Profunzimea de camp, DoF, depinde de putini factori. Este invers proportionala cu patratul scarii de reproducere si cu diametrul orificiului prin care intra lumina.
Diafragma este dispozitivul care modifica diametrul de admitere a luminii si are efect direct. Si mai importanta e scara de reproducere. Scara de reproducere e raportul dintre dimensiunea imaginii inregistrate si dimensiunea reala.
Dimensiunea filmului /captorului este importanta, format mare cu Dof mic si formate mici cu profunzime mare. Schimbarea distantei focale a obiectivului schimba scara de reproducere, cand subiect si aparat raman pe loc.
In Optica lui Toma Radulet apare formula utilizata de germani, la calculul hiperfocalei.
Hanu o comenteaza in cartea lui. Apare si la :
http://www.dofmaster.com/equations.html
Rezulta ca profunzimea este inversa cu patratul distantei focale.
Pare clar, dar nu e asa. Ipoteza este valabila cand aparatul si subiectul sunt statice, iar scara de reproducere e direct proportionala cu distanta focala a obiectivului, pastrand formatul.
Dar N si c, ce or fi ? Ambele sunt dependente de distanta focala. N e cifra diafragmei, f /D, iar c este cercul de difuzie, practic f /1.500.
Si la numitor sunt 2 date care contin distanta focala. Ce apare si sus si jos in raport poate fi simplificat. Distanta focala dispare de tot.
Raman diametrul de intrare a luminii si scara de reproducere.
Un exemplu simplu. Cu aparat si subiect fixe, un obiectiv de 28mm are profunzime de camp net mai mare decat 50mm, folosind aceeasi cifra a diafragmei. Scara de reproducere si orificiul de intrare a luminii este mai mic la 28. Dar o poza cu 28mm la 2m, are DoF mai mic decat cu 50mm de la 7m. Daca nu credeti, incercati cu aceeasi cifra de deschidere.
Cele de mai sus sunt prea stufoase. Realitatea este diferita.
Deseori cresterea exagerata a profunzimii de camp este in detrimentul calitatii si mai ales a citirii imaginii. Sunt cazuri in care subiectul nu se mai vede. Prea multe elemente in cadru perturba perceptia. Fotograful a fost departe de tinta.
Mai bine se ducea aproape, sau folosea alta distanta focala, reducand DoF. Profunzimea de camp e uneori necesara, alteori disturbanta. DoF este mare la aparate digitale comune. Captorul mic reduce scara de repoducere.
La portrete, pentru a separa planuri si a pune in evidenta expresia, o profunzime de camp mai mica este mai interesanta.
Daca vreti sa va faceti capul calendar, cititi :
http://en.wikipedia.org/wiki/Depth_of_field#Derivation_of_the_DOF_formulae
Daca vreti poze mai bune, preferati poze cu subiectul tangent la laturile formatului folosit. Si sa nu va pese de DoF. Cam atat.