Not like home

De 3 saptamani jucam in deplasare.

Ne-am revazut prietenii, cativa colegi de facultate, numerosi fosti colegi de birou.

Departe de casa observi mai clar diferentele.

In aceste tari, toti zambesc si sunt amabili. Nimeni nu se cearta /nu striga in public. Oamenii sunt mai relaxati, lipsiti de frustrari.

Aici cetatenii sunt constienti ca trebuie sa faca ceva sa schimbe lucrurile. La primul tur de scrutin al prezidentialelor din Franta au participat 81% alegatori.

“Copiii nostri ne-au trimes sa votam” spuneau multi. “Ne-au spus ca este de datoria noastra”. Nici ei nu aveau optiuni stralucite. Si au ales “Raul” cel mai mic…

Tabara de baza o avem intr-un oras de 200 mii de locuitori si 2 universitati, neasteptat de verde. Toata vegetatia este amenajata, bine ingrijita pe cheltuiala municipalitatii. La limita nord-vest si sud-est au pastrat cate o vale adanca de 25m, lunga de 1,5km si lata de cca 200m. Plina de o vegetatie salbaticita, unde localnicii isi pot plimba familia sau cainele. Daca ar veni o ploaie catastrofala, acolo s-ar deversa prea-plinul de apa.

La marginea ei este casa prietenilor nostri, construita preluand declivitatea.

La inceput sotia mea era invidioasa pentru ordinea exemplara care domneste in casa. Dupa 3 saptamani si ei i se pare mai greu digerabila. Este mult mai usor sa faci ordine in casa mare de 256mp cu putina mobila, fara covoare sau perdele, cu 2 camere de depozitare.

Si fara vre-o urma de praf !

E deosebit de placut sa iti revezi prietenii. Am fost in cateva locuri foarte interesante si instructive. Dar dupa 3 saptamani ni s-a facut foarte dor de casa noastra, mult mai modesta, care noua ne lipseste, asa cum este ea.

Colac peste pupaza, am ajuns si la varsta venerabila de 2/3 de secol.

Unii se bucura, iar altii se necajesc - poza cu Bayern calificata este de pe as.com.