Photographic experiences with Mihai Oroveanu

Un prieten vechi la jonctiunea dintre rugby si fotografie, un fost mare sportiv, critic de arta, fotograf si colectionar pasionat. Ne-am busit in gramada, jucam inchidere in linia 3-a. Ne vedeam pe tuse la mari meciuri de rugby, aici in decembrie 1984 la meciul, pe atunci anual, cu Franta. Mereu cu surasul lui enigmatic pe fata.

Sau la vreo parada a modei. Dupa un meci international la Brasov, m-a invitat sa ne intoarcem impreuna ; pasionat de vanatoare, avea un Aro.

In 1996 i-am aratat mariri cu excesele sub comunism. A fost impresionat. Un proaspat editor dorea o carte cu fotografii ilustrand Romania. Mihai i-a recomandat sa priveasca si pozele mele. Dar filozoful nu se astepta la asa ceva. Se gandea la poze edulcorate, din genul « Eterna si Fascinanta Romanie ».

http://www.supercarti.ro/stiri/bibliofilie_scumpa___o_carte_cat_un_munte_de_bani.html

Nu a aruncat pozele pe jos, desi a fost aproape.

« Nu suntem atat de urati ! », a spus el indignat. Nu eram pregatiti sa ne acceptam in oglinda. Am vorbit de atunci despre o posibila expozitie cu Mihai. Nu era inca momentul.

Dupa 2002 unul din proiectele lui de suflet a luat fiinta. Muzeul de Arta Contemporana e amplasat in Casa Poporului, in spatiul care nu putea fi accesat din partea Senatului. Pasionat colectionar, Prim-Ministrul din acea vreme a ales acest amplasament cu care a impuscat 2 iepuri dintr-o lovitura. Ca era si presedinte al Asociatiei Vanatorilor.

http://www.mnac.ro/statement_ro.pdf

Cateva saptamani inainte de deschiderea oficiala a MNAC, Mihai Oroveanu a avut un accident de circulatie foarte grav. Desi pozitia e critica, muzeul a fost bine receptat.

http://www.mnac.ro/press.htm

In 2005 am participat la o manifestare a Centrului Cultural Francez din Timisoara. Se numea R /Evolutii, denumire propusa de seful AFP din Romania. Surprinzator, France Presse nu avea materiale pentru asa ceva. Am avut norocul sa corespund ideii. Mihai, nerefacut dupa accident, nu a ajuns. Dar secretara Ambasadei, d-na I.B.Ghyka, de origine romana, a insistat sa expun la IFB o expozitie cu fotografii facute la Revolutie.

Dl.Patrice Peteuil, director al Institutului Francez, lucrase in fotografie. M-a intrebat cat de mari pot face maririle. In decembrie 2005, am expus acolo 21 de printuri 0,9x1,4m.

http://www.foto-magazin.ro/despre-fotografie_open.php?art=despre-fotografie_revolutia.php

Expozitia a fost expusa si la sediul insorit al Bricostore Orhideea, in aprilie 2006.

http://www.foto-magazin.ro/stire.php?id=3133

Mihai le-a privit indelung. Vino maine sa facem hartiile pentru expozitie, mi-a spus el la plecare. Mai ramasese doar cel mai important obstacol, obtinerea fondurilor necesare.

Expozitia a avut loc la Teatrul National, etajul 3, nu la MNAC, unde e greu de ajuns. Echipa de montaj se mira ca ne intelegeam perfect la tipul de montaj, pare-se ca asta se intampla tare rar cu altii. Pasiunea lui Mihai pentru fotografie a ramas neschimbata, depasita doar de pasiunea sa de colectionar de fotografii istorice.

Cu toate eforturile, nu a reusit inca sa gaseasca un sediu pentru un necesar Muzeu al fotografiei. El considera ca situatia actuala este datorata unei clase politice analfabete.

http://www.adevarul.ro/Mihai-analfabeta-politica-vinovat-clasa_0_8399335.html

Si in incheiere, un interviu foarte interesant, luat de Eugenia Voda.

http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/mihai-oroveanu