
M-a intrebat amabila de ce am nevoie. Se referea la materiale : aparate Rubin cu baioneta Nikon, Gorizon panoramice, sau obiective 21mm. Si acolo erau de negasit. Am rugat-o sa aranjeze sa ii pot cunoaste pe fotografii de la fotoclubul Tautas din Riga, pe atunci liderii fotografiei sovietice. A fost surprinsa.
Am fost primit la Riga, in august 1981, de parca eram viceregele Indiei. Am dus si eu cateva poze cu premii, dar mai modeste.
Aivars Akis, Wilhelm Mihailowski, Antanas Sutkus erau din cei mai cunoscuti. Asa l-am cunoscut pe Leonid Tugalev, un Vadim Piskaryov al acelor ani. Avea acasa reviste din 58 de tari, cu fotografiile lui pe coperta. Am petrecut 2 zile impreuna, facand schimb de impresii si interese. Eu impresionat de succesele lui, el socat de cunostiintele noastre in limbi straine. I-am tradus articole din mai multe tari. Locuia intr-o localitate balneara, pe malul marii, cum ar fi Mamaia fata de Constanta. Lua trenul suburban 18 km. Majoritatea subiectelor le recruta in tren. Se plimba prin tren si alegea o persoana cat mai prezentabila.
Se prezenta, fotograful de succes, tararam-pam-pam si ii propunea fetei sa ii pozeze goala. Majoritatea acceptau imediat, doar puneau cateva intrebari.
Mi-a facut o demonstratie pe loc. Nu uitati, rusi si scandinavi au alta psihologie. De sute de ani, la tara merg la baia de aburi, femei si barbati, care se dezbraca impreuna.
Iar sotia lui, arhitecta, era maestru de lumini. A ramas descumpanit cand i-am spus ca, in Romania, acest demers sistematic nu ar fi functionat, atunci. Ma refer la reactiile, inainte sa apara asa zisele Vedete Playboy, platite sa se dezbrace. Sigur, succesele lui Leonid Tugalev pe 3 continente, nu erau date doar de asta.
Muncea din greu, avea un stil aparte. Iar Stilul caracteristic, recunoscut, e cel mai important in cota de piata a unui artist. Cam asta ar fi cu facilitatea slava de a descoperi modelele, direct in transportul in comun.

Imitarea era si atunci o Virtute. Au fost dovedite plagiate mai multe imagini premiate cu urale la noi. In 1988 premiul 1 la Eseu a fost luat de S.Kornilov, URSS. O fata fina, prezentata kicios, a primit aplauze din partea marilor Artisti Fotografi romani.



Era o reproducere dupa gravura unui pictor cunoscut.
Am gasit intamplator aceste imagini duble. Am vrut sa le fac de mult publice, dar nu au fost primite in Revista AAF.
Si fotografii bunicilor nostri foloseau metode de prezentare care atrageau atentia asupra subiectului. Centrul era clar, corect expus, inconjurat de zone neclare, mai deschise in high-key si mai inchise la Low-key. Realizau asta cu masti la copiere /marire, dand mai putina sau mai multa lumina in jur.
Rusul Piskariov folosea un layer translucid, realizand un degrade oval. Vignetarea scotea mai bine subiectul in evidenta, cu lumina izbucnind din intuneric.
Alta reteta cu succes garantat era suprapunerea unei persoane de buna calitate, dezbracata de lucruri scumpe, in interioare degradate, accentuand senzatiile de intimitate si promiscuitate, inducand o atractie vizuala suplimentara.
Vezi si J.Sudek.

Published on August 28, 2008. 6134 views. 0 comments