Portretul este o interactiune fericita sau nu intre personalitatile subiectului si autorului.
Imi plac fotografii reusite cu subiecte relaxate. Prefer spontaneitatea, mai convingatoare, frumusetii plastice, atat de tributara modei. Am convingerea ca pozele, asa zis artistice, sunt regizate, edulcorate, mai mult sau mai putin manipulate, implicit mai putin credibile. Nu sunt nici adept al unor portrete in care subiectul asteapta pasiv sa fie imortalizat.
In orice tip de fotografie, o privire decisiva are un impact special.
Intensitatea privirii este un ingredient important in interesul imaginii.
Poate din aceasta cauza Steve McCurry este printre preferatii mei.
Privirile din ochii femeilor sunt ferestre catre suflet; ale bărbaţilor sunt nişte cărţi închise, arată experimente realizate in universităţi britanice. Cercetările arăta că după trăsăturile feţei pot fi identificate femei demne de încredere sau credincioase. Feţele bărbaţilor nu exprimă trăsăturile lor de caracter.
Si oare ce se întîmplă cand ferestrele catre suflet citesc dintr-o carte închisă?