Pe 19 martie, luna va fi la perigeu, la cea mai mica departare fata de pamant. Asta va face sa fie de 1,2873 ori mai mare decat la apogeu si de tot atatea ori mai luminoasa. Pasionatii de astronomie vorbesc deja despre noaptea cu SuperLuna.
https://darkskydiary.wordpress.com/2011/03/09/supermoon-nonsense/
Partea proasta este ca ochiul e capabil sa vada doar diferente mai mari de 10-15%, iar cresterea prognozata fata de pozitiile la perigeu din ultimii 20 ani este numai 2%.
In media, sunt vehiculate previziuni catastrofice; atrag atentia cititorilor, zice-se :
Apropierea la 87% fata de distanta maxima, la apogeu, duce la o crestere a influentei asupra fluidelor de pe Terra de cca 3,9%, prea mica pentru a determina schimbari, in afara de maree mai inalte. Doar procese cu acumulari de dezechilibre insumand peste 98% ar putea fi declansate de aceasta « super » luna, ma refer la cele tectonice.
Intr-adevar, 2 seisme majore din zona perimetrala, centura de foc a Pacificului, au fost declansate apropiat de aceste fenomene, ele au reprezentat doar picatura care a provocat revarsarea paharului.
Un ziarist cam incult trateaza pe larg despre Perineul lunii la :
http://observator.a1.ro/eveniment/Noapte-cu-super-Luna_33080.html