All of us under house arrest

Cei care ne conduc tara nu pot rezolva situatia. Nu au solutii. Ii imita pe altii si asteapta o minune. Noroc ca noi, esticii, parem mai rezistenti la imbolnavire.
Suntem in arest la domiciliu, cu totii, pe termen nedeterminat. Vai de economie.
Doar acei peste 2/3 de secol trebuie sa se fereasca de aglomeratie. Stam acasa.
Fiecare incearca sa faca ceva util si interesant. Privesc in jur, plin de curiozitate. Am scos de la naftalina teleobiectivele mele arhaice, cam beznoase, si fara AF. Sunt vechi de 45 de ani. Ma intreb cati nebuni aveau in Romania 400 si 500 mm inainte de 1975 ? Mergeam in Delta cu 400mm pe post de obiectiv normal.

Acum sunt demodate, desi functioneaza. Montate la format 4/3 inch apropie cam de 22 ori. Vezi albina venita dupa nectar in liliacul din vecini, la 15m. Pfff, tocmai a zburat.

Uneori privesc in trecut. Cotrobai in imagini digitale, sau mai adanc, printre sutele de mii de clisee pe film. Nu mai scanez, le reproduc cu un obiectiv macro, fotografiind emulsia, nu suportul.

Rezolutia este mai mare, procesarea devine minimala. Viteza si calitatea cresc simtitor. In 6 ore, reproduc 12-15 filme de 36 imagini, inclusiv salvarea si procesarea lor integrala. Doar ca nu poti alege precis. Expresiile fetei nu pot fi apreciate pe negative. Trebuie sa reproduci seria intreaga. Dupa procesare, selectia pozitivelor este sigura. Sterg imagini balast. Mai reduc volumul de informative stocata.
Nu am problema cu statul acasa. Dar sotia mea se teme de boala si crede orice reclama : “Nu avem servetele cu Dezinfectant Bio de la X. Hai sa luam. Completeaza tu formularele.”
Dar odata plecata de acasa nu mai rateaza nici-un magazin. “Nici din ALEA nu avem…”
Stam ca harciogutii in vizuina. Deschidem cu grije usa camarii, sa nu se prabuseasca ceva peste noi din mormanele de borcane, conserve, cutii, si ce o mai fi acolo.