Sau interventii cu masura si excese greu de suportat.
La concursul fotograful anului AAFR erau mai multe poze cu acest nume. Am retinut 2. Una mi-a placut. Nu s-a clasat in primele 10 la categoria fine-art, cu premiile 2-3 aiurea.
Cand am remarcat-o nu aveam habar cine-i autorul.
Dupa atribuirea premiilor la cumul de puncte trebuia desemnat Fotograful Anului.
Au aparut portofoliile principalilor premiati si am regasit-o. Autor era dl.Sorin Onisor.
A doua avea merite pe care le-am apreciat. Si mari defecte.
Aceasta a luat premiul 2 la nunti, autor R.Pulbere.
O poza buna intr-o locatie romantica, bushita la tratare.
In ea, vantul bate jos din dreapta si din stanga pe cer.
Vignetarea fortata /facuta este enorma.
"Cusurgiul asta cauta defecte la o poza asa de buna."
Ma deranjeaza rau cele 3 surse de lumina din cadru.
Mai clar si spus direct : i-a pus un cer dramatic nepotrivit, prea batator la ochi.
Care ii atinge poate pe acei fara exercitiu vizual. Dar irita sensibilitatea celorlalti.
Super-procesarea agresiva a devenit demodata.
Numai la noi nu o fi. Suntem cu zece ani in urma, merge si asa ?
Nu ! Nu se mai poarta pumni in ochi pentru neamuri proaste !
Cine ati vrea sa va spuna ? Acei care si-au facut titluri de glorie din asa ceva ?
Mai bine va informati direct, din surse cat mai credibile.
La Perpignan am vazut proiectia unor fotografii de la Getty Images.
Foarte fine si desaturate, dupa 9 imagini nu stiam daca erau color sau alb-negru.
Erau ele in culori, dar foarte, foarte delicate.
Iata exemplu direct : premiul lui Hui M-Kuang din 2009 la SWPA, ultimele la :
http://www.worldphotographyawards.org/2009.aspx
Fotografia d-lui Onisor era si ea procesata, surprinzator si inspirat. Mai mica la scara, tanara importata facea grandios locul de la vulcanii noroiosi.
Judecati si dvs :