Dan Dinescu waiting the leap year

Articol de Aurel Mihailopol E.FIAP din Revista Fotografia, buletin AAF 135, oct.1980

« Lacomii nostri cetateni de arta abia au sesizat ca in galeria « Nicolae Cristea » din Brezoianu un miraculos Dan Dinescu explodeaza prin autenticitate in mijlocul atator anodini si artificiali. Hotarat lucru, Dan Dinescu nu face parte din tagma celor ce tipa.

Tacut, oarecum resemnat, segment uneori al caracterului sau foarte serios, privea la golul nemilos din jurul sau.

Si era atata frumusete si atata liniste in expozitia aceea fara titluri ca te durea privirea.

Dar inceputul a fost inceput. Lungul sir al expozitiilor fara pic de personalitate a fost intrerupt prin puterea lucrarilor de o rara penetratie a acestui tarziu descoperit. Acum este momentul sa intervenim ca niciodata sa nu se mai deschida poarta acestui asezamant oricarui neavenit.

Sa oprim patrunderea facilitatii si a fotografiei proaste sau mediocre in sala « Nicolae Cristea ». Dar sa revenim. Printre cele 40 de lucrari prezentate, ce cuprind tot atatea « icoane » de pe Valea Izei, vedem leudul sau portretul rubensian al calului Hutul.

Vedem camasa alba de osean, ca un steag stramosesc, vedem pomi cu ramuri albe pe coline medievale. Si mai vedem, fara sa credem ce vedem, ca daca stejarul este verde, iarba de la poalele sale are culoarea... roz.

Asa a surprins iarba Dan Dinescu, inginer la Institutul de istorie al R.S.R, ca rasplata a rabdarii sale, asteptind cinci ani un anotimp bisect. « Bucuria e a noastra, bucuria e un chin cateodata. Memorez ciclic un « Da », sentiment pe care-l execut prin mijlocirea opticii meIe. Dar imi pare rau ca nu aduc nimic nou in fotografia romaneasca. »

Doar ca prietenul meu Dan Dinescu se mai insela. Fotografiile lui sunt imagini iconice ale adevaratului taran roman ; al celui muncitor, impacat cu traditia si cu el insusi.

Pana si marele Aurel Mihailopol, de atatia ani decedat, depune marturie ca fotografia acelor vremi provenea prea des de la « anodini si artificiali, fara pic de personalitate ».

Si doar aceia erau apreciati.