en en | ro ro

Am recitit 2 interviuri mai vechi, primul romanesc cu Sorin Onisor. In interviul agreabil sunt enuntate mai multe lucruri de bun simt. Constient ca traditia ancestrala a satului romanesc nu va fi continuata de o generatie cu educatia defictara, stirbita, Sorin se teme de prabusirea obiceiurilor vechi si a mostenirii culturale a Romaniei profunde, la sate, pe care o apreciaza si o fotografiaza cu entuziasm. Un proiect foarte interesant, in care ii urez impliniri si reusite. Am colindat din Maramures in Delta, din Caras in Vrancea, Oltenia si Bucovina, prin multe alte locuri, cu sentimente asemanatoare.

Dar interviul are si parti ciudate. Nu ma leg de text, ca presaratul luminii peste case si oameni. Apar sloganuri exagerate, mai legate de auto-promovare. « Fac fotografie jurnalistica, fotoreportaj social. Cutreier tara in cautarea imaginii perfecte. » « Sa aduni mizeriile realitatii, sa le transformi intr-o poveste, printr-o alchimie fotografica prin care Noroiul Este Transformat In Aur. Asta presupune deja arta »…

« Nu am vazut alt loc pastrator de valori ca satul romanesc autentic », se destainuieste dansul. Dar ii mai stirbeste pe ici, pe colo autenticitatea, modificandu-l in Photoshop, inlocuind ce este, cu ce i-ar place ! 

Si un altul american cu Chris Johns, numit redactor-sef NGM, cu sarcina sa intinereasca revista cu margini galbene. Au fost doar 9 redactori sefi in 118 ani. Este prima data in istoria revistei cand in acest post este numit un fotograf. Si el provine din jurnalismul social.

Asemanarile se opresc aici. Chris Johns are alta formatie, alte orizonturi. Si alta mentalitate.

Revista trebuie sa evolueze fara sa piarda claritatea continutului sau increderea cititorilor. Suntem interesati de inter-relatia dintre oameni si incredibila combinatie a biodiversitatii, echilibrul ecosistemelor si a speciilor in pericol, cheie a supravietuirii generatiilor viitoare pe pamant. Reportajele NGM trebuie sa fie credibile. Nu ne veti vedea manipuland digital o imagine, pe mine sau pe colaboratorii mei. Ar fi impotriva credibilitatii mesajului nostru.

Asta depinde de integritatea oamenilor. Rarisim o « compunere » digitala este mai fascinanta decat realitatea. Un fotograf responsabil trebuie mai intai sa documenteze, sa prezinte realitatea. Pentru C.Johns, problemele agresiunii mediului si de conservare a speciilor pereclitate sunt conflicte comparabile cu razboaie locale. A observat-o din 1988 in Rift valley.

Avem o revista care prezinta povesti. Misiunea NGM este de a-i face constienti pe cititori de diferitele alegeri umane din intreaga lume. Fotografiile bune centreaza povestea, ii fac pe cititori sa inteleaga. Istoria care ne intereseaza apare acolo unde balanta se echilibreaza, unde nevoile oamenilor si cele ale vietii salbatice sunt convergente. In acest echilibru fragil, toate trebuie sa functioneze, este necesar sa obtii si intelegerea. Cu tirajul de milioane, nu putem alege doar imagini care puncteaza, dovedesc ceva. Avem nevoie si de fotografii cu o doza de lirism, sa te faca sa simti ca participi la istorie.

Cititorii NGM se asteapta sa gaseasca fotografii noi, adevarate surprize vizuale, imagini care arata ceva deosebit, ori facute dintr-un punct de vedere total diferit. Contam pe impactul vizual. Frisca urca singura in varf, suna o vorba de la NGM. In sens ca ceea-ce este deosebit va iesi in evidenta. Fotografia conduce imaginatia in poveste. Zilnic trebuie sa te intrebi : cum as putea azi sa fac cele mai bune fotografii din viata mea ?

Cand tratezi realitatea, trebuie sa alegi imagini care nu sunt prea aranjate, slefuite. Fotografii nostri trebuie sa isi asume riscuri, dar riscuri calculate. Preferam fotografii mai aspre, cinstite, mai convingatoare decat cliseele carte postala sau perfectiunea de calendar.

In cariera mea a fost un moment cand speram sa fac fotografii perfecte. Nu ma mai intereseaza deloc. Prefer fotografii care ma fac curios, ma fascineaza, imi transmit energie.

La aparitia boom-ului digital, au fost voci care se temeau de scaderea calitatii. O fi bine ca fotograful este sigur de ce are capturat ? Se va opri sa caute altceva.

Asta fac doar cei superficiali. Dar cei exigenti reactioneaza diferit. Este mai bine decat am banuit. Acum voi incerca sa fac « mai bine decat atat ».

Acest text are doar intamplator referire la dl.Onisor. Apar 2 pozitii interesante, o paralela de educatie si mentalitati. De 40 de ani, educatia la noi in tara este in cadere libera, iar fotografia nu face exceptie. In cautarea iluzorie a Pozei perfecte, romanii nu s-au antrenat in evaluarea calitatii imaginii. Le vine mai usor sa vaneze « defecte ». Nu gasesc nimic perfect.

Si atunci le aleg pe cele « apropiate ». Se pun de acord la imagini cu realitatea ascunsa in praf, fum, ceata, intuneric, invelita in carpe, sau contrafacuta in studio, care nu prea spun nimic. Desi interesante sunt acele fotografiile care comunica direct, cu defectele lor cu tot. Pentru ca putini fotografi romani, daca au reusit ceva, incearca sa faca, la randul lor, « mai bine decat atat ».


Published on December 11, 2010. 5086 views. 14 comments

Add comment
*
*
*
the fields marked with (*) are compulsory
 
Pages
   » Biography
   » Contact

Categories
   » World
   » Ro News
   » Personnal
   » About us
   » Photography
   » Old blog
   » Performanta

Archives
   November 2019  (0)
   October 2019  (0)
   September 2019  (0)
   August 2019  (0)
   July 2019  (0)
   June 2019  (0)
   » view full archives