Repere urbane in Uranus

22 octombrie 2022

Lege stupida

27 iulie 2022

Specula imobiliara profita de legislatia stupida /complice.
Zone construite protejate = Zone în care construcÈ›iile, cadrul natural È™i activitățile umane prezintă calități istorice a căror protejare reprezintă un interes public. Valorile certe de patrimoniu necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecÅ£iei lor. Autorităţile administraÅ£iei publice vor întocmi documentaÅ£ii de urbanism ÅŸi regulamente aferente cu măsuri de protecÅ£ie /conservare a valorilor de patrimoniu cultural din zonă. Delimitarea zonei protejate se face de către Consiliul Local. Ea urmăreÅŸte păstrarea zonei protejate cât mai mult ÅŸi cât mai bine posibil,

Asistam la „protectia” lor prin demolare sau modificare /mutilare.
Planul Urbanistic Zonal are caracter de reglementare detaliată a dezvoltării urbanistice a unei zone din localitate acoperind toate funcțiunile: locuire, servicii, producție, circulație, spații verzi, instituții publice, etc. Puz asigură corelarea dezvoltării urbanistice complexe a zonei cu prevederile PUG-ului localității din care face parte.
Prin PUZ se stabilesc obiectivele, acÈ›iunile, prioritățile, reglementările de urbanism (permisiuni È™i restricÈ›ii) necesar a fi aplicate în utilizarea terenurilor È™i conformarea construcÈ›iilor din zona studiată.

PUZ modifica, sistematic in rau, calitatile Zonelor Protejate.
Categorii generale de probleme abordate /schimbate in cadrul PUZ :
- Indicii urbanistici si indicatorii urbanistici – regimul de inaltime, regimul de aliniere, coeficientul de utilizare a terenului, procentul de ocupare a terenului;

Santier (AC: 2S, P+4) strada Icoanei colt cu Caragiale intre monumente istorice: Scoala Centrala a lui Ion Mincu, Biserica Icoanei.

Zid exagerat la Voronet

01 iulie 2021

Presa daca nu are despre ce scrie, inventeaza ceva.

“Pe lângă suferinÅ£a maicilor, în zilele acestea de grea încercare, Mănăstirea VoroneÅ£ mai are o poveste: ZIDUL!  În 2018, zidul de protecÅ£ie al bisericuÅ£ei monument istoric, la răsărit, nord ÅŸi vest, s-a surpat. Este vorba despre cel mai important element de împiedicare a distrugerii picturii exterioare a acestui monument supranumit „Capela Sixtină a Răsăritului”.

O catastrofa ? Da de unde...

Biserica Voronet a fost ridicata in 1488 de Stefan cel Mare, la baza unui deal. Terenul are panza freatica sus. Biserica nu avea zid in jur. Acesta a fost construit /prost de Primaria comunei, la sfarsitul anilor 1970. Sa poata vinde bilete de vizitare. In 1968 biserica NU avea nici-un zid in jur.  

Pictura a ramas aproape 500 de ani viu colorata, fara zidul minune.

Un an dupa ridicarea zidului, preotul se plangea ca igrasia a urcat in pereti aproape un metru. Vantul ce bate pe obcinele Bucovinei evapora surplusul de apa din ziduri. Zidul de 6 metri inaltime proteja igrasia, nu pictura exerioara. Si a cazut singur dupa 40 ani.

Biserica pictata nu are nevoie de ziduri de cetate in jur, ci de un dren perimetral, care sa coboare nivelul infiltratiei. Care sper sa existe, desi nu se vad nicaieri fante de aerisire.

Sigur colegul si prietenul, prof.dr.arh. Virgil Polizu, stie toate astea mai in detaliu.

Recuperat de la demolari

11 ianuarie 2021

Hotelul "meu" dupa 47 de ani

15 octombrie 2020

In 1973 eram proiectant la ISART, institut de inalt nivel. Acolo am predat primul meu proiect de anvergura. In statiunea Baile Herculane erau solicitate cateva hoteluri. Problema era lipsa terenului. In valea ingusta dintre munti abrupti, zonele plane sunt o exceptie. Cand austriecii au decis construirea statiunii imperiale, au dinamitat constructii romane (Aesculap, Diana, Neptun) pentru a elibera terenul.
In schita de sistematizare am propus un drum deasupra parcului Vicol care permitea realizarea de hoteluri pe versant.

O imagine 1973 - Parcul Vicol cu masivul Domogled in spate.
 

Primul dintre ele urma sa fie asezat pe panta de 79% = 39 grade. Lucram singur la o varianta considerata fara sanse. Pentru ca abruptul Domogled, 45 grade, anula soarele jos din est, am incercat un nivel curent avand orientari doar sud si vest, cu cladirea cat mai asezata pe teren, sa evite cheltuieli exagerate. Toate lumea se indoia, dar am reusit. Foarte economic, construit fara a muta macaraua, dificil pe teren in panta.

Mai arata si foarte bine. Cand am predat proiectul 3Ds, P+10+2T, hotel Afrodita avea cel mai inalt lift din tara.

L-am conceput pana la sfarsit. Proiectul a fost bine apreciat. Beneficiarul ONT a refolosit corpul de cazare, economic si elegant, la alte 3 hoteluri : la International Felix Oradea, la Teleferic Busteni si la hotel Diana, tot in Herculane. Nu exista legea proprietatii intelectuale. Dar se termina cincinalul si Forul Tutelar muta proiectantii, precum pasarile pe alte craci. In iunie 1974 am fost “avansat” sef de birou la Alexandria. Dupa 2 saptamani mi-am dat demisia. Dupa plecarea mea, la ISART au fost proiectate hotelurile Dacia si Minerva, folosind elemente de la Afrodita, deja executat, si unitati similare de cazare.

In septembrie 2020 am stat cateva zile la hotelul "meu" Afrodita, invitat de proprietari, domnii Bazavan. Si o serie de fotografii noi :

Pragmatici versus conservatori

27 martie 2019

In anii 2 si 3 i-am avut indrumatori in proiectare pe domnii I.Serban si G.Filipeanu, foarte buni arhitecti. Dl.Filipeanu avea un desen delicat si inspirat, convingator.
In anul 1964 nu existau computere; proiectele se desenau de mana.
Pe atunci se solicitau insistent proiecte tip, alese in urma unor concursuri nationale. Arhitecti importanti din jurii aveau pozitii inflexibile. Unii erau ostili arhitecturii moderne (N.Badescu). Aproape fiecare avea fobii fatise sau pareri preconcepute. In aceste conditii, echipa cu cel mai bun palmares era atunci cuplul Jimi Strulovici+ Georgel Filipeanu.
Ii cunosteau bine pe cei mai importanti membri din jurii, ca H.Maicu, N.Badescu, etc. Le stiau toate slabiciunile si intocmeau un proiect care le evita cu mare grija.
La judecata finala se calificau 5-6 proiecte, sa zicem, 1-2 foarte reusite, dar care il “calcau tare pe bombeu” macar pe unul din membrii marcanti din juriu. Si de multe ori, locul 1 era atribuit echipei Strulovici-Filipeanu, cu un proiect corect si delicat, si care nici nu deranja pe nimeni.
In 1973, angajat la ISCAS, am lucrat direct cu dl.Strulovici. Nu ma lasa sa schimb ceva ce aprobase beneficiarul. Pe atunci il consideram ca cinic si ultra-pragmatic, dar avea dreptate. Degeaba propui ceva cu 2 trepte de calitate mai sus, daca beneficiarul, fie el juriu sau investitor, il respinge. Pentru ca nu este pregatit sa il inteleaga.

Aripa vest a facultatii era in constructie. Am sustinut diploma la sfarsit de septembrie 1968. Am avut ca “boboci” si 2 studenti francezi de la Paris. In mai 1968 fusesera revoltele de la Sorona. Facultatea de arhitectura Belle Arte a trimes 2 studenti de anul 5 in tari europene, sa vada ce s-ar putea prelua din sistemul de predare local.
G.M. a avut un accident grav; nu ne-am mai vazut. Cu Didier am ramas prieten de 51 de ani. Printre alte posturi, a fost PdG al Planning Urban la Paris, vice-presedinte la Suez Lyonnaise des Eaux.
Studentii francezi erau mai bine pregatiti la unele capitole decat noi, net mai putin la altele. Stapaneau mai bine structurile majore, dar n-aveau idee de Acustica. Studiau conformarea spatiilor publice, la noi nu erau prezentate nici ca initiere. Iar principiile de baza sunt mai importante decat detalierea pentru piete, scuaruri, spatii verzi, parcaje. Si invatamantul de arhitectura s-a degradat in 50 ani. Doriti dovezi ?
Bucurestiul este plin de ele.
Pasajul suprateran Titulescu-Orhideelor, cu statia de tramvai in mijloc, la Basarab. Parcari gresit concepute la aproape toate marile magazine-mall.

Cum este acum si cum ar trebui sa fie modificata cu multiple avantaje.

Sau Piata Alba Iulia, un monument al incompetentei, cu parcaj in mijocul unui pseudo-giratoriu de 217m diametru, si multe, multe altele.

Mai dureros este ca refuzul de a accepta lucruri cu care nu suntem obisnuiti este un motiv de baza care determina alegerile dezastruoase facute de romani. Acei cu studii in vest, cu idei moderne, articulate, au si o alta viziune despre viata.
Ei sunt priviti cu mare neincredere de conservatori. Care de-abia asteapta sa le interpreteze vorbele, intr-o maniera care sa ii puna pe ei in valoare, ca experti cautatori de noduri in papura.

Lumini deosebite in Normandia

04 august 2018

In 1972 am facut o incredibila calatorie pe ape, desi in acei ani totul era interzis. Oportunitatea fusese pregatita pentru altii, dar noi, poate mai norocosi, am fost singurii care am reusit. Manati numai de vant, am navigat de la Tulcea - la 2 Mai, prin Delta si pe mare.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/cu-vele-prin-delta-si-marea-neagra-1972/129/6835.html

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/cu-olandezul-zbur%EF%BF%BDtor/129/6811.html

Desi partenerul meu de barca a parasit curand tara, am pastrat o relatie speciala peste ani. A.M. a lucrat 55 de ani ca arhitect. Ani de zile a fost arhitectul nr.1 in spitale al Frantei. Are acum 78 ani. S-a retras din agentia, lasata fiului. Si-a facut o casa de vacanta in Normandia, nu departe de Honfleur, unde sta cu sotia 7-8 luni pe an. Deseori cei doi fii vin si ei cu familia, ca nepotii sa isi petreaca cateva zile alaturi de bunici, intr-un cadru binecuvantat. 

Prietenul meu a cautat indelung pana a gasit un teren care seamana cu un parc in mijlocul naturii, cu paduri si campuri cultivate in apropiere. I-a placut si denivelarea de 9-10%.

Din curtea lor nu se vad case vecine. Terenul este delimitat de perdele naturale, o liziera de arbori inalti, dar suficient de rari ca sa lase sa treaca in buna masura lumina soarelui.

In Normandia, Regulamentul de Urbanism prevede respectarea conformatiiei locale, pentru orasele si comune cu arhitectura traditionala. Regulamentul lor este ferm, dar are si unele prevederi elastice.Orice noua cladire trebuie sa arate, vizibila, structura din lemn.

Ei le numesc : “maisons á colombage”. Iar acoperisul are doar 2 pante, la 45°, cu invelitoare din ardezie de buna calitate.

Proprietarii cu bani cumpara case vechi, bine pastrate, din secolele 18-19. Le desfac si le remonteaza pe lotul propriu, modernizate si dotate, de buna seama, cu tot confortul.

Casa proiectata de Andrei respecta integral Regulamentul. Desi difera ca aspect fata de casele din apropiere. Abordata din vale, cladirea are P+1, dar apare parter fata de terasa din amonte. Etajul principal are un living mare, cca 7x16m lungime, cu un dormitor mare pe latura NNE, al bunicilor. La etajul inferior sunt 4 dormitoare, fiecare cu baia proprie, pentru fiecare familie a celor 2 fii, cate unul pentru parinti, celalalt pentru copiii respectivi.

Lumina este un ingredient puternic in arhitectura. Cel mai puternic, sustine Renzo Piano. Casa de vacanta din Normandia e o cutie din sticla. Structura ei de lemn interioara e vizibila din exterior. Ziua, esti imbaiat in lumina lizierei. Noaptea, casa devine o cutie de lumina.

Am fost si noi invitatii lor in iulie 2018. Am fost primiti cu caldura si ne-am distrat foarte bine. Desi acum noi, cei doi Andrei, avem 150 de ani impreuna. Dovada, dovada ?

Iar lumina e intotdeauna binevenita.

Axa Buzesti si hala Matache

28 octombrie 2017

Vom serba 50 ani de la absolvirea facultatii de arhitectura. Nu mai suntem la prima tinerete, am implinit 18 ani pentru a 4-a oara.

Rezistenta fizica s-a redus, intelegerea problemelor complexe inca nu. In 2014, Dr.Lumpan imi solicita parerea privind zona Matache.

A urmat o filmare in 2015. O puteti urmari la adresa:

https://www.youtube.com/watch?v=zwVybZg67R4

Este foarte convergenta cu cartea care-mi apare in primavara. Ii multumesc lui Dragos pentru amabilitate, intelegere si pricepere.

Citand un bun prieten, administratia locala pune in practica numai variantele cele mai “interesante” din punctul ei de vedere, nu pe cele mai favorabile pentru oras.

Cu imaginile e cam la fel. Rar fotografile cele mai bune se potrivesc proiectului, cartii, etc. Numai intr-o expozitie larga le poti folosi. Voi da ca exemplu:

1983 o Dacie trecea pe str.Galati, acum V.Lascar. Am facut 2 clisee, spre colt cu Luminei, primul, al doilea spre colt M.Eminescu, spre libraria St.Iosif, devenita in 1990 «Sarpele Rosu».

Prima este potrivita in carte. A doua mi se pare mai interesanta ca fotografie.

Am descoperit un mare pasionat al evolutiei orasului Bucuresti. Pentru mine a fost o surpriza foarte placuta. Medicul( !) G.G. va contribui cu materiale proprii pe acest site.

Hotel 3Ds, P+12 pe teren in panta

13 aprilie 2017

“Aquas Haerculi sacras” erau renumite din vremea Imperiului Roman pentru apele termale. Austriecii au modernizat statiunea. Centrul statiunii are zeci de clădiri de doua secole, multe de o calitate comparabila castelului Peles. Imparatul Franz-Joseph considera Herkulesbad drept cea mai frumoasă statiune balneara din lume.

Arhitect tanar lucram la ISLGC, in sectia arh.A.Muresan. Avea o comanda de dezvoltare a statiunii Baile Herculane. Date statistice dovedeau un mare interes pentru tratament. Erau si probleme tehnice dificile. Izvoarele termale sunt pe fundul unei vai inguste, cu versantii abrupti. Iata o gravura austriaca 1850 cu reprezentarea idilica a Herkulesbad.

Austriecii au dinamitat cladiri romane, sa le faca loc cladirilor 1820. Hotelul Roman a fost construit in 1975 deasupra bailor Imperiale romane, vechi de doua milenii.  

Noile hoteluri trebuiau construite pe teren cu pante 22-38°. Masivul abrupt Domogled nu permite insorirea dinspre est. Am rezolvat drumul de acces prin amonte, in balans zero cu hotelurile. La incheierea detaliului de Sistematizare, am scris 2 articole, publicate in revista Arhitectura nr.3 /74, pag 82-84 si BiT nr.4 /74, pag 4-6. Am trecut la proiectarea hotelului F-Afrodita, in zona cu panta maxima de 75%. 2½-3 etaje au preluat denivelarea terenului. Am incercat o celula de cazare noua.

CTE s-a opus; apreciind ca suprafetele vor fi depasite. Teoretic aveau dreptate, coridorul parea cu suprafata mai mare. Apareau probleme si la organizarea de santier. Pe panta abrupta, cu greu se poate muta o macara.

Am finalizat nivelul curent in forma de «stiulete-bumerang», avand expuneri exclusiv catre sud si vest.  

Surpriza. Era cel mai economic nivel curent din tara, cu dimensiuni care permiteau executia lui completa cu o singura pozitie de macara. Seful CTE, arh.H.Hudita, a fost primul surprins. A remarcat ce bine arata cladirea pe macheta, desi aparent, fatadele sunt prea simple /sarace.

Beneficiar al proiectului, Oficiul National Turism a decis sa foloseasca acest etaj curent la mai multe hoteluri, chiar pe teren plan. Doar balcoanele difera la Intercontinental hotel din Baile Felix, la hotel Teleferic din Busteni - si la hotel Diana din Baile Herculane.

Nu exista legea proprietatii intelectuale. A inceput executia hotelului. Nu l-am vazut gata. Se termina cincinalul si pe noi ne mutau “pe alte craci”. Asa am ajuns la Alexandria.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/idei-generale/articol/caldura-mare-monser/7/6886.html

Am vazut terminate ambele hoteluri, Afrodita si Diana, de-abia in iunie 1979.

Revenit in Mehedinti in 2016, am fost socat sa revad Baile Herculane. Statiunea balneara nr.1 intre anii 160 si 1938, nu din tara - ci din lume, a fost distrusa de un grup infractional PSD din prostie si lacomie. Principalul vinovat, fostul senator PSD Iosif Armas este in puscarie acum. Dar asta nu schimba cu nimic realitatea.

http://adevarul.ro/locale/turnu-severin/baile-herculane-statiunea-lux-imperiului-roman-lasata-paragina-statul-roman-1_56151960f5eaafab2c67ea89/index.html

Ansamblul minunat al statiunii imperiale austriece, terminat in 1882, este acum in ruina.

Este impartit la mai multi proprietari care nu se pricep deloc in domeniu.

Usor decrepita, statiunea Baile Herculane ofera o lectie pe viu de arhitectura. Tot ce a fost bine conceput si executat mai functioneaza inca. Ce a fost greu de intretinut, s-a degradat intr-un ritm accelerat. Neasteptat, doar 2 hoteluri din statiune sunt pline. «Ale mele...»

Afrodita si Diana sunt singurele care merg bine, desi, avand 4 stele, nu sunt ieftine. Dar au un succes real la toate varstele.

http://www.tataincepator.ro/baile-herculane-concediu-cu-doi-copii/

O mica galerie prezinta imagini cu proiectul si hotelurile Afrodita si Diana la adresa :

http://www.ap-arte.ro/ro/fotografie/imagini-personale/album/hoteluri-afrodita-si-diana-la-baile-herculane/144/7232.html

Autor sau prezentator al proiectelor

22 iulie 2016

In 1986 proiectam detalii de finisaj la Casa Republicii. Erau n sute de arhitecţi detaşaţi în sediul Electrolux, pe Calea Victoriei. Condiţiile erau grele, iarna am avut si 2°C în birou.

Proiectam cu mănuşi şi căciulă. La prânz se putea lua o masa la cantină cu preţ modest. Mancarea caldă era binevenita. Stăteam des la masă cu George Mărculeţ, soţul Ancăi Petrescu. Casa Poporului are gabarit, cu turnurile de colt, 276x227m si 95m inaltime.

O vedeam pe fereastra spre sud, crescand repede deasupra blocurilor P+10.

Cladirea mamut este alcatuita din 23 de corpuri, zise si tronsoane: de la A1 la A3, de la B1 la B4, de la C1 la C6, de la D1 la D4, de la E1 la E4, F si G. Fiecare corp avea un alt sef de proiect si echipa sa de proiectanti !

Unii dintre ei erau arhitecti mai buni decat A.Petrescu, ca : dr.arh.N.Vladescu, R.Bellea, A.Oprea, P.Svoboda. Doamna nu avea idee ce proiectau ceilalti. Mereu se minuna la sedinte : «Ati vazut cum a iesit zona x? Am fost uimita, nu ma asteptam sa arate asa.»

Conceptul initial apartinea rectorului C.Lazarescu. Nu a fost modificat, ci doar amplificat. Nimeni nu stia exact cum va arata corpul de alaturi. Nu stia stanga ce face dreapta. Coordonare nu exista ! De plan general se ocupa arh.C.Plavita, coleg la Electro-uzin-proiect. Ma chema sa-i spun ce sa faca. El habar n-avea. Dar «gradul bate fonctia».

In 1999, lucrand in PMB, i-am rugat pe membrii Comisiei Tehnice sa isi scrie parerile despre operatia urbana. Ce s-a pierdut, ce s-a castigat. Daca s-a castigat?

            Am fost solicitat in 2006 de NGM sa scriu un articol despre Casa Poporului.

http://www.natgeo.ro/istorie/personalitati-si-evenimente/8730-palatul-parlamentului-din-casa-poporului

Interesata de notorietate, dna Petrescu mi-a dat tot concursul. Era atunci si deputat din partea «Romania Mare». Am mers in repetate randuri prin Casa, cu dansa. Mi-a cerut sa semnez ca ii voi da 100 din fotografiile facute.

Doar are brevet de inventie pe Casa !

Cum, am intrebat, acolo lucrau sute de arhitecti ? «I-am Obligat sa-mi recunoasca drept de inventie», mi-a raspuns triumfatoare. Si mi-a fluturat o hartie in fotocopie. O adresa (199..?) din partea Uniunii AR catre Osim, cu text ambiguu ce putea fi interpretat diferit, semnata St.Lungu. Ultima fraza suna cam asa : «Uniunea nu este interesata de Casa Poporului, nici de ce solicita arh.Anca Petrescu.» - Sa faca ce-o vrea ?

L-am intrebat direct pe arh.Al.Beldiman, presedinte al UAR, la acea data. Nu avea idee de existenta acelei adrese. A reusit AP sa Oblige UAR sa ii «recunoasca dreptul de inventie» ? Pe dl. Arh.St.Lungu nu il mai putem intreba cum si pe ce cale.
Articolul din NGM a folosit doar o mica parte din materialul propus spre publicare. Am reluat legatura cu dl.arh.St.Burcea, fost director tehnic al Intreprinderii Casa Republicii; dansul are acte care confirma prezenta a 680 arhitecti si ingineri la momentul maxim. In 2009 am publicat cartea «Casa Poporului, un sfarsit in marmura». Am inclus in ea si parerile membrilor CT-PMB. Se implineau 20 ani de la caderea Zidului.

http://filme-carti.ro/carti/casa-poporului-un-sfarsit-in-marmura-de-andrei-pandele-3944/

            Unele exprimari nu i-au placut d-nei Anca Petrescu. De exemplu :

«Cert este ca ea se ocupa integral de Ceausescu Relations. Iar arhitectura Casei este un amalgam rezultat din proiectele acelor sute de arhitecţi, care au fost puse in lucru respectandu-se intocmai ordinele contradictorii date de soţii Ceauşescu.» (pag.14)

«Amabila» doamna m-a dat in judecata. «I-as fi compromis calitatile de lider si puterea de convingere». Imi cerea n sute de mii euro despagubire ca i-am denigrat «proiectul». Dansa sustinea ca «l-a obligat pe Ceausescu» sa ii accepte toate propunerile.

Am fost in repetate randuri la Politie sa dau cu subsemnatul. Politistii se tineau sa nu plesneasca de ras cand citeau plangerea. «L-a obligat pe Ceausescu»?? Pana la urma am primit NUP. Dupa 1999 nu mai exista delict de opinie, mai ales profesionala.

Cateva zile dupa Nup, d-na A.P. a dat o declaratie, publicata in Adevarul, in care sustinea ca dansa nu este responsabila de cum a iesit Casa Poporului. Au fost mereu alegerile si deciziile Lui. Pe scurt : nu stia, se mira, altii au facut, decis, nu era dansa responsabila. Atunci cu ce drept o fi obtinut dansa brevet OSIM de inventie ???

Si pe Wikipedia apar afirmatii si cifre fara acoperire. Ii este atribuit un rol mult mai important d-nei A.Petrescu decat a avut in fapt. Ca autoritate în domeniu, «Arhitectul-Sef» decide ce fac proiectantii, le indica obiectivele si rezolvarea lor. Nu a fost cazul doamnei AP.

Am mentionat, trama conceptului ii apartinea fostului rector, seful de proiect initial, intre timp decedat. Partiul nu i-a fost modificat, doar a fost extins pe toate directiile. Mai in rol de «arhitect sef» era cuplul Ceausescu. Nu comentam aici ce si cum decideau.

D-na arh.A.Petrescu nu a fost Autorul proiectului Casei, ci doar interlocutorul preferat al cuplului N&E.Ceausescu. Cea care Prezenta ce au facut toti ceilalti, intreaga echipa. Prezenta sa continua alaturi de cuplul prezidential semi-analfabet i-a adus notorietatea.

In rezumat, cum a fost posibil ca arh.A.Petrescu sa obtina brevet pe Casa Poporului ? Desi au existat alte sute de proiectanti - si erau macar 23 proiecte diferite. Un proces de proprietate intelectuala ar evidentia impostura. Dansa s-a pretins unicul autor al cladirii colosale de jumatate de milion de mp desfasurati. Si a obtinut brevetul cu complicitati diverse, prin eludarea evidenta a realitatii. Desi este imoral sa posede drept exclusiv si asupra unor proiecte pe care le-a cunoscut abia dupa punerea in executie.

In cel mai bun caz, familia A.Petrescu - Gh.Marculet poate pastra dreptul de proprietate intelectuala doar pentru module proiectate si coordonate personal. Uniunea are datoria sa faca lumina in aceste tenebre care o compromit. Cele relatate mai sus pot fi verificate prin membrii Uniunii. Zeci de martori le pot confirma.

BR(itannia)EXIT

04 iulie 2016

Cu vot majoritar pe «Leave», englezii au decis: parasim Europa unita. Mai ales din randul populatiei cu studii medii sau mai putin, pensionarii nu au inteles ce li se va intampla.

http://www.bbc.com/news/magazine-36624413

Frustrari mai vechi si manipulari mai noi au contribuit la acest rezultat.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/pesedistul-englez-421496

De ani de zile in Europa si in State clasa mijlocie este nemultumita de felul cum tara le este guvernata. Este vizibila saracirea multora din impact cu capitalismul financiar prea agresiv si revolutia numerica necontrolata. Membrii clasei mijocii, pilier al democratiei occidentale, doresc mai multa siguranta ; nu-i multumeste intoarcerea la legile junglei.

Si englezii si Guvernul de-abia acum realizeaza consecintele referendumului. Laburisti si conservatori si-au uitat lozincile, nu stiu cum sa amane decizia referendumului. Cativa «lideri» ai Brexit se retrag din politica, daca minciunile fluturate le-au fost dezvaluite.

http://www.mirror.co.uk/news/uk-news/boris-johnson-not-make-noble-8316890

Politicieni birocrati, corupti, incapabili si incompetenti, sunt si la Bruxelles. Unele actiuni ale lor au creat nemultumiri in randul populatiei Regatului Unit. Divergente progresive dintre interesele elitelor si cele ale cetateanului obisnuit au creat - si vor mai crea probleme.

Si presedintele comisiei europene J-C.Juncker ar trebui sa-si dea demisia. Nu ne trebuie o Europa extinsa ; avem nevoie de o Europa mai buna. Doar impreuna putem reusi intr-un proiect viabil de uniune, anuntat de Victor Hugo – inca de acum 167 ani :

http://www.assemblee-nationale.fr/13/evenements/textes_victor_hugo.asp

            Britania exit si la Campionatul Uefa Euro 2016.

Vad si ei cat de fericiti se simt cand ies din joc eliminati de «super-puterea mondiala» Islanda cu 94 fotbalisti profesionisti ! Si un reputat economist propune o alternativa neasteptata de a pune capat unor prelungiri terne si istovitoare – la meciuri.

http://www.slate.com/blogs/the_spot/2016/06/01/how_to_fix_the_penalty_shootout_play_it_before_extra_time.html

Poate ca va fi incercata in curand.

Mobila 2015 gen Wright

08 ianuarie 2016

Frank Lloyd Wright, cel mai influent arhitect american, a impus arhitectura organica. Era cunoscut pentru pasiunea de a-si completa casa proiectata cu mobila si dotari, pentru a pastra fluiditatea si armonia. Nu avea incredere in decoratori care supraincarcau spatiile, doar erau platiti cu un procent din cheltuieli…

Influentat de arta japoneza, Wright a proiectat si comandat mobile subtile din materiale de buna calitate, care completau fericit fiecare casa, aducand eleganta si armonie.

Erau 2 tipuri de mobila printre cele propuse de el : construite fixe si de sine statatoare.

Convingerea sa era ca o casa reusita va contribui la unitatea familiei. Pentru Wright, cea mai importanta era sufrageria si masa centrala. Piesa reprezentativa dintre mobilele lui Wright, masa cu scaunele, creau impreuna un compartiment separat, sa adune familia. Scaune cu spatare inalte, in grila, inconjurau masa si ii protejau spatiul intim.

Daca mobilele libere completau fericit spatiul, mobilele fixe erau legate firesc de loc. Si nu era nici-o sansa de a fi schimbate. Sunt perfect adaptate acelui loc.

Am regasit intamplator aceasta senzatie in biserica Sf.Pantelimon, langa Foisor. Preotii sunt si ei oameni. Bine intentionati, dar priceperea lor in unele domenii este in suferinta. Nu sunt pregatiti sa anticipeze probleme complicate. Si le carpesc cum pot.

Asa a aparut strana de epitrop cu picioare inegale si panouri rabatabile in spatar cu acces la robinetele de serviciu. Asortarea finisajelor si pozitia stingatorului la altar nu le comentam. Odata cu complexitatea cladirii, implicatiile devin exponentiale.

In curand vom vedea si probleme, mult mai greu de rezolvat, la Catedrala «Neamului».

Nodul orasului

13 octombrie 2015

Nodul nevralgic al circulatiei in Bucuresti este Piata Unirii. Circulatia nord-sud este preponderenta in capitala. «Ctitorii» ale anilor 1985 au inchis numeroase strazi in acest sens. Intre piata Unirii si bd.Libertatii sunt 920m. Reglementarile antebelice prevedeau o strada paralela la minimum 190m ! Exista alternative pe directiile Buzesti-Hasdeu, calea Victoriei sau Traian. Dar sunt inguste, intortocheate si mai putin cunoscute.

Astfel ca la ore de varf accesele catre Piata Unirii devin un cosmar pentru circulatie. Si inaintea modificarilor aberante din anii ’84-85 Piata Unirii era o zona cu circulatie haotica. Doar numarul mic al autoturismelor din oras o mentinea neblocata atunci.

Cu ocazia expozitiei din ianuarie de la MTR, 2 tineri m-au intrebat daca nu regret ca fotografiile nu erau facute prin procedeu digital. Nu !

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/pe-pereti/129/7131.html

Fotografia digitala a maturat afacerea fotografiei pe film, n-a anulat valoarea fotografiilor bune, facute pe film. Care erau mult mai bune decat cred unii tineri, acum.

O fotografie din iunie 1985, cu rezolutie buna, imi ofera posibilitatea sa exemplific. Pozata de pe terasa magazinului Unirea apare hala Mare, demolata cateva luni mai tarziu.

Si cateva detalii la 70% rezolutie, cu forfota din jurul statiilor de transport in comun.

Era sa uit. Autobuzul are rezervoare cilindrice pentru gaz. Dar merge doar pe motorina. Industria socialista nu a putut realiza detentoarele de gaz, care sa ofere gazul la presiunea mica, necesara. Rezervoarele, carate degeaba, au fost scoase de pe autobuze prin 1986-87.

Constructii plutitoare

02 septembrie 2015

Incalzirea globala presupune ridicarea nivelului marilor si reducerea suprafetei uscatului. Orasele importante sunt asezate pe cursul /malul unei ape. Aglomerarea urbana a adus noi idei. De ce sa nu construim mai aproape de apa, sau direct pe ea. O casa plutitoare si ancorata nu e amenintata de inundatii. In Europa, cei mai interesati de cladiri plutitoare sunt olandezii, parte a tarii lor este sub nivelul marii /poldere. La Amsterdam, tineri arhitecti nu au dreptul sa propuna schimbari la casele vechi si elegante de pe malul canalelor.

http://www.reuters.com/article/2012/10/09/uk-dutch-architect-water-idUSLNE89801Z20121009

Si atunci incep cu casele plutitoare /barje ancorate. Arh.Koen Olthuis, Waterstudio, propune sa nu se lupte cu apa. Mai bine sa se alieze cu ea. Are proiecte realizate in Anglia, Germania, Olanda desigur, dar si Indonezia si Maldive.

Un terminal plutitor pentru pacheboturi e de mirare ca nu a fost dat inca in functiune.

Solutiile pe apa au si merite si defecte. Propunerea stadionului olimpic 2016 la Rio arata bine, imbaiata in golf, dar ar pune mari probleme de evacuare. Cred ca si de intretinere.

Evitarea sindromului de pestera

29 august 2015

Polonia a contestat comunismul din 1980. Comunistii au proclamat legea martiala, dar represiunea nu a dat roade. Au fost obligati sa negocieze. In august 1989, sindicatul liber Solidaritatea a castigat alegerile, intr-o tara comunista! Oamenii au cerut libertate in toate domeniile.

In 1997 citeam o revista de arhitectura franceza. Articolul de fond se referea la 2000 de edificii de cult, construite in Polonia intre anii 1981 si 1996. Interesanta era introducerea scrisa de presedintele Uniunii poloneze. Punea in garda impotriva repetarii greselilor altora.

In anii 1960, in Europa de vest s-au construit biserici mari cu suprafete enorme de sticla. Criza energetica a scumpit carburantii. Frecventarea bisericilor a scazut, ele nu mai sunt atragatoare. Din valul de biserici mari facute prin 1960, doar in sudul Italiei si al Spaniei au mai ramas cateva in functiune. Restul au disparut in proportie de 96%. In tari bogate, Belgia, Danemarca, Olanda, Regatul Unit, aceste cladiri au fost abandonate, demolate sau reconvertite in alte functiuni. Si biserici vechi, dar mai ales cele noi, prea mari.

http://io9.com/beautiful-churches-that-have-been-converted-into-secula-583156045

Astfel sunt folosite in loc sa fie abandonate si sa se degradeze.

Principalele cauze ale acestui fenomen au fost : indepartarea oamenilor de religie, costul mare de intretinere si sindromul opresiv de pestera: In cladire era frig si intuneric, batea vantul, zgomotele fac ecou. Compartimentari, izolatii si tratari fonice inlatura sindromul.

Lumina solara este cea mai importanta. Dar ea trebuie controlata.

Despre cum spera Patriarhul Daniel sa « rezolve » Catedrala Neamului, am mai scris :

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/ambitii-cu-decizii-pe-supozitii/166/6696.html

Sa vedem cum o sa iasa. Auspicii prea bune nu sunt. Daca mareata catedrala va avea sindrom de pestera e sigur ca nepotii nostri o vor transforma in altceva, laic si lucrativ.

Scepticism si interese

23 iulie 2015

Am lucrat pe la inceputul profesiunii, in 1973, cu dl.arh.Leon /Jimi Strulovici. Era cel mai titrat din tara in concursurile, la care participa mereu pana atunci, alaturi de dl.G.Filipeanu.

Sustinea ca juriile la romani, mai ales cu arhitecti recunoscuti, cu personalitati puternice, nu se pun de acord la solutii bune, reactiile de respingere fiind mai puternice decat recunoasterea meritelor. Se pot intelege doar pe un compromis, intr-o zona neutra care nu ii deranjeaza. Pe aceste idei era conceput proiectul lor.

Si ogarul poate prinde iepurele in fuga. Daca i-l arati. E tinut de urechi, ca bicicleta de ghidon. I se roteste usor capul, ca sa il prinda in campul sau cu vedere precisa, relativ redus. Daca l-a vazut poate ca il va prinde. Daca nu l-a vazut, sigur il scapa.

Cam asa si cu juriile de arhitectura locale.

O influenta nefasta au avut-o si arhitecti de vorbe, nu de proiecte. Vorbesc placut, incantator uneori, dar gaunos, mai ales practicienii de nota mica, gen domnii I.Augustin sau St.Lungu.

Care au /aveau idei precise, umflate ca baloanele de sapun. Si tot atat de solide ca acestea. Teoria o fi sublima, dar mai trebuie pusa si in practica.

Sunt altii care au devenit cunoscuti facand proiecte importante, de Mare succes. Nu pentru ca erau reusite, ci pentru ca au incalcat tot, cu protectii inalte, favorizand castiguri enorme. In specula imobiliara, nu pentru oras. Alaturi de structuri cu bani, daca nu chiar mafiote, la parte. Ii putem cita aici pe domnii Cr.Popescu, S.Gabrea, V.Hurduc, V.Cavarnali. In vremuri apuse, era in frunte acolo dl.D.Patriciu. Cu totul altfel decat profesionistii indragostiti de meserie, cum ar fi domnii St.Dorin, C.Enache, sau pana nu demult dl.Z.Takacs.

Intr-o paralela cu fotbalul romanesc, meciurile aranjate au distrus sportul. Aduceau bani negri si putere in mana unora, dar i-au indepartat pe suporteri si i-au slabit pe jucatori.

Ce rost mai avea sa te lupti, daca totul era aranjat. Meciurile sunt deschise de la un timp cu atractie la public, aduc placerea de a juca, satisfactii imediate si chiar succese internationale. Dar pentru concursuri de arhitectura mai avem de asteptat. Am mai tratat acest subiect :

http://www.ap-arte.ro/ro/arhitectura/probleme-bucuresti/articol/concursuri-de-arhitectura-intrebari-fara-raspunsuri-/5/6990.html dar si

http://www.ap-arte.ro/ro/arhitectura/propuneri-proprii/articol/unde-dai-si-unde-crapa/6/7001.html

Daca tot am adus vorba de dl.L.Strulovici, nu stiu altul sa fi facut biserici mai reusite. Cat mai traia, era util sa fi fost cooptat consilier in comisia tehnica a Catedralei.

Programul de biserica oricum lipsea din scoala de arhitectura inainte de 1989. Iar arhitectii din jurii erau chiar mai putin pregatiti in domeniu, fata de concurentii pusi la punct in cateva luni.

Premiul atribuit post–mortem

25 martie 2015

Otto Frei, 89 ani, era nominalizat din februarie la Pritzker. Decesul sau din 10 martie a grabit anuntarea oficiala, initial prevazuta pe 25 martie.

http://www.pritzkerprize.com/

Olympia Stadium din Munchen este cel mai cunoscut.

Arhitectul german a fost pionierul panzelor subtiri, gen cort, subtil desenate, folosite ca anvelopa la spatii multi-valente. Premiul i-a fost acordat pentru noile caile deschise.

http://www.archdaily.com/607935/frei-otto-named-2015-pritzker-laureate/

Iar aici un proiect de atelier.

Dovada nesimtirii

22 martie 2015

Eram la Paris in perioada Craciunului. Ninsese noaptea si 2cm de zapada au dat toata circulatia peste cap. Peste tot vedeai tamponari intre soferi neobisnuiti cu zapada.

Mi-a atras atentia o comisie a Primariei locale, observau acoperisuri si fotografiau turturi. Notificau proprietarii si scriau amenzi. In Paris, regimul de inaltime comun este P+4+M. Toti proprietarii sunt interesati sa isi intretina bine cladirile. Daca nu sunt, pot fi obligati. O cladire bine proiectata, corect executata, bine intretinuta nu permite aparitia turturilor. Nu este un pericol pentru trecatori.

In tara noastra, dupa 45 de ani de comunism si 25 de ani de tranzitie bezmetica - sub urmasii nomenklaturii, toate casele frumoase realizate in interbelic s-au degradat. Statul comunist le-a folosit abuziv. N-au fost intretinute, au fost prost modificate, s-au paraginit. Oamenii s-au obisnuit, asa li se « pare » normal.

Pana si pe cladiri de banci apar uneori inscriptiile : « Cade tencuiala /turturi. Treceti pe propriul risc. Mergeti pe vizavi. »

Adica « Noi » /proprietarii suntem nesimtiti, foarte nesimtiti - si nu ne pasa.

Cu o administratie locala incompetenta si corupta nu este de mirare ca tot Centrul Istoric este plin de cladiri de-a dreptul periculoase.

Dupa 25 de ani

10 decembrie 2014

Se implinesc 25 de ani de la « Revolutia romana ». Ce a ramas, ce s-a schimbat ?

Renzo Piano implinea 75 de ani. Si-a invitat cativa prieteni (Franck Gehry, etc) la masa. Discutau despre arhitectura. Sustineau structuri majore, spatii interesante si mai ales, ca ingredient suprem, iluminatul natural discret.

La acest capitol, arhitectura la noi este deficitara. Casa Poporului este chiar un dezastru din acest punct de vedere. Un cunoscut, fost 27 ani inspector de calitate in constructii, la NY, isi duce cunoscuti americani acolo. Le arata executie categ.7 Rebut - cu marmura si aurarie.

Si blocurile Ceausescu au fost realizate tot conform « indicatiilor pretioase ». La o plenara a arhitectilor in 1972, indicatia suna asa : « Apartamentele sa coste, pe cat posibil, mai putin decat avansul platit. » Se faceau economii excesive la orice :

La structuri, cu consecinte criminale : blocul OD 16 /Drumul Taberei, executat exact dupa reducerile de OB indicate personal de N.Ceausescu, a cazut la seismul din 1977. Dirigintele de santier s-a sinucis. Pe terenuri macroporice, Tiglina-Galati, s-au « redus » costurile fundatiilor. Terenul s-a tasat, blocurile s-au deformat ca niste pantofi scalciati. Unele rosturi de tasare erau cascate peste 1,3m la etajul 4…

Izolatiile erau sublime, uneori lipseau cu desavarsire. Ploua prin terase. Izolatia termica nu exista. Conform masuratori daneze din 1999, apartamente tip din Bucuresti pierdeau de 34 ori mai multa caldura decat apartamente similare la Copenhaga. Gazele sunt mai scumpe la noi decat in vest iar veniturile, mult mai mici. Si in provincie era mult mai rau.

Instalatiile se executau de mantuiala. Am locuit 12 ani intr-un apartament confort 2 din DR.Taberei, cu instalatie electrica din intenc, cablu aluminiu in tencuiala. Dormitorul mic n-a putut folosi plafoniera niciodata. Teava de apa calda din otel ruginit se rupea la rasul peretelui BA, cu inundatii catastrofale. Linoleumul de pe jos mucegaise.

Garsonierele muncitoresti confort 5, din Zabrauti, ar putea fi transformate intr-un muzeu al ororii.

Ne-au ramas constructii necorespunzatoare, prost executate, energofage, in care nu te simti bine.

Un irlandez calcula mari beneficii de a muta Parlamentul intr-o cladire potrivita. Privatizand Casa Poporului, economiile ar fi enorme. Consuma curent electric cat orasul Ploiesti… Cine mai regreta comunismul, nu are decat sa ceara « azil politic » in Coreea de Nord.

Ca arhitect, TVR 1 m-a invitat sa vorbesc despre cartierele de blocuri ieftine Ceausescu. Mi-au solicitat si cateva imagini de epoca.

Filmul documentar va fi difuzat pe TVR1, duminica 14 dec.de la 14h30. Se va relua, tot pe TVR1, vineri 19 dec. la ora 18.

Detaliind arhitectura capitalei

21 noiembrie 2014

Balada chibritului fierbinte

Locuiam într-o odaie la al patrulea etaj,

Strada Universităţii, casă mare cu grilaj.

Casa asta, din păcate, cu un proprietar bigot,

Nu avea electricitate, dar încolo avea tot :

Scări, balcoane, coridoare si - ca-n orice case mari,

Cu apartamente multe - fel de fel de locatari.

Într-un rând, venind acasă, noaptea, de la cinema,

La parter, pe întuneric, aud paşi în urma mea.

Şi-o uşoară siluetă imi vorbi abia şoptit:

- Dacă nu sunt indiscretă, domnule, n-ai un chibrit ?

O fi tânără? Frumoasă? Doamnă măritată, sau…

Fără multe marafeturi, scot chibritul şi i-l dau.

Urc apoi o scară-n fugă, dar când trec prin coridor,

Drept în faţa mea o uşă se deschide-ncetişor.

Şi prin crăpătura uşii scoate capul blond, sburlit,

O duduie somnoroasă: - Domnule, n-ai un chibrit?

Pe-asta o cunosc eu bine: e frumoasă ca un paj,

O servesc la repezeală. Si mai urc înc-un etaj.

Când, prin razele de luna ce treceau printr-o perdea,

Ce să vezi? O doamnă brună, imbrăcată-n pijama.

Este Ea! Chiar Ea, femeia după care mă topesc.

De vreo zece zile incoace si nimic nu-ndrăznesc.

N-aveam încă cunoştinţă: "Scuză-mă dacă-mi permit,

Soţul meu e dus de-acasă, n-ai matale un chibrit?"

Un chibrit? Ce fericire, mai aveam vreo două-acum,

Le-aş fi dat pe toate patru, dacă nu făceam risipă-n drum.

Altă scară, cea din urmă, pe culoar aud un zvon,

Ce-i? Un drac de fată-n casa, numa-n bluză şi jupon.

Ma opreşte cu sfială: - De nu sunteţi prea grăbit,

Mă iertaţi de indrazneală, v-aş ruga. -Ce? -Un chibrit.

Trebuia să-i dau că altfel asta-mi scoate vreun ponos,

Scotocesc prin buzunare, de necaz le-ntorc pe dos:

Am gasit o gămălie, doar atât, îmi pare rău,

Nu ştiu dacă s-o aprinde. S-a aprins? Norocul tău!"

Când, ajuns înfine in odaia mea, raman tablou:

O amică, avea cheie, m-aştepta ca pe-un erou:

- De trei ceasuri stau în beznă, zice, eşti nesuferit,

Sunt grozav de enervată, scoate fuga un chibrit.

Iar chibrit? Simţi-i că-mi sare tzandăra, curat pârjol:

« Ce-s eu fabrică de fosfor? Sunt Regie-Monopol?

De când am intrat în casă, tot chibrit, chibrit, chibrit.

Dracu’ să vă ia pe toate. Nu mai am, le-am isprăvit ! »

de George Toparceanu

Apoteoza la borcan

17 octombrie 2014

Avem multi politisti politicosi si buni profesionisti. Dar nu toti.

In anii 1960, intersectiile importante aveau borcane de militian. Incomode si imposibil de intretinut, au disparut curand. Iata unul, inca existent in august 1969.

La vizita presedintelui Nixon la Bucuresti, am amintit de acest episod, cu cativa ani in urma :

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/personal/articol/in-1969-la-armata/129/77.html

A fost odata un militian. De mititel statea cuminte in borcan, precum castravetii. O fi fost obisnuit de mic, sau si-a vazut tatal stand in borcan. Militianul mic a crescut mare. Si daca a ajuns mare, a vrut si el borcan maretz.

Asa a facut, slutind orasul pe b-d.Lascar Catargiu. Devenit intre timp colonel de politie, militianul este probabil foarte mandru de borcanul lui - nou si lucios /hidos.

Circulatia haotica in orasele noastre e « conforma » nivelului trist al unor inalti politisti. Au ajuns la grade mari, pastrand un nivel scazut de pregatire - de militian.

Era si un banc : Ce este un tzian ? Un gram /dram de inteligenta. Dar un mili-tzian ?

Distrugerea orasului vechi

01 septembrie 2014

Demolarile orasului in perioadele istorice proveneau din interventii punctuale ale proprietarilor si din operatiile planificate, uneori de anvergura, ale administratiei orasului. Administratia locala se orienta dupa modelul baronului Haussman de modernizare a Parisului medieval din 1854-1870.

Demolarile se faceau in scopul modernizarii, ameliorarii conditiei urbane, in favoarea locuitorilor orasului. In acest scop s-au aprobat regulamente de construire, incalcate partial de unele cladiri de prestigiu, de pilda pentru printul Sturdza langa Piata Victoriei, palat demolat dupa 1930.

Si atunci, derogari vizibile erau obtinute in urma presiunilor politice.

In interbelic, administratia si locuitorii aveau bani si doreau sa faca investitii care sa ramana.

Orasul era modernizat mai ales in centru, ca o enclava in vechiul targ patriarhal.

In comunism, statul a devenit unicul beneficiar. Deciziile s-au concentrat progresiv in mana lui N. Ceausescu. Care nu avea nici-o pregatire in domeniu. Si nu intelegea argumente, doar laude.

Demolarile anilor 1985 aveau si un scop precis : distrugerea si ascunderea orasului « burghez », conform ideilor de inspiratie nord-coreeana ale « marelui Conducator » /Führer, cu punerea in valoare a ctitoriilor sale faraonice.

Iar schimbarile se faceau impotriva intereselor bucurestenilor, aici demolarea manastirii Mihai Voda.

Actuale operatii de specula imobiliara sunt facilitate de perceptia distorsionata a reprezentantilor autoritatilor provenind din PCR. Au aplaudat « realizarile » epocii « de Aur » in anii 1984-89. Unii dintre ei cred sincer sau interesat ca este mai bine sa demoleze tot ce este vechi si « depasit ».

O conferinta la Muzeul Orasului Bucuresti, tinuta de arh. A.Popescu, mi-a sugerat acest text.

Avea ca tema « Demolarea Bucurestilor ». Expunerea era agreabila, cam fara legatura cu titlul anuntat. Despre demolari si reamintirea lor in 3D – ar fi fost mai aproape de prezentare.  

O societate clivata

02 iulie 2014

Traim intr-o tara cu grupuri de orientari diverse, avand vederi si idealuri diferite.

Patura politica conducatoare pare cu aplecare vadita catre inavutire materiala. Pana si speranta oamenilor simpli s-a erodat. Nu mai asteapta la nimic bun, sau poate numai de la Dumnezeu. Unele pozitii sunt ascunse, nu se observa, altele sunt de-a dreptul ireconciliabile. Regimul comunist a creat nedreptati ireparabile.

Cum ar putea avea aceleasi opinii acei cu bunici exterminati in inchisori prin 1950, pentru ca erau tarani harnici, muncitori. Au pierdut tot si au dus o viata marginala, copii de « Dusmani ai poporului » cu origine « nesanatoasa ».

Evident, ei nu se pot pune de acord cu nepotii celor care au profitat, atunci si acum, cei care deplang soarta securistilor « patrioti » si practica specula imobiliara cu cladiri-monument istoric in proprietatea carora au intrat fraudulos, gratie santajului facut de unchi sau bunic, cu grade mari si dosare groase.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/anticomunismul-ca-politica-publica-233223.html

Avem cohorte de « nostalgici », unii interesati, altii chiar platiti, ambii dezinformand.

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/nostalgici-vechi-i-noi

Daca comunismul ar fi fost bun, nu se prabusea singur.

Daca Ceausescu era capabil, nu ducea Romania in “Incapacitate de Plata”, faliment international, din martie 1979.

Activistii de gradul 3 care ne conduc, prin fii, gineri si nepoti, au incropit un « Capitalism de Cumetrie », in care ciordeala, de sus in jos, este o trasatura comuna. Pentru cine mai e nostalgic, recomand sa vada filmul eston « The Soviet Story » la :

http://www.sovietstory.com/

Sau macar sa citeasca despre el. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Soviet_Story

Refacerea încrederii între elite şi societate e primul pas pe drumul spre prosperitate.

Monumente istorice in viata

09 iunie 2014

O dezbatere pasionala are loc la Paris. Modernizarea Samaritaine a fost incredintata cuplului japonez castigator Pritzker. Rezultatul interesant a fost aprobat de specialistii in monumente istorice, dar contestat de membri ai societatii civile, desi sustinut de arhitecti de prima marime. Si un judecator a blocat Autorizatia de Construire.

Arhitectii francezi sunt scandalizati ca un judecator a dat « decizii juridice estetice ». Intr-un domeniu in care era mai putin pregatit decat cei care si-au dat acordul.

http://projets-architecte-urbanisme.fr/renovation-samaritaine-paris-sanaa-edouard-francois/

sau

http://www.darchitectures.com/scandale-la-samaritaine-a1905.html

« Trebuie sa fii atent si vigilent cu istoria oraselor noastre. Dar nu absurd. Cladirile istorice trebuie reconvertite si folosite cu inteligenta, altfel ele se degradeaza accelerat. Nu pot fi pastrate ca tinute in formol. » E de parere Christian de Portzamparc.

« Putem pastra mostenirea istorica doar in masura in care o pastram vie. In acest scop ea va trebui adaptata la viata actuala. In toate epocile, casele au fost modernizate. »

In tari sarace, cladirile nefolosite devin repede ruine.

La noi in tara ele pot fi squaterizate si de promotor. Sa se asigure ca va castiga maximal.

Excesele sunt de evitat

18 aprilie 2014

Iar calea de mijoc este cateodata greu de ales. « Investitorii » vor sa amortizeze cat mai repede banii investiti, sa obtina beneficii cat mai mari. Si arhitectii mai buni sau mai putin buni sunt platiti un procent din valoarea totala, devin complici - uneori involuntar.

In Romania si in Bucuresti constructii noi sunt utile si necesare. Dar acestea nu pot sa fie puse oriunde si oricum. In orice tara exista experti autorizati. Noi suntem mai cu mot. Avem adevarati experti, evitati pentru ca se pricep si sunt responsabili. Avem cetateni cu hartii de expert. Nu se pricep dar negociaza stampila. Cu cat aberatia sustinuta este mai mare, costul « expertizei » lor creste. Albul devine negru, iar negrul ajunge imaculat.

Prea multe cladiri importante pentru patrimoniu au fost demolate. Sub Ceausescu, dar si dupa caderea acestuia. Legislatia ar trebui sa protejeze caracterul orasului si al zonei. Legislatia romana era caracterizata drept submediocra in raportul UE /1997. Si nu s-a schimbat. Culmea singurul loc cu regulament de constructie romanesc aproape integral respectat e la Balcik !

Nu putem face toate cladirile monumente istorice, nu exista fonduri suficiente. Dar nici sa fie « strivite » de cladiri vecine, edificate la alta scara. Nu putem permite ca farmecul orasului sa dispara complet. In arhitectura si utopia e periculoasa. Ea face prozeliti profesionistii prosti oricand dispusi la nerozii, executate cat se poate de sarguincios.

Scara exagerata a locuirii moderne este dirijata de regula din interese speculative

http://www.contributors.ro/cultura/scara-supraumana-a-locuirii-moderne-o-perspectiva-critica/

Si eu am solicitat CU pentru cladire depasind 200mh in 1997, dar nu era asezata intre cladiri monument, in plin centru. Iar la acel moment era tot o incercare de echilibrare.

Dezvoltarile actuale ale oraselor au prea putina noima.

Decizii majore sunt luate de cei cu functii, fara intelegerea consecintelor. Interese oculte primeaza des in sfaturile consilierilor. Uniformizarea totala trebuie evitata. Cartiere de blocuri marginase Ceausescu au reusit abrutizarea in ghetto pentru locatari.

Surprinzator, fericirea depinde putin de starea materiala. Si mai mult de apartenenta la o comunitate cu idealuri si preocupari convergente, din care simti sincer ca faci parte.

Sarbatori cu bine, alaturi de cei dragi.

Shigeru Ban castiga Pritzker 2014

05 aprilie 2014

Promovand structuri inovatoare, laureatul Pritzker 2014, Shigeru Ban este al 7-lea japonez premiat dintre cei 38 arhitecti laureati. Este cunoscut pentru proiecte detailate de constructii ieftine, usoare, din tuburi de carton, folosite pentru adapostirea sinistratilor. Dupa cutremure, materialele de constructie nu sunt disponibile in stoc suficient. Tuburile de carton au fost uneori obtinute gratuit. Surprinzator, tuburile din carton impregnate ard foarte greu sau deloc.

« Cand termini o rola, fie ea de calc sau de hartie de fax, ramane un tub rigid din carton, spune el. Sunt atat de rezistente si arata bine. Imi plac si le pastram. Am vizitat fabrici unde se produc si m-am convins ca le pot face la orice lungime si orice diametru. »

Sunt foarte competitive pentru constructii temporare, fie ele umile sau de prestigiu.

http://www.shigerubanarchitects.com/works/2004_paper-temporary-studio-paris/index.html

Din 1994 s-a facut cunoscut cu constructii provizorii din carton si hartie, usor de montat, pentru refugiati in Rwanda, sinistrati dupa cutremur la Kobe sau Haiti. Dupa cutremurul din Noua Zeelanda, a ridicat o catedrala minunata, din tuburi de carton, la Christchurch.

http://en.wikipedia.org/wiki/Cardboard_Cathedral

Are cladiri de prestigiu : locuinte, cluburi, edificii de cult si muzee cu structuri deosebite.

Centrul Pompidou din Metz a fost dat in folosinta in 2013.

Frescele Bisericii Dragomirna

01 aprilie 2014

Restaurate, concureaza la premiu. Până pe 20 aprilie puteti vota online la :

vote.europanostra.org

Pentru ca frescele Bisericii Dragomirna să primească Premiul Publicului. Puteti alege 3 din cele 27 de proiecte laureate anul acesta, din statele membre ale Uniunii Europene.

Câştigătorul va fi anunţat pe 5 mai 2014, în cursul ceremoniei de acordare a Premiilor UE pentru patrimoniu cultural, organizată la Burgtheater din Viena, sub patronajul presedintelui Austriei, Heinz Fische. Androulla Vassiliou, comisar european pe educatie, cultură si tenorul Plácido Domingo, presedintele Europa Nostra, vor înmâna premiile.

În perioada 2009-2012, frescele au fost restaurate prin proiectul Regio „Restaurarea şi conservarea patrimoniului cultural şi modernizarea infrastructurii conexe la Mănăstirea Dragomirna”. Finanţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, proiectul a avut o valoare de 25,7 milioane de lei, din care contributia nerambursabilă a UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, este de 17,8 milioane de lei.

Principalul obiectiv a fost restaurarea şi conservarea picturilor murale care decorează altarul şi naosul bisericii. Frescele de la începutul secolului al XVII-lea au fost curăţate, consolidate şi stabilizate, corectându-se intervenţiile anterioare. Procesul de restaurare a picturilor murale le-a redat strălucirea şi aspectul originar, de o valoare exceptională, vezi :

www.manastireadragomirna.ro

Restaurare. Lucrările au fost realizate de specialişti şi studenţi în domeniul restaurării şi conservării din mai multe ţări, sub conducerea conf.dr. Carmen Cecilia Solomonea de la Universitatea de Arte ”G.Enescu” din Iaşi. Urmare a restaurării si îmbunătătirii accesului, numărul turiştilor care vizitează zilnic complexul Dragomirna a crescut considerabil, o oportunitate de dezvoltare pentru toţi cei implicaţi în industria turismului din regiune.

”Juriul a fost profund impresionat de nivelul înalt de profesionalism în restaurarea şi conservarea complexă a acestei lucrări de artă, care acoperă 900 mp suprafaţă murală. Restauratorii au urmărit şi respectat tehnica picturii, folosind materiale tradiţionale, reversibile, iar patina originală şi starea de spirit a acestor fresce unice din secolul al XVII-lea au fost conservate.”, afirmă comunicatul Europa Nostra.

Satoyama Ando

24 martie 2014

Satoyama este o gradina secreta /intima cu apa, caracteristica civilizatiei rurale japoneze.

Armonia omului cu natura, admirata de straini si la noi in tara, e pe cale de a fi pierduta. Spatiile verzi imediat disponibile inlatura depresiile angajatilor marilor companii si reduc agresivitatea bandelor de delicventi, conform studiilor japoneze. Nu se refera la salbaticie ci la imbinarea naturii cu tehnologia, pariu pe care sunt decisi sa-l abordeze, ameliorand si clima din oras. Dispunerea unei plantatii de orez pe acoperisurile in terasa a unor cladiri, mai mult sau mai putin inalte, a devenit relativ curenta in orase mari.

Renumitul arhitect Tadao Ando, adept al acestor idei, propune dezvoltari ale capitalei, cu ponderi mult marite spatiilor verzi. Unele proiecte sunt in curs de realizare. Insule artificiale propuse in golful Tokyo vor mari suprafata orasului atat de dens. Unele dintre ele ar putea avea adevarate paduri, un proiect denumit « Padurea pe mare ».

http://www.uminomori.metro.tokyo.jp/message_e.html

Reciclarea aproape integrala a deseurilor va deveni principalul furnizor al materialelor de constructie pentru aceste insule. Dupa ce multe decenii satele s-au urbanizat, orasele mari vor trebui sa se ruralizeze in oarecare masura.

Specula imobiliara caracterizata prin supraconstruire cu materiale de calitate indoielnica, care permite castiguri imediate mari – apreciata de edilii impostori si spertari, este pe cale de a fi dovedita o cale sigura de a strica conditiile de viata ale unui oras.

In viata japonezilor satoyama este pe cale sa depaseasca importanta ikebanei.

Amintiri de la ANL

18 ianuarie 2014

Agentia Nationala de Locuinte a fost infiintata sub CDR, cu bune intentii. Ideea era sa se subventioneze locuintele pe credit, ca tinerii cu formare profesionala buna sa nu mai plece din tara. Ea era gandita ca un arbitru garant intre autoritati locale, proiectanti si constructori, bancile care dadeau credit si beneficiarii acestor lucrari.

Am venit la ANL, april.2001, dir.general fiind D.Stefanescu. Guvernul PSD se intindea progresiv, schimband oamenii si strategia : ANL urma sa faca locuinte - pentru PSD.

Din Director Tehnic am devenit inspector la Pregatire Amplasamente, locuinte Credit imobiliar. Mi s-a micsorat salariul cu 3 gradatii, in speranta sa plec singur. Dupa 2 saptamani, noul director C.Popescu imi solicita insistent sa rezolv ceea-ce cei 5 noi directori nu erau capabili sa faca. M-a invitat « sa scot castanele din foc ». A aparut si directorul tehnic Antohi de Bacau. Speriat de S.Sechelariu, mi-a cerut sa plec in 3 ale lunii la Bacau « sa aduc » aprobarea consiliului local. Era ignorant. Consiliul municipal se intruneste doar in ultima saptamana a lunii. M-am interesat telefonic, sa fiu sigur. Nu puteam face nimic - si nu m-am dus. Tipul aproape ca a turbat.

Nu avea « asigurat spatele fata de Ministru ». A pus-o pe tovarasa Popescu, nepoata directorului, sa verifice exact cum stateam cu lucrarile, sa ma poata da afara cu acte in regula. Toata lumea stia ca Nu Ma Omoram cu treaba pe la ANL.

Dar nu stiau exact cum decurg lucrurile. Compara Parcului cu Coanda, pentru care se dadeau toti banii ! Popeasca s-a caznit 3-4 saptamani sa verifice mersul santierelor, cu ajutorul dirigintilor din teritoriu. Rezultatul verificarii l-am aflat, indirect, tot de la C.Popescu, directorul general : « Daca dintre realizarile santierelor noastre, 67% sunt cele urmarite de dvs, nu e pacat ca lucrati doar 33% din timp. »

Proiectele urmarite de mine avansau rapid pentru-ca imi asumam responsabilitati. Nu era prea greu, dupa ce fusesem 3 ani arhitect-Sef adjunct al capitalei.

Colectivul pregatire amplasamente avea 9 angajati. Ceilalti 7, inclusiv « sefa » faceau hartii, cerand parerea tuturor. Totul se schimba, modifica, amana si nu iesea la liman.

Iar « zapacitul care nu se omora cu treaba » promova PUZ-uri cu avantaje, respingea proiecte slabe, reducea spatii de circulatie inutile, facea « corecturi » la arhitecti de varf din Constanta, Iasi sau Bucuresti. La inceput, erau indignati. Au vazut unitatile lor de locuit trecand, in 10 zile, de la 2 clienti la 26. Au inteles ca era clar in avantajul lor. Cu proiecte precise si costuri abordabile, stabile, santierele mergeau relativ bine.

Am avut relatii excelente cu arhitecti de varf. Apreciau conversatii sincere, expeditive, reciproc avantajoase. Al.Beldiman /Buc, M.Iuga /C-ta, Ultimescu /Iasi o pot certifica. Nu puteam colabora cu cei slabi. Cei de la IPJ.Galati nici nu pricepeau ce spuneam. Stiau doar una si buna. Asa fusese « ordinul »…

Relatiile de proiectare pentru locuinte ANL prin Credit Ipotecar pleaca de la scopul final, vinderea caselor catre beneficiari. O conditie ca proprietarii sa se poata muta in casa era ca zona sa fi fost viabilizata cu retele. Solutii care costa prea mult amana, uneori cu ani, darea in folosinta a caselor. Locuintele prin ANL nu pot avea cheltuieli care greveaza puternic costurile. Pentru banii platiti, proprietarii sunt exigenti. Doresc o casa moderna, economica, placuta, deosebita.

Mai ales in partea PSD s-au obtinut case. Unii din cei ce vanau chilipiruri s-au pacalit. Cartierul Parcului a iesit foarte bine. Henri Coanda, cu prea multe modificari, s-a ofilit.

Unde dai si unde crapa

07 septembrie 2013

Am participat la mari concursuri de arhitectura. Nu am amintiri placute. Deseori tema a fost gresit redactata. Sau, daca nu, a fost respinsa de juriu. De regula, participi la un concurs important daca ai idei deosebite de afirmat intre profesionisti. Desi unii participa doar pentru complectarea CV. Juriile sunt alcatuite din reprezentantii unor organisme profesionale. Cei desemnati, reprezentativi, nu sunt neaparat specialisti in domeniu. Gasiti exemple numeroase. Concursurile cu Catedrala au discreditat breasla in ochii BOR. Asa ca finalul a fost un « concurs » de constructori pe o tema data.

http://www.ap-arte.ro/ro/blog/blog-vechi/articol/ambitii-cu-decizii-pe-supozitii/166/6696.html

Si mai grav e cum au decurs concursurile pe teme medicale.

M-am dus sa-mi fac analize la Spitalul Carol Davilla. Lucrurile au mers repede si bine. Surpriza a fost la sfarsit. Externarea se facea la prof.Penescu, fost sef de sectie. Dupa formalitati medical-administrative, directorul m-a oprit. A chemat la telefon managerul si seful de sectie. M-a prezentat ca asociat al d-lui arh.Metulescu, specialist in spitale, 32 proiecte realizate Franta. Ca parte din echipa care ar fi trebuit sa castige concursul.

Intre timp s-a executat "Proiectul Laureat". Nu a primit Autorizare, pana nu au facut 11 modificari la proiectul initial. Si e un dezastru absolut din punct de vedere functional.

Cladirea veche are o scara monumentala centrala si 2 la extremitati. Cladirea noua are unica scara in coltul S-V. Si acces unic de legatura, cu o rampa la etajul 2, in colt NE! Functional, etajul 1, casa veche, are legaturi curente cu etajul 1, casa noua. In toate cazurile, bolnavi si cadre medicale coboara jos, traversand curtea prin ploaie, apoi urca inapoi. « Avantajele » proiectului Laureat erau "sublime". Nu functioneaza.

Parcajul subteran deservit de lift nu poate functiona. Lobby cu scara continua, gen muzeu de arta, din colt NV a devenit sala de asteptare insuportabila vara. « Gradina » peste parcaj nu exista. Acolo sunt parcate salvari si masinile conducerii. In spitalul de hemodializa pacientii sunt atasati la rinichi artificial, nu se plimba prin parcaj.

Am fost clasati pe 4. Dl.arh.Lungu « mi-a zis-o » in fata. « De ras. Unde ai vazut tu spital galben ! » Doar la Londra si Frankfurt. Pe 3 era L.P, roman din Germania, asociat cu o firma germana, specialista in spitale. Castigatorul din Timisoara, fiu ofiter secu', a avut « Mari Sanse ». In Europa sunt 2 firme specialiste in dializa, afiliate ERA-EDTA.

http://www.era-edta-reg.org/index.jsp?p=1

Ulterior concursului, dr.Penescu le-a dat proiectele fruntase la studiat. Proiectul nostru avea o observatie, proiectul german avea 2-3 obiectii. Proiectul laureat a fost respins, considerat ca ridicol. Comentariul tardiv nu mai schimba nimic.

Si dupa 10 ani, recunostiinta sincera a doctorului mi-a facut placere.

Concursuri de arhitectura, intrebari fara raspunsuri.

02 august 2013

Am participat la mai multe concursuri nationale.

Desi stressanta, atmosfera de emulatie la lucru este benefica. Un concurs are un program-tema. Iar Proiectul este raspunsul la acel program. Partea stranie in Romania, e ca tema-program sustine ca ea este conditie de calificare, iar la jurizare, invariabil, primul lucru decis, de regula, este ca tema a fost gresit intocmita. Se premiaza proiecte facute, fie de Profesionisti care profita de defectele temei, fie de amatori care le ignora cu desavarsire. Concursul Bucuresti 2000 este cel mai vechi exemplu. Dar nu singurul. Ce intentii bune au fost si ce a iesit pana la urma. Absolut nimic.

A fost premiat un proiect ideal /fals. Modifica total relieful amplasamentului, irealizabil in conditiile economice de la noi. Terenul din jurul Casei Poporului are 24m denivelare.

Macheta lor avea doar 8, ca sa se poata circula pe strazile in panta. Impunea si refacerea tuturor infrastructurilor pe 2kmp.

Toti strainii, cu exceptia K.Frampton, au spus ca proiectul nu poate fi realizat. Romanii, cu exceptia profesor Hanganu, au plebiscitat proiectul Von Gerkan. Mari arhitecti romani din juriu Nu au observat modificarea agresiva a reliefului ! Arhitecti romani au facut declaratii detaliate in care isi exprimau siguranta punerii in practica a proiectului.

Din pacate s-au inselat. Si nu ar trebui sa fie un motiv de mandrie pentru breasla locala.

Un alt exemplu, aproape hilar, au fost cele 2 concursuri cu Catedrala. Mai intai amplasata in Piata Unirii, peste Dambovita subterana. Apoi drept in mijlocul bulevardului Unirii = Victoria Socialismului. Ambele amplasamente, solicitate de constructori pentru o cat mai abundenta infrastructura, au fost obtinute cu complicitatea unor consilieri ministeriali, de incredere. La primul concurs, cineva din juriu a avut o idee stupida, convingand indecisii.

Sa fie castigator un proiect cu Dala Urbana. Pe sub dala se pot rezolva problemele insolubile. La al doilea concurs, dala urbana figura in tema. La un concurs de Miss, in proba „cele mai frumoase picioare” va fi premiata concurenta in Malakoff !?

Si concursul cu spitalul Carol Davila a fost un fiasco. E suficient sa vizitezi spitalul, sau sa vorbesti cu medicii.

Deseori unii membrii din jurii sunt si mai nepregatiti decat concurentii de varf. Care in urma unui studiu de cateva luni s-au pus, de bine de rau, la punct cu programul inedit.

Jonathan Steele declara ca “Lumea se poate schimba, doar daca oamenii se schimba”.

Mai intai ca mentalitati.  

Decizia juriului Pritzker

20 martie 2013

Toyo Ito a primit premiul pe 2013. Al 6-lea arhitect japonez laureat este creatorul unor cladiri ce nu se demodeaza. Toyo Ito a reusit sa ofere si o dimensiune spirituala realizarilor notabile, considera juriul Pritzker, poezie care transcende aceste lucrari de arhitectura.

Ito era bine cunoscut pentru case, teatre, biblioteci, birouri si alte cladiri realizate in Japonia sau alte locatii. Si-a inceput cariera la Kiyonori Kikutake. Din 1971 are propria firma de proiectare. Operele sale de arhitectura au imbunatatit calitatea spatiului public si intimitatea privata, considera juriul. A influentat si a inspirat multi alti arhitecti.

Biblioteca Tama Art din Tokyo, /Muzeul Arhitecturii, Japonia. 

 

« In ciuda complexitatii, realizarile sale inspira calmul si pacea care ii inspira pe locuitori sa se bucure de viata si activitatea in acest cadru », spune arhitectul chilian Al.Aravena, din juriu. « Inovatia conceptului si executia deosebit de ingrijita sunt trasaturile comune ale cladirilor proiectate de Ito », e de parere presedintele juriului, Lord P.Palumbo.

Ito, 71 ani, a declarat ca opera sa incearca sa estompeze intelesurile conventionale prin tactici minimaliste. Spera ca lucrarile sale sa preia calitati ale aerului si vantului…

Serpentine Gallery la Londra si Turnul Vantului la Yokohama

Dintre putinii arhitecti ce evita sa ramana in stil propriu, iata parerile proaspatului laureat:

« In arhitectura contemporana identitatea personala este poate cel mai important aspect, iar colaborarea dintre parti are pondere sporita. In procesul de proiectare dialogul este important. Arhitectura e o relatia intre 2 persoane avand scop ca intalnirile oamenilor sa poata decurge placut. Cutremurul 2011 a fost o buna ocazie ca arhitectii sa isi regandeasca actul de conceptie, axat pe comunicare. Discutand cu localnicii, doream sa le ofer ceva acelor ce-si pierdusera caminele. Conversatia deschisa aduce idei noi, care te inspira in alte situatii noi. Comunicarea ramane decisiva. Si iluminarea are un aport deosebit. »

Considera Mediateca Sendai-Miyagi ca o reusita de varf. I-a schimbat si felul de a gandi.

« Pentru proiecte in alte tari, este greu sa absorbi cultura lor de la zero. Cand sunt in alta tara imi plac plimbarile lungi, fara scop, atent la cultura, la spatiul public, la felul cum stau la masa. Din aceste mici experiente apar idei nesperate.

Chiar daca nu inteleg limba, auzind oameni vorbind ma inspira sa inteleg. In discutii cu oamenii locului apar idei care nu pareau prioritare in situatiile de acasa. »

Premiul ii va fi inmanat pe 29 mai la Boston. 

O arhitectura lasciva si senzuala

14 ianuarie 2013

Remarcasem ca marii fotografi mor la varste avansate. Dar si arhitectii. Oscar Niemayer s-a prapadit la 105 ani (fara 9 zile). Lucrase cu Le Corbusier, la sediul ONU din Manhattan. Dar este bine cunoscut pentru cladirile guvernamentale din Brasilia (capitala din 1960).

Excesiv /utopic planificata, cu circulatii auto care-i despart abrupt zonele, Brasilia nu este lipsita de farmec. Pe trama de urbanism a lui Costa, Niemayer si-a impus o viziune sculpturala.

Iata Catedrala, palatul Congreselor si Palacio de Alvorada, palatul prezidential.

Climatul tropical din Brazilia i-a permis rezolvari deschise pentru multe functiuni. Intre 1964 si 1985 Niemayer s-a exilat pe durata Juntei Militare. Altfel, cu vederi foarte de stanga, el a ajuns chiar presedinte al Partidului Comunist Brazilian, intre 1992 si 1996. Viata si opera i-a fost prezentata pe scurt in N.Y Times:

http://www.nytimes.com/slideshow/2012/12/04/obituaries/20121206_NIEMEYER.html

A fost laureat al premiului Pritzker 1988. Alaturi de mexicanul L.Barragan (Pritzker 1980) el a promovat cladiri in culori vii, care ies direct din /sau langa oglinzi de ape. Muzeul de Arta Moderna din Niteroi este inedit prin forme si amplasare.

Niemayer s-a facut celebru folosind forme abstracte curbe, care caracterizeaza majoritatea operelor lui. “Liniile si unghiurile drepte nu ma atrag, sunt vizibil create de om prea dure si inflexibile. Ma atrag curbele senzuale care curg liber. Acele curbe pe care le regasesc la muntii din patria mea, la meandrele raurilor, la valurile oceanului, dar si pe corpul femeii iubite. Curbele alcatuiesc Universul, un univers curbat.” Memorii - O.Niemayer. A lasat aproape 600 de proiecte.

Muzeul National Niemayer din Brasilia si acel din Curitiba sunt ultimele sale lucrari realizate.

Caldura mare, monser

11 iulie 2012

Tovarasul revenise de curand din Coreea de Nord, cu idei noi, „tezele iulie 1971”. Cei care erau competenti să fie înlocuiti de ideologi, profesionistii - de activisti, cultura să devină instrument de propagandă. In „Epoca de Aur”, cincinalul se „indeplinea” in 4 ani si jumatate. Cum se apropia finalul, se făceau restructurari, se uneau si desfăceau institutii. Consilieri din ministere ajungeau directori la Zalau, sau invers.

Am fost antrenat intr-o asemnea „actiune”. Cel mai performant Institut de Proiectare era un termen de comparatie prea sus pentru I.P.Judetene si ISCAS a fost destructurat. Parte dintre membrii de partid au plecat, infiintand Institutul Carpati. A aparut CPCP (2 cepe), Centrul cu problemele consiliilor populare. Consilieri trimisi in provincie s-au eschivat. Ca sa rămana in capitala, aveau nevoie de posturi. Au trimis aiurea stagiarii făra repartitie, cu pretextul intăririi unor judete, dar ce „intărire” faci cu incepatori.

Căutau si specialisti, arhitecti, ingineri rezistentă si instalatori, cu date anume. Sa nu fie membri de partid, necăsătoriti, sub 30 ani, bine văzuti profesional. Corespundeam cerintelor. M-am trezit in iunie 1974 la Alexandria, ca sef al biroului de arhitectură din IPJ.Teleorman.

Aveam si „conditii”, un pat in apartament de 3 camere cu alti 2 arhitecti. Pana aici, pare OK. Nu era. Am prins in iulie record national de căldură, 42,3°C, in apartamentul la ultimul etaj-4 din bloc nou. Terasa era hidroizolată cu bitum, izolatia termică slaba. Curentul electric nu functiona pana la ora 22. Asa ca apa urca doar la etajul 2. Curgea apa pe noi, in chiloti, nemiscati pe pat pană la orele 22. La ora 21, in casa erau 39,2°C. Eram ca racii fierti, stacojii si muiati in suc propriu. Noaptea tarziu umpleam ceva sticle cu apă clocită si baia, să avem cu ce clăti WC-ul. Pană cand, dupa 4 zile, o ploaie torentială a domolit arsita.

Nu am rezistat, mi-am dat demisia... Dar am si alte amintiri.

Campionatul mondial de fotbal 1974, de la Munchen, a fost primul netransmis de TVR.

http://www.campionatulmondial2010.ro/stiri/campionatul-mondial-de-fotbal-germania-1974

La Alexandria prindeai „bulgarii” si cu o sarma de intins rufe. Aparuse secretomania. Institutul de Proiectare trebuia păzit de „dusmani”. 2 barbati făceau „de gardă” 4 ore, de la 16 la ora 20. Jucau baietii ping-pong sau sah 4 ore. Primeau 4 ore recuperare, sa se refacă. Era un proiectant venit de la Bacau, fiul campionului national de pescuit stationar. Invariabil, el primea o recuperare. Mergea pe baltă si revenea cu cateva kile de carasi.

După ora 20 ne uitam la meciuri, cumpăram bere, mancam carasii prăjiti. Ne uitam la un post prapadit alb-negru, ii cădea mereu imaginea. Si eram multumiti. In cele 6 saptamani, am proiectat un tribunal pentru judet. La plecare, am avut si "dificultăti".

Pe teren denivelat, solutia avea o denivelare de jumătate de etaj. Directorul, arhitect pe puncte, nu pricepea deloc cum e proiectul.

Vremuri memorabile, noroc ca valul de căldură mi le-a reamintit. Mergea treaba? Mergea. "Bine era sub comunism." Eram tineri. Ocoleam toate dificultătile ridicate de activistii inepti, care nu respectau nimic. Doar propriile lor interese, exact ca acum.

Arhitecti cu priviri tulburi

19 iunie 2012

Majoritatea oamenilor remarca doar lucrurile care ii intereseaza in acel moment. Intr-o meserie grea, record mondial de somaj in procentaj, arhitectii exerseaza indelung ochii si mana. Dintre fotografii americani cu nume, un numar mare au studii superioare de arhitectura.

A trecut Anuala de Arhitectura 2012.

Am fost onorat sa fiu invitat in juriul sectiunilor de grafica si fotografie de arhitectura, alaturi de domnii Mihai Oroveanu si Sorin Vasilescu.

Desenele erau doar 4, la nivel modest. Am renuntat sa acordam premiu pentru ele. La fotografie era simplu. Erau 2 lucrari, una foarte buna, alta si mai buna. Nu am avut ezitari.

Toti 3 am avut aceeasi parere de la prima privire, fara sa ne consultam.

Premiantii, Al.Crisan, Corbu-Ronchamp si V.Radulescu, Grace building, deasupra si dedesubt, au fost punctati 9 puncte din 12.

Erau concurenti si cu 1-2.

Ne-a interesat daca autorul a fost impresionat si a dorit sa transmita asta.

Nu numai a fost, a vazut, a pozat. Aportul personal: revenind la o lumina mai favorabila, sa puna in valoare subiectul, anticiparea prezentarii: ordine, claritate; redare a spatiului, textura, desen grafic, forta; dispozitie, compozitie; putere de convingere; simplitate, esenta, control total. Nu este placut sa apreciezi un mozaic de umplutura, cu multe componente, dintre care nici-una nu merita atentia.

Seful comisiei de arhitectura, prof.arh.D.Hanganu, a avut o replica memorabila.

Zicea ca fotografiile lucrarilor depuse la premii nu reflectau arhitectura. Multe erau doar pretinse demonstratii de virtuozitate in fotografie, in buna parte ratate. Juriul de arhitectura a preferat sa mearga, sa vada cladirile. De buna seama ca au fost avantajate acele vazute si placute, depunctate cele vazute si nu prea apreciate.  

La fotografie, multi autori aveau panourile pline cu poze, multe nesemnificative. Daca cineva ma intreba cine e mai bun fotograf, raspundeam fara ezitare, dl.L.Parvulescu cu panouri clasate pe loc 4, 5. Dar nu era o idee buna sa pui 10 imagini diferite pe un panou, fara conexiuni aparente.

Si cel ce preda cursul de fotografie in facultate avea o prestatie surprinzator de slaba, cu lucrare cotata pe locul 7, din 11 concurenti. Domnul V.E. ar putea progresa serios, cu mai multa exigenta. Cand il auzi vorbind cu atata superioritate, realizezi ca ii lipseste o minima decenta. Va regreta curand ca spune asemenea enormitati.

Gura mare si pricepere putina

25 februarie 2012

In scoala traditionala de arhitectura invatai din anul 1 lucrul in epura : plan, sectiune si elevatie. In calitate de Arhitect-Sef Adjunct PMB am vazut in repetate randuri proiecte cu planse care se contraziceau intre ele. Planurile nu se potriveau cu sectiuni sau fatade.

Joi erau audiente. Apare odata unul dintre autori. Deosebit de vocal, ma acuza ca i-am respins lucrarea din interese meschine. « Lucrez la Proiect Bucuresti », a spus indignat. Habar nu aveam despre ce vorbeste si am chemat referentul cu dosarul.

Am recunoscut casa. I-am pus cateva intrebari - la care nu a raspuns.

De ce in planul dvs. scara coboara, iar in sectiune urca ? De ce fatada are 6 ferestre – si in plan sunt numai 4 ? De ce elevatia are inaltimea din Certificatul de Urbanism, iar sectiunea cu 4m in plus ? De ce nu se potrivesc plansele intre ele ?

Doar se refera la aceeasi cladire. Plecati si reveniti cu un proiect corectat !

Nu am mai revazut nici personajul, nici proiectul. L-o fi aprobat altcineva ?

Poate Specialistul preda acum arhitectura la vre-o universitate particulara.

Colegul Adrian Albu, si el A-SA, spunea ca ar fi trebuit sa aruncam 4 proiecte din 5 pe fereastra. Sub presiuni diverse, eram obligati sa le facem noi corecturi - sa fie aprobate.

Am renuntat la doctorat, aveam indrumator pe dr.arh.Mac.Popescu. Am luat examenele cu note mari, dar am remarcat ce reactii aveau cateva cadre din UAUIM la tema mea:

« Profesionalismul in arhitectura. »

Lucrand la ANL am avut in mana cataloage cu proiectele selectionate in judete. Am vazut proiecte din Dunarea de Jos la nivel insuportabil chiar pentru studenti de anul 2. Acesta era cel mai bun din catalog. Numarati baile la etaj, cu 4 dormitoare. Noroc ca aveau jardiniere la supanta...

Dar si in Bucuresti se realizeaza prea multe cladiri la un nivel insuportabil.

Unii "Autori" ar trebui opriti din productia lor de rebuturi.

Turnul de birouri CMA CGM la Marsilia

09 ianuarie 2012

Compania Generala Maritima /CGM a fost fondata in 1855. A fost privatizata in 1996 si vanduta d-lui Jacques Saade, proprietar al Companiei Mediteraneene. A treia companie navala de trans-conteinere din lume si-a inaltat un turn de numai 150m in portul Marsilia.

Conceptul ii apartine arhitectei anglo-irakiene Zaha Hadid.

Doamnei Hadid nu ii prea place sa se incurce in detalii. Detaliile constructive apartin de regula constructorului. Au avut ceva probleme cu forma de « cos de pachebot, pus in corset ».

http://crcsrl.net/file_html/gallery/tour_cma/tour_cma.html

Imaginile nu imi apartin, sunt preluate de pe Net.

Cand am fost la Marsilia, in dec.2008, cladirea era in lucru si vremea era potrivnica.

Orasul care dispare

20 noiembrie 2011

In orice oras ai calatori, ti se prezinta mostenirea culturala de care localnicii sunt mandri.

Singura capitala europeana distrusa pe timp de pace, Bucuresti este si singurul loc unde edilii se lauda cu distrugerea mostenirii culturale. De care sunt mandri si direct interesati.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-dispar-casele-monument-proprietarii-imobilelor-nu-dau-doi-bani-pe-justitie-950034.html

Privim cum dispar ultimele elemente ale splendidului oras al bunicilor nostri.

Parfumul lui era combinatia de vechi cu nou, de european cu oriental, cu viata tihnita in case de moda veche, cu gradini mari si multa vegetatie.

In 1996 a fost un concurs important de urbanism, « Bucuresti 2000 ». Personalitàtile din juriu au descoperit cu plàcere arhitectura anilor 1935. Vicepresedintele Fumihiko Maki era de-a dreptul surprins : « Nu as fi crezut cà în 1937 Bucuresti-ul era mai modern decat Tokyo ».

Dar Romania a trecut printr-un cataclism antropologic. Din 1947, 2% din populatie a fost lichidata. Pentru construirea Omului Nou, au fost adusi conducatori din drojdia satelor.

Dupa 45 ani de comunism inept, au urmat 22 ani de capitalism de Cumetrie Pecerista. Avem conducatori cu aceleasi origini, care nu isi iubesc orasul, nici comunitatea. Cu complicitatea unor arhitecti venali, au distrus orice le putea aduce niscai profit.

Masura in care elemente vechi sunt pastrate si puse in valoare da caracterul, precum si mostenirea culturala a unei comunitati. Studentii la arhitectura pot invata o alta atitudine din unele emisiuni ale Discovery Travel& Living, absenta la arhitectii romani activi, majoritatea mercantili si primitivi. Mai degraba decat de la unele cadre ale UAUIM.

Din pacate, 19 din 20 de constructii noi uratesc si aglomereaza zona.

Poate doar criza ne va ajuta sa regasim adevaratele valori.

http://www.lemonde.fr/m/article/2011/11/18/architectes-en-deconstruction_1605135_1575563.html

Oamenii trebuie sa inteleaga : Constructiile faraonice nu aduc mii de locuri de munca. Ele aduc cheltuieli nesabuite. Fara limita si fara acoperire.

http://www.lemonde.fr/europe/article/2011/11/19/des-folies-en-espagne_1606380_3214.html

Greseli intamplatoare sau erori intentionate

05 septembrie 2011

Scriam mai demult despre ctitoriile « Marete » din 1984:

http://www.ap-arte.ro/en/blog/blog-vechi/articol/in-1984-tara-se-umplea-de-ctitorii-maiestre/165/6277.html

Intre timp au fost batute recordurile. Presiunea «dezvoltatorilor urbani» a scazut infim din cauza crizei. Excesele sunt tentante in conditiile legislatiei noastre deficitare. Iar parerile autoritatilor sunt influentate de distrugerile nesabuite ale anilor 1984.

Membrii Comisiei Urbanism PMB si-au schimbat progresiv mentalitatea. Au descoperit si ei cat de avantajos este sa depasesti orice limita. Orice abuz le mareste puterea.

http://www.icr.ro/bucuresti_industrial

Asezarea unui turn pe o artera mare presupune un studiu atent, nu abuzuri tolerate. O singura « poveste ». Un proiectant cu relatii a solicitat o cladire super-inalta pe bd. Ion Mihalache la nr.15? Chipurile ar fi fost in continuarea axului bd.Catargiu, fost Ana Ipatescu.

Nu era. Intre axele strazilor sunt 16º! Si erori de desen dau deplasari de 5 ori mai mari. In poza se vede bine : axul bulevardului, sirul becurilor pe latura apropiata, nu atinge cladirea.

 

Prelungirea axei bulevardului era cel mult aproape de tangenta cladirii. Si sa fi fost corect axat, un turn pus la intamplare are efecte nefaste pentru oras.

A fost o dovada de incompetenta, sau doar o frauda acceptata ?

Cine era proprietarul terenului, in acel moment, a contat cel mai mult.

Asa a fost aprobat Tower Center, cea mai inalta cladire din oras.

Vad ca executia a facut-o Bogart, ruda apropiata cu DIP.

Pentru ce ne-a fost slutit orasul? Unele ziare anunta ca Tower center este inca pustiu :

http://www.ziare.com/stiri/ancheta/cea-mai-inalta-cladire-din-romania-fara-proprietar-1005544

Si nu numai aceasta. In oras mai sunt zgarie nori amplasati aiurea, ramasi pustii :

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/gaurile-negre-din-portofoliul-dezvoltatorilor-de-cladiri-de-birouri-152300.html

Constructiile mari se fac pe credit. Termenul de dare in folosinta este important la amortizarea investitiei. Am avut conflict cu o firma austriaca mare. Au venit in 1999 cu o banca vis-a vis de Sfantu-Iosif. Le-am impus sa reduca inaltimea cu 2 nivele, la cornisa de pe general Berthelot. A iesit un scandal monstru. Mi-au cerut demisia la Primar. Dar au obtinut imediat avizele.

Am fost invitat la darea in folosinta. Si Directorul austriac mi-a multumit direct.

Mi-a spus ca m-ar fi jupuit de viu, cand le-am scos 2 etaje. Au avut 2 procese cu vecinii, castigate in 6 luni. Cladirea respecta pana si Codul Civil 1865. Nu au platit penalizari si blocarea santierului. Au putut inchiria suprafate, mai luminoase, la valori mai mari. Au pierdut 25% din suprafata. Insa au castigat 24% la costul pe mp. Si circa 2 ani de chirie in avans, inainte de vanzare, cu beneficiu suplimentar de circa 1 million $.

Aviz amatorilor de specula imobiliara. Care se poate intoarce impotriva lor.

Avem vechime in aruncarea banilor pe fereastra la turnuri inutile. Inca din 1985.

Podul hobanat Basarab va fi dat in folosinta

02 iunie 2011

Realizare inginereasca moderna, podul este o veriga a inelului principal, simplificand circulatia capitalei. Ideea a fost propusa de arh.H.Creanga, din 1929. In Master-planul 1998, facut de japonezii de la JICA, podul era desemnat ca principala urgenta.

http://www4.pmb.ro/wwwt/l52/docs/31_01_2008.pdf

Si a ajuns cel mai lat pod din Europa in urma unei greseli de proiectare.

http://www.adevarul.ro/actualitate/social/Bucuresti-_Pasajul_Basarab-cel_mai_lat_pod_urban_din_Europa_0_491351461.html#commentsPage-3

Latimea mare apare din cauza statiei de tramvai de pe pod.

Osiile metalice de la tramvai si tren permit pante de urcare de cca 3%, dar vehicolele cu pneuri pot urca si 8%. Solutia recomandata era un pod pe 2 niveluri, cu tramvai jos si masini sus, cum au facut multe tari, de multe zeci de ani. Autoturismele nu intalneau tramvaiul. Tablierul ar fi fost mai rigid, statia tramvaiului nu ar fi fost atat de sus. Iar rampele nu ar fi fost atat de lungi, nici asa apropiate de cladirile existente.

Acum, nu putem decat sa fim multumiti ca a fost terminat si va fi dat in folosinta. Dar sa ne fudulim ca este cel mai lat din Europa ar fi o mandrie de capra raioasa, cu coada sus.

George Toparceanu ca poet al arhitectilor

18 mai 2011

Pe strada Toamnei, unde pomii-şi scuturau povara,

Locuia o cuconiţă, blondă şi frumoasă, Clara!

Avea trup de crin şi gura, roşie ca o muşcată;

Sînii - două crizanteme. Si ...era şi măritată!

 

Soţul ei, Avram Barbulea, voiajor prin toată ţara,

Pleca luni de dimineaţă si venea sîmbătă seara.

Astfel că, în alte zile, Clara dulce, drăgăstoasă

Marţi şi joi - să se distreze - mă primea pe mine-n casă.

Îi citeam poeme, versuri, mă-mbătam de glasul ei,

Ne spuneam poveşti, şi-n urmă, petreceam ca de-obicei.

 

Casa-n care dragei mele ii fusese scris să şadă,

Avea dou-apartamente cu balcoanele spre stradă.

Jos în gang, urcai o scară care-aşa, din construire

Nu avea altă intrare, nu avea altă ieşire.

 

Iar alături, stătea Sprinţa, cu bărbatul - Haim Nane,

Care-avea tot astfel casa si tot astfel de balcoane.

Nimeni, nimeni; numai scara, luminată de un bec.

Mă ştia cînd vin la Clara, mai ales ştia cînd plec.

Vremea-şi împletea cununa si destinul priveghea

Să gustăm din fericirea dragostei. Şi eu şi ea!

 

Da-ntr-o noapte violentă, cînd cu draga mă distram

Se-auziră paşi pe scară. Si ea-mi spune: - Vine-Avram!

Mă îmbrac în fugă, fulger, vinovat ca un borfaş

Şi deschid în grabă uşa sa-mi dau drumu-n balconaş.

 

Doamne, Tu, care scăpat-ai de la jertfă pe Isac,

Fă şi-acuma o minune si mă-nvaţă ce să fac?

Şi precaut fără voie, instinctiv, eu fac un salt

Şi-ntr-o clipă sînt alături, in balconul celălalt.

Situaţia e gravă; simt în creier un ciclon!

Ce mă fac dacă vecinul mă găseşte în balcon?!

 

Să sar jos, cu neputinţă, ca trotuarul e departe,

Simt în cerebel o luptă si pe viaţă, şi pe moarte!

Şi de-odată se deschide uşa-ntr-un moment fatal,

Şi-n chenarul ei apare... soţul Clarei, personal !

 

Eu îngheţ şi gura-mi mută nici o şoaptă nu îndrugă!

Şi ridic în semn de spaimă braţele, în semn de rugă.

Pe cînd el, văzîndu-mi halul, ca să-mi cruţe umilinţa,

A dedus fară-ndoială că am fost surprins la Sprinţa.

Şi înţelegînd din semne că-i cer mila ca un prost,

Mi-a dat mîna să sar iarăşi in balconu-n care-am fost!

 

A deschis cu grijă uşa, nici un zvon să n-o alarme

Şi, cu patos i-a spus Clarei, care se făcea că doarme:

- Nu ţi-am spus eu, Clara dragă, cum că Sprinţa-i o stricată?

Uite de-unde are blana – Skoncs, cu care-i îmbrăcată!

 

Vino-ncoa, poete dragă si iţi jur pe Dumnezeu

Că n-o să ne ştie nimeni, nici soţia, nici chiar eu!

M-a condus de mînă vesel, iară eu priveam cuminte,

Trupul Clarei strîns în braţe cu o oră înainte.

 

Şi cînd m-am văzut în stradă m-am rugat, c-aşa mi-e firea,

Să Trăiască Arhitectul ! Care-a construit clădirea!

Fiindcă ce făceam eu dacă - mă păştea un ghinion,

Şi această casa-a Clarei avea numai un balcon?!

Arhitectul formuleaza obiectivele echipei

15 aprilie 2011

Meseria de arhitect este asemanata celor de dirijor, regizor, sau general. Sa conduci echipa in directia buna trebuie si un act de vointa. Daca il supui la vot, poti obtine cea mai proasta solutie. Ca sa ii convingi pe beneficiar si investitori, tinta /directia trebuie sa fie eleganta, rationala, dar tangibila si eficienta, logica, legata de realitate.

Avand cinstea de a fi invitat la o confatuire pe Concept Strategic dezvoltare Bucuresti 2035, am remarcat ca erau listate numeroase programe strategice, fara tinte exacte. Au muncit mult, dar nu aveau idei precise de dezvoltare pentru oras.

Dirijorul are partitura si idee, regizorul - scenariu si viziune, generalul are tinte pe care le atinge prin diferite strategii. Ei dau un semnal si o directie. Si arhitectul la fel.

Daca nu ai tinte precise, strategiile multiple devin inutile, membrii echipei actioneaza haotic, nu convergent. In comunism si la ospiciu, doi incarca si alti doi descarca. Merge treaba ? Merge ! Ajungi la vre-un rezultat concret ? Nici-odata.

PUG 2000, berc cum a iesit, trebuia sa aiba in prima plansa tintele /obiective propuse. Ideile tema pentru plansa, care a disparut in neant dupa plecarea mea din PMB, erau :

Temà pentru Impàrtirea orasului in unitati administrative logice.

Se propune împàrtirea, ca tinta viitoare, a orasului Bucuresti în 24 unitàti cu conditia ca aceste unitàti primare sà respecte :

1. limite naturale ; preferabil nici-unul sa nu fie tàiat de râul Dâmbovita.

2. ar fi bine sa fie pastrate si alte limite geografice sau istorice

3. inelul central principal va delimita 4-5 unitàti centrale, conf. recensamant 91

4. celelalte pot fi dispuse oricum, chiar radial, dar nu in formatie margaretà

5. sà nu cuprindà nici-una peste 110 mii locuitori, preferabil de 75.000

6. sà poatà fi asociate câte 4, în 6 sectoare ca acum, desigur cu alte limite

7. la intersectia unitàtilor de sector apare un centru de interes local, nod modal

8. limitele dintre unitati sa fie preferabil pe axul unei cai de circulatie

Propunerea anexata satisface in parte cele de mai sus, prin limite stradale indicate in planul anexa. Folositi aceasta plansa pentru descentralizarea viitoare, legata de inchiderea iminenta, a inelului principal actual.

Avantaje pentru Bucuresti :

a. premizele aparitiei împàrtirii viitoare logice, cu o administrare normala a orasului

b. viitoare arondismente vor permite autoritatii locale sa cunoasca mai bine, sa rezolve problemele reale ale zonei administrate.

c. aparitia unor puncte nodale, centre de interes la exteriorul inelului principal actual

d. dispar mai multe probleme dezastruoase ale orasului

e. conexiunile cu teritoriul extra-urban vor fi mai clar relevate, in detaliu

Date ale realizarii propunerilor sustinute : Populatia actuala a orasului este de cca 2,2 milioane (2,4 mil la recensamantul 1991). Politia are 2-3 pozitii de Circa de politie per sector. Sanepidul are 2 parti, care se ocupa de ½ sector. Politia veterinara idem. La invatamant si scoli nu apar probleme. Judecatoriile au sectii pe sectoare, pot avea complete de judecata pe arondismente. Arhitect sef-adjunct al municipiului – A.Pandele (21 /09 /1998)

Proiecte importante de urbanism se refera la centre de interes, noduri modale, puncte importante in viitorul orasului. Oare acelea se promoveaza singure ? Asteptam sa vina altii sa ne zica unde vor fi amplasate ? Nu exista element mai clar de planificare urbana. Mijloacele de transport in comun se structureaza dupa necesitatile viitoare certe. Legand viitoare noduri policentrice, la intersectia a 3-4 parti, viitoarele arondismente, inca parte din doar 6 sectoare (cu limite diferite), ca sa nu creasca brusc cheltuielile capitalei unei tari cu cetateni saraci.

Sentimentul de apartenenta este dat de comunitate. Te simti o parte din ea, sau nu ? Comunitatea locala pierde coeziunea cand unitatea depaseste 50 mii oameni. Norme europene considera ca administratia poate functiona bine in unitati pana la 50 mii, acceptabil pana la 75 mii, catastrofal la unitati peste 100 mii. Autoritatile isi cunosc teritoriul sau nu. Unitatile administrative actuale ale capitalei sunt enorme.

Cel mai mic sector din Bucuresti, s.2, are populatia mai mare decat judetele Tulcea si Covasna la un loc. Sectoarele 3, 4 si 6 depasesc 400 mii, poate si mai mult. Capitala este impartita aproape intamplator, ca o pizza gresit taiata.

Sectoarele 1, 3 si 5 se intalnesc in mijloc, in stalpul comun a 3 blocuri zguduite, primele 3 locuri pe lista cladirilor cu pericol la seism, din spatele Grand Hotel du Boulevard. Executate de un constructor unic, cele 3 au ajuns in 3 sectoare diferite. Tot centrul istoric a ramas in sectorul 3, unde candida Tovarasul Nicolae Ceausescu. Primaria sector 5 este amplasata mai central si decat vechea primarie a municipiului, in consolidare.

Intre sectoarele 4 si 5 s-au facut indesiri de blocuri. Exista familii in care sotii, desi dorm in acelasi pat, apartin de sectoare diferite. Daca aveti cumva indoieli, cititi si aici :

http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-au-impartit-primarii-bucurestiul-938651.html

Cat va mai dura aceasta aberatie ?

Ar fi cazul sa dam un semnal de normalitate, macar ca tinta de viitor.

Souto de Moura in 2011

02 aprilie 2011

Premiul Pritzker a fost adjudecat de portughezul Eduardo Souto de Moura (Porto), ale carui lucrari exprima, dupa juriu, « atat putere, cat si modestie, curaj si subtilitate ».

http://www.archdaily.com/122929/2011-pritzker-prize-eduardo-souto-de-moura/

Surprinzator, Souto de Moura fiind discipolul lui Alvaro Siza, laureat in 1992. Iar recunoasterea sa reprezinta un triumf al arhitecturii potugheze, cum apreciaza Siza.

 

S.Moura are 60 de cladiri executate dupa proiecte proprii. In afara lucrarilor majore : stadion Braga, Burgos tower, Casa Istorias, este foarte apreciat pentru vilele elegante, surprinzatoare si exceptional incadrate in sit. Dupa vila lui Cr.Ronaldo, « Casa Viselor mele » construita in Santo Estevao, alti fotbalisti ultra-celebri i-au solicitat serviciile.

Investitiile si proiectele trebuie sa fie rationale, nu speculative. Un film teribil, cu devastarea portului Kesenuma din Japonia, lovit de tsunami pe 11 martie 2011, dovedeste asta. 

http://www.youtube.com/embed/_b-2iByqHVI

Am dat conexiunea pentru a sustine ideea ca orice cladire facuta impotriva ratiunii va fi maturata mai devreme mai tarziu. Daca nu de ratiune, poate chiar de fortele naturii.

Oportunitatea arterei nord–sud Buzesti–Berzei–Hasdeu–Uranus

24 februarie 2011

 

Am fost la conferinta-dezbatere pe aceasta tema. Meritul ii apartine d-lui profesor Ct. Enache, care a declansat-o. Nu voi insista pe utilitatea arterei, de care sunt convins.

Problemele de discutat ar fi de ce se realizeaza atat de tarziu si cu atatea greseli. 

La 150m sud de Stirbey Voda, strada Berzei are profil initial de 24m intre cladiri, cu 2 benzi pe sens pana la Splai. Artera a fost propusa din 1927 de Horia Creanga cu traiectorie usor diferita. Traversa Stirbey Voda cu 15 metri mai la vest. Blocul de colt, care ascunde biserica Cuibul de Barza, metoda Ceaska, a fost finalizat dupa 1994. Dl. Enache avea dreptate in multe privinte. Proiectele vor fi realizate in functie de interese politice, in limitele resurselor disponibile. Din pacate, dansul nu este un foarte bun orator si a vorbit 2 ore.

La ilustrarea volumetriei, dl.arh.Panteli trebuia sa zica : sa vedem cat suporta bulevardul cu aceasta latime, oferim informatia primariei ca sarcina pentru investitori. Evident ca nu asa va arata locul peste 25 de ani.

Si societatea civila are dreptate, sustine ca ar trebui dirijate fonduri catre transportul in comun, nu pentru noi bulevarde. Corect, dar capitala Bucuresti nu are o alta alternativa la Magheru, pe directia nord-sud. Lumea nu e suficient informata. Bucuresti este un oras mutilat. Traversarea nord-sud a orasului se face aproape exclusiv prin piata Unirii.

Oamenii trebuie sa se deplaseze. Si transporta uneori persoane cu probleme locomotorii. Bucuresti are 1,9 milioane de locuitori, iar Paris intramuros are 2,1 milioane. Schemele de metrou arata ca acoperirea celor 2 orase difera mult : 

In Paris nu exista nici-un loc fara 2 statii de metrou la sub 300m.  

Stau langa piata Gemeni, ultra-central. Cele mai apropiate statii sunt ambele la 1,8km.  

 

Dl.Hurduc avea partial dreptate. S-a pronuntat pentru o decizie tehnica urgenta. Asta da! A influentat decizia politica, ori s-a batut cu caramida in piept ? Mai bine se abtinea.

D-na Hannah Derer are in buna parte dreptate. Felul in care sunt puse in practica lucrarile este mai mult decat ingrijorator. Dar lucrurile au o masura. Dreptatea ei nu rezista in viata. Roma are 400 monumente istorice si atat. Nu poate adauga unul in plus. Este o veche decizie economica, mai mult de atatea nu pot intretine. Nici ei, nici noi. Bucuresti are o lista cu 2.700 pozitii. Care sunt lasate sa se degradeze, mai ales prin devastare de locatari ilegali.

Simpla  adaugare de noi cladiri pe acele liste, nu le va schimba soarta. Discutam asta cu prof. Sanda Voiculescu si d-na Bratuleanu. Monumentele trebuie protejate prin politici legiferate. Toate cladirile de valoare ar trebui cumva protejate. Ca arhitect, am fost socat de reactia salbatica a autoritatilor si a constructorului.

Si Paris are limita pentru monumente. O fi urbea noastra mai incarcata istoric ? Nu cred. Mai degraba a avut comisii lipsite de discernamant in selectionarea de monumente. Excesul de zel nu le-a protejat, doar a banalizat situatia. Multe cladiri importante de patrimoniu se degradeaza accelerat. Pe Mosilor, hanul Solacolu nu are acoperis de un an. Cand hanul a fost solicitat ca sediu de fundatia Getty, fruntasi politici din FSN le-au solicitat 40 mil.$ !

Dl.Mario Kuibus se inseala. Nu exista parti avand toata dreptatea. Fie ca circulatia pietonala trece prin TUB-ul lui sau nu. Ar fi interesant sa apara Rezervatii de arhitectura ?

http://groups.yahoo.com/group/Bucuresti/message/10855 

Oare acele « rezervatii » s-ar putea finanta si intretine singure ? Protejam monumentele cu gratii ? Oricine poate sustine o parere, chiar daca ideile sunt absolut utopice. 

Si dl.Ianasi avea dreptate. Primaria nu are planning urban. Si NU stie sa faca asta.  

Printr-o intamplare sunt vechi prieten cu un fost sef al Planningului Urban al Parisului. Pe D.P.le H, il cunosc de 43 de ani. La ei, aceasta este principala preocupare urbana : 

1. Investitia este in favoarea orasului. Si atunci este protejata, promovata, ajutata.

Mai putine taxe, mai mult CUT /COS, ceva facilitati. Inaltimea este stabila, in nici-un caz nu se schimba. 

2. Investitia este neutra orasului si este tolerata ca atare. 

3. Daca investitia profita de oras, ea este taxata ca atare. De regula prin conditionare de realizarea pe banii lor a unei parti de infrastructura sau spatiu public adiacent, din proprietatea staului. Daca vrei ochisor, papa matale si bataturica.

Investitia trebuie sa fie benefica orasului si locuitorilor, altfel nu se va aproba.

Un investitor poate cere ceva profund daunator orasului. Daca nu este clar legiferat, il va si obtine in justitie.  

In final, cateva citate : 

« Sunt si arhitecti slab pregatiti profesional, mai bine pregatiti infractional. »  

« Ro are legislatia intre submediocra si daunatoare » Raport de tara, Bruxelles, feb 1997.  

« Daca ne intereseaza cultura, avem o clasa politica analfabeta » (M.Oroveanu)

Evolutia anarhica a orasului

14 februarie 2011

Bucurestiul nostru nu s-a trezit inca din cosmarul, desfasurat in etape. S-au succedat perioada interbelică, perioada comunistă, apoi postdecembristă. În prima, Bucurestiul, cunoscut ca Micul Paris, cu vechi palate boieresti, mici căsute burgheze, avea si nelipsite mahalale. Au urmat mari transformări.

Mai intai Targul Patriarhal a fost demolat in favoarea Micului Paris.

http://www.youtube.com/watch?v=y_92txSMKvA&feature=related

Acesta a fost demolat la randul lui in favoarea cartierelor dormitor, fara identitate. Au fost nationalizate locuintele detinute de « clasa exploatatoare », au fost asimilate mahalalele, si a inceput constructia de blocuri cutii de chibrituri, pentru proletariatul venit de la tară.
In 1946, 97% din suprafata tarii era in proprietatea particulara. In 1989, 99% ajunsese proprietate « Socialista de stat ». Progresiv, proprietatea particulara si-a reluat locul. Numai ca bunurile au revenit rar fostilor proprietari, mai degraba noilor profitori.

Dupa 1989, declinul a continuat. Specula imobiliara a gasit aliati in mentalitati formate, oamenii erau « Lamuriti » inca din 1984 : nimic nu merita pastrat din acest oras, daca castigi ceva.

Au avut exemplu negativ impus de sus in jos : Un « Bine » facut cu de-a sila. In trecere prin oras, Marele Carpaci, Ceausescu, era nemultumit de o « maghernita ». E casa lui Nicolae Iorga, i s-a raspuns. « Daţi-i nişte bani. Si pană luni să nu mai fie. »

http://www.dilemaveche.ro/sectiune/bordeie-obiceie/articol/o-lista-drep-ilor

Chiar si ideile cele mai bine intentionate au evoluat prost. Am avut controverse aprinse cu arhitecti romani de varf. Castigatorul concursului de urbanism Bucuresti 2000, eminentul profesor Meinhardt von Gherkan a trisat, sa poata castiga. A micsorat denivelarea colinei Parlamentului, pe care este Casa Poporului, de la 23m la 9m. Altfel propunerile sale nu ar fi avut sens. Strazile trasate ar fi avut pante de 20%, nu de 7% - si nu mai puteau fi folosite. Erau 17 arhitecti in juriu, 8 romani si 9 straini. Cei 8 arhitecti romani din juriu au plebiscitat aceasta solutie, cea mai scumpa, aproape imposibil de realizat. Nu si-au dat seama ca punerea ei in lucru insemna mai intai modificarea reliefului, pe 140 hectare. Apoi tasarea terenului, macar 20 de ani. Si infine realizarea altor retele de utilitati necesare.

Asa incat la acest concurs s-au cheltuit inutil 10 milioane $. Desigur, nu le venea bine sa recunoasca ca s-au inselat. Numai 3 eminenti arhitecti au fost de acord. Dar o fi bine sa traiesti cu speranta in minciuni ? Ca autostrada suspendata a lui Oprescu, sau alte nazbatii care nu pot imbunatati cu nimic orasul nostru martirizat. Unde cladiri splendide sunt demolate pentru ca au teren mare si locul se preteaza speculei imobiliare.

http://www.ziaruldeinvestigatii.ro/administratie-publica/55-primarie/266-arhitectii-spagilor

Arhitecti bisnitari care nu iubesc orasul proiecteaza cladiri prea mari cu sticla verde, iar autoritatile locale se prefac ca realizeaza infrastructura orasului, promovand ilegal alte proiecte clientelare.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/primarul-hotii-si-vardistii-217023-pagina1.html#top_articol

Bucurestii seamana acum mai mult a bazar oriental decât a metropolă occidentală.

http://www.adevarul.ro/opinii_la_zi/Bucurestii-ieri-cazul-Vadim_0_404360122.html

O tinta precisa urmarita cu perseverenta

22 ianuarie 2011

In 1994 cred, fiind primar Halaicu in Primaria Bucuresti, a sosit primarul Philadelphiei la o vizita protocolara. Au schimbat amabilitati. Peste 4 zile, era o sedinta la primar cu arhitectii sefi. A intrat americanul in tromba si a facut cateva observatii remarcabile.

CH si CE mi-au povestit ambii, cu lux de amanunte. Le-a spus ca Bucurestiul are prea multe probleme, nerezolvate de zeci de ani. El identificase 47 probleme importante diferite. Intr-un mandat de 4 ani, nu poti rezolva mai mult de 2 ! Trebuie stabilite prioritatile precise, fondurile necesare. Si urmarita rezolvarea lor. Considera un mare pericol dispersarea fondurilor in toate directiile. Asa nu rezolvi nimic !

Si din pacate, a avut dreptate.

Grosul banilor au fost cheltuiti pe prostii clientelare. Acest lucru este valabil pentru toata tara. Lucruri importante, nerezolvate in decenii, au fost mereu amanate. Nu avem bani. Le carpim ! Desi asa este mult mai costisitor si nu rezolvi nimic, raman de proasta calitate. O tinta precisa, urmarita cu tenacitate asigura coeziunea echipei.

De altfel, cand te lupti pentru ceva, in care crezi cu adevarat, te schimbi si tu in bine. Te ajuta sa iti schimbi optica si responsabilitatea personala.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/despre-voluntariat-sa-strangi-gunoi-e-foarte-distractiv-895506.html

Vei sti sa conduci cand vei invata sa te feresti de prosti. Nu cand vei sti doar legea. Cum se exprima filozofic profesorul de conducere auto al lui Dan Puric.

A propos, care sunt prioritatile dvs in viata sau arhitectura, fotografie, orice altceva ? Doar tinte precise si urmarite cu tenacitate si perseverenta vor putea fi atinse.

Practica pragmatica, versus teoreticieni afoni

18 ianuarie 2011

Cine a cantat, chiar putin, la vioara, este sensibilizat. Cine nu, a ramas mai afon. In lume, este nevoie si de practicieni si de teoreticieni. Dar este mai bine ca fiecare sa isi vada de partea lui. Cel mai bun chirurg poate ca nu se exprima destul de convingator. Iar cel mai elocvent dascal poate fi deficitar in practica.

« Un homme averti en vaut deux. », spune un proverb francez. Cine stie exact la ce te poti asteapta are un randament dublu. Numai profesionisti activi, care au intalnit si au rezolvat acea situatie, se pot pronunta avizati.

Ceilalti sunt, ca si « Comentatorii Politici » de la TV, complet pe dinafara.

Modesta mea experienta profesionala m-a facut sa vad multe minuni. Unele dintre ele chiar merita sa fie descrise si comentate.

Ambitii, cu decizii pe supozitii

05 iulie 2010

Patriarhul Teoctist facuse lucruri bune si mai putin bune. Dorind sa i se ierte din pacate, solicita construirea Catedralei Mantuirii Neamului in parcul Carol. Arhitect sef-adjunct PMB 1998-2001 am cunoscut in detaliu chestiunea. Am avut discutii legate de Catedrala cu super-Vip-uri. Cu Prea-Fericitul am avut conversatii particulare personale repetate.
Articolul meu, "Catedrala o Experienta Interesanta", revista Arhitext Design nr 08 /2002, a decis amplasamentul. Pe un forum cunoscut, apar comentarii care-mi apartin

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/1451/catedrala-sau-mausoleul/1

De ce Acolo? Nu se stie - de andrei p la: 20/04/2004 08:05:14 si
un amplasament nefericit - de andrei p la: 30/04/2004 02:42:34
Practic, ultimul post a stopat conversatia supra-incinsa.

Nu intru in detalii, repet principiile fizice care trebuiau respectate :

O constructie cat mai usoara. Si asa va fi foarte grea ! Flambajul dat de inaltimea la cub ! Doar o Macrostructura poate prelua eforturi majore si cele generate de seisme. Ca sa nu fie demolata de urmasi, este de evitat ca super-cladirea sa sugereze o pestera :
frig /are pierderi mari de caldura, proportionale cu volumul /h la cub, incalzire pardoseala;
intuneric /iluminare artificiala proportionala cu patratul inaltimii mari;
acustic /boltile fac reverberatii ; insonorizare generala cu amplificari locale.

In 2001 eram director tehnic la ANL. Ministrul Mitrea numise secretar de stat pe dl Sergiu Sechelariu. Au venit 4 proiecte din Bacau. Trebuiau Musai aprobate proiectele ! Urma sa le execute firma ministrului, mi s-a atras atentia. Am respins 3 din 4. Erau gresite cotele dormitoarelor si suprafetele. Proprietarul face contract la ANL, mentionand suprafetele.
Scarile de duplexuri erau gresit proiectate, cu inaltimi prea mici sub grinzi. Am discutat cu arh.Contantin V.Amaiei, patron SC Vanel Exim SRL, sa faca modificarile necesare. Avea dificultati sa inteleaga; i-am facut schite exacte cu modificarile !


Noul Patriarh Daniel pare a fi un excelent manager. Are cunostinte largi in multe domenii. Dar nu in toate. Privind Catedrala, a hotarat sa ia singur deciziile de arhitectura. In loc sa fie aleasa o constructie pe macrostructura, cu iluminare naturala dozata, a optat pentru o greseala : a dispus marirea 3 ori a bisericii Sf.Spiridon. Desi biserica are proportii suficient de nefericite si seamana izbitor a pestera.

A initiat un asa-zis concurs pentru proiect de executie, dand tema desenul gata facut. Ei bine, aflu ca SC Vanel Exim SRL a castigat Concursul International pentru Catedrala !

http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/17306-A-fost-anuntat-proiectul-castigator-pentru-constructia-Catedralei-Mantuirii-Neamului.html

Am vorbit cu eminentul ing.Iordachescu. A fost in juriu. Deciziile le-a luat doar Patriarhul, mereu aprobat de fostul ministru Noica. Criteriu de baza au fost costurile.
Legea de baza a informaticii spune Garbage in, garbage out.
Sau mai elegant, Date gresite alegi, decizii gresite obtii.

"Multumiri" si d-lui conferentiar arh.Ioan Augustin.



Care mi-a scos structura majora 3D in cartea cu proiecte la concursuri anterioare cu Catedrala, editie de care s-a ingrijit Personal, in calitate de Castigator - pentru UAUIM.

Treaba facuta de mantuiala

29 ianuarie 2010A devenit caracteristica muncitorului roman necalificat. Si nu numai.
Orice poate facut si mai bine. Dar cati isi bat capul cu asta, la noi ?
Cine are peste 45 de ani stie zicala care a condus la dezastrul economiei in comunism. Merge si asa. Da, dar pana cand ?

Voi da cateva exemple din profesiunea mea, sunt mai usor de urmarit.
Uitati-va la acoperisurile caselor vechi.
Pe unele zapada sta splendid, nemiscata.
Pe altele atarna nenumarati turturi din gheata.



Sunt si turturi de 2 metri si sute de kile, care pot omori pe cineva in cadere. De ce sunt acoperisurile atat de diferite ? Din cauza iernii ?

Nu ! Primele acoperisuri sunt bine executate, unele de mult. Bine termoizolate, raman reci ziua si noaptea, zapada nu se topeste, ramane intacta.
Celelalte sunt facute /reparate de mantuiala. Si pierd multa caldura. Oamenii platesc facturi mari. Ca sa incalzeasca strada si stelele.
Zapada se topeste pe acoperis /ziua, ingheata la streasina /noaptea.
Mergeti pe strada si priviti acoperisurile cu alti ochi.
In unele locuri prea multe sunt acele din a 2-a categorie.

Aflam cat de mult se construia in comunism, dar putina lume stie cat de prost.
De ce Reabilitam blocuri vechi ? Erau facute fara izolatie termica ! Masuratori arata ca un apartament tip pierde mai multa caldura ca apartamentele din vest. De 32 de ori mai mult, o Binefacere a fostului regim. Contractul pentru locuinte ICVL din 1980 avea o singura conditie : casa sa coste mai putin ca avansul platit de proprietar. Iar agentul termic e platit dublu ca in vest, eventual de pensionari romani, cu pensie de 20 de ori mai mica.

O fi buna treaba de mantuiala ?

Da, este foarte profitabila celui care incaseaza banii.
Acest obicei a devenit o regula in unele locuri. Cum e posibil ca un drum nou sa se surpe. Nu e normal sa fie asa mare mortalitatea din spitale. Bacalaureati nu pot explica ce scrie in materialul citit de ei. Nu este posibil ca un proces sa dureze peste 10 ani.

O fi ceva putred in Romania ?

De fotografie nu mai spun nimic. Este plina tara de Hartisti auto-Consakratzi.
Care sunt mandri de treaba facuta de mantuiala.

Triumful si decontul parerilor preconcepute

14 ianuarie 2010

Dezvoltarile noi mai ieftine ale oraselor lumii se bazeaza in parte pe constructii complexe, mixte, dar mai ales pe cladiri insiruite, dezvoltate intre 2 calcane.
Regulamente de construire bine concepute duc la dezvoltari armonioase.
Acest concept a permis dezvoltarea de noi cartiere in Olanda, Germania, Marea Britanie, Spania si Franta.

Acest tip economic de a construi este incurajat de stat. Autoritatile realizeaza retelele de utilitati, infrastructura, din fonduri publice. Sunt incurajate solutiile cu cheltuieli reduse. In Germania si Marea Britanie retele publice se realizeaza doar pe strazi mobilate cu case insiruite avand sub 6,5m interax. In Israel limitele sunt si mai mici.
Exista legi clare. Pe terenuri denivelate, constructiile insiruite terasate sunt cele mai adaptabile. In Italia, Israel, Elvetia, Spania, Franta, au fost realizate cartiere pe pante relativ mari. In acest caz, constructii triplex pe 3 nivele se pot realiza si pe terenuri foarte inguste, sub 5m interax.



Regulamentul General de Urbanism 1996 contine multe prevederi necesare si utile.
Dar si unele stupide. Un secretar de stat a propus si a obtinut ca in Romania constructiile insiruite sa fie permise doar pe terenuri Mai Late decat 8m. Art.30, al.2 din :

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38952

Aceasta decizie de Capra Raioasa cu coada sus a dus practic la disparitia la noi in tara, a celui mai economic tip de construire. Deoarece prevederile legale le fac nevandabile. Din motive economice, structura cea mai tentanta este Ds, P+1, M.
Proiecte germane la interax sub 6m au 2 camere de 20m pe etaj, circa 170mp pe Ds, P+1, M. Proiecte autohtone au 190mp pe P+1 si 380 mp la P+2, cu scara suplimentara.

Ar fi normal sa economisim banii publici, impartind la mai multi fondurile limitate. Costul viabilizarii a 100m strada si retele este constant. Mai multe cladiri pe terenuri mai inguste scad costurile viabilizarii per locuinta si total teren.
La 100m de retele complexe, corespund mai multe case, unitati locuire.
Una este sa fie 36 case pe ambele parti. Suma cheltuita se imparte la 36.
Si alta e sa fie 20. Sau doar 9, cum am vazut la un proiect pe langa Cluj.

Dupa interventii insistente am promovat si un proiect de urbanism avand interax 6,3m, in Bucuresti pe str.Parcului 67-69, la o investitie ANL.
Dar in provincie, profesionisti neinformati iti raspund direct : Nu se poate, este ilegal !
La noi e ilegal sub 8m. Desi multe tari europene sustin legal doar pe acele sub 6,5m !

Sa nu arunci banii pe fereastra poate fi declarat ilegal numai in Romania !
Iar domnul cu idei atat de Bune este acum conducatorul ales al Urbanistilor romani.

Cum este cu noua carte

23 octombrie 2009

Casa Poporului, un final in marmura, (da, scrie sfarsit) nu este un album fotografic. Este o colectie de memorii a unor participanti, de voie de nevoie, la mareata operatie de atunci a Casei Republicii, cum era numele oficial. Am publicat un articol /sept.2008 in NGM. Cam 50% din text nu a fost folosit. Iar cele mai bune fotografii, nu aparusera toate.
Cum se apropiau 20 de ani de la evenimente, editorii au insitat sa facem o carte. Zis si facut. Am folosit textul mare, inainte de prescurtarea la NGM. Am scris alte 2 mici parti, incitante. Am folosit puncte de vedere obtinute de la cativa mari arhitecti, cand mai eram in Primarie.
Cartea este o culegere de pozitii despre o operatie, aparent de modernizare, ce se putea face spre binele capitalei. Dar a fost condusa impotriva cetatenilor ei, prin aplicarea ad-literam a Indicatiilor Pretioase ale cuplului Ceausescu. Operatia a indus in mintea celor ce nu iubeau orasul ca orice poate fi distrus in Bucuresti, daca castigi ceva. S-a netezit astfel calea speculei imobiliare actuale.
Acum cladirii i se zice, oficial si incorect, Palatul Parlamentului.
In acte poate ca Adunarea Deputatilor cu Senatul ocupa peste 10% din suprafata enormei cladiri. Daca scoti suprafetele nesfarsite de circulatie, coridoare largi cat bulevardul Dacia, nu stiu cat mai ramane. Cam 10%, sau mai putin ?
Este revoltator ca alesii neamului sa tot aprobe sume despre care nimeni nu stie pe ce se cheltuiesc. Nici macar ei ! Si asa, bugetul actual al Parlamentului depaseste bine suta de milioane euro /anual.
Nu intru in detalii de arhitectura, urbanism. Cine doreste va citi cartea, cu text surprinzator. Are 86 fotografii, multe inedite, facute intre 1981 si 2009. Cartea e surprinzatoare, speram sa fie si o aparitie somptuoasa. Desi fotografia de la pg.50 mi se pare inecata la tipar.

Expozitia de la Dalles am facut-o si cu speranta de a lansa cartea la sfarsitul ei. Marti 27, in ultima zi a expozitiei, cartea va fi prezentata publicului.
Procesarea in tipografie a fost contra-timp. Initial au spus ca o amana, ca au mii si mii de agende, ultra-lucrative. I-a tentat ca aceasta este prima carte din Romania care apare de-odata in 2 limbi diferite. La tipar trece de 4 ori. Colile trec la fel in galben, cian si magenta. Dar la negru, unele primesc textul in romana, iar altele in engleza.
Desi sunt 2 carti diferite, ele reprezinta pentru tipografie o singura carte, cu tiraj dublu.
Amuzant a fost finalul. Cartea este cusuta, sa se deschida mai larg. Au inceput miercuri. Se temeau de ceva probleme. Cartile vor fi gata vineri dupa-amiaza, ne-au anuntat. Am amanat lansarea pe marti, sa putem anunta invitatii. Dar au fost gata joi la pranz !



Lansarea cartii "Casa Poporului, un sfarsit in marmura", va avea loc marti 27 oct, ora 18, la sala Dalles.
Si dupa razboi, multi viteji se arata :

http://www.zf.ro/dupa-afaceri/made-in-romania-5026296/

Refacerea comunitatilor sfasiate

16 octombrie 2009Oamenii se simt bine in comunitatea lor, de care simt ca apartin. Si din care au facut parte parintii sau bunicii. Sentimentul apartenentei a fost combatut din anii 1950.
Viata sociala era considerata un pericol potential pentru societatea noua comunista, atat de Minunata. Acolo se intalneau oamenii si discutau liber.
Poate ca vorbeau de rau Maretele Realizari.

Dezvoltarea orasului sub regimul totalitar elimina sistematic locurile unde te puteai simti bine. Cartiere cochete, cu identitate, au fost inlocuite prin zone anonime, unde te simti strain. Invitat seara intr-un asemenea loc, ai dificultati sa il nimeresti. Toate blocurile sunt exact la fel. Seara, toate pisicile sunt negre. Scopul era pierderea identitatii cetatenilor, dezradacinarea lor, ca sa fie mai usor manipulati. Miscari mari de oameni erau politici de stat. In Romania, au fost adusi oameni din toata tara pe platformele industriale. Au fost adusi in minerit moldovenii. Si trimesi orasenii la sate, germanii in Baragan, la reeducare.

Divide et impera era deviza imperiului habsburgic, dezbina si stapaneste. Dar ea a fost exact aplicata si de Stalin : victimele politicilor lui demente se numara in zeci de milioane. Ca romanii moldoveni trimesi in Siberia. Mutarea artificiala a granitelor era o alta metoda.

La noi a ramas monumentul comunismului cel mai remarcat, Casa Poporului. Ca arhitect, am scris si o carte pe acest subiect, dar plina de poze, care va apare in curand.

Dar si o cafenea unde te simti bine. Desi are un nume, avand alt sens la noi acum.

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=260&cmd=articol&id=9987

Cum va fi Bucurestiul in anul 2059

25 august 2009In 20 septembrie 2009 se implinesc 550 de ani de atestare documentara a capitalei. Vor fi manifestari diverse. Si mie mi s-au cerut materiale pentru publicatii. O idee a asociatiei Bucurestiul meu drag ar fi descrierea orasului la aniversarea a 600 de ani. Recunoscator d-lui Barsan pentru ideea incitanta, imi permit sa fac si eu speculatii.

Nu stiu exact cum va fi, dar am sperante. 50 de ani in Uniunea Europeana speram sa lase urme vizibile, iar Bucurestiul sa capete calitatile marilor orase, unde mahalaua seamana a centru. Blocurile cenusii facute cu Harnicie sub comunism vor trebui reabilitate. Cablurile ilegale, care fac orasul sa semene a Mumbay, poate vor dispare. Orasul va fi mai curat si mai armonios.
Capitala va trebui pe de o parte sa se modernizeze, pe de alta parte sa revina la conditii mai bune de locuit, eliminand specula imobiliara si promovand spatii publice placute si spatii verzi, ca sa asigure un climat uman in metropola aglomerata.

Autostrazile si centurile degajate vor mai decongestiona traficul in jurul oraselor mari. Dar mai multe strazi /centuri, autostrazi, inseamna si mai multa circulatie. Tipul de comert va trebui schimbat. Va fi restrictionat /limitat accesul camioanelor mari.
Circulatia in capitala dorim sa devina fluida, daca nu excelenta. Foarte probabil, inelul principal central va fi inchis pe traseul Mihai-Bravu, Stefan cel Mare, viaduct Titulescu-Orhideelor, Grozavesti, Panduri, Viilor, etc. Un tramvai rapid va parcurge acest inel, in conditii mai bune decat autoturismele. Si traversand orasul fara a trece prin centru.

O intrare alternativa in oras prin nord, se va face pe artera Buzesti-Hasdeu-Uranus, propusa sa treaca intre Casa Poporului si viitoarea Catedrala, posibil a fi deja inceputa la acea data. Probabil ca acea zona mare va fi mult schimbata.
Zeci de hectare demolate in 1984 si impresurate cu zidul Casei Poporului vor fi redate orasului, si bucurestenilor, desi conducatori actuali se mai opun inca cu strasnicie.

http://www.cotidianul.ro/nastase_the_wall-90941.html

O dovada a interesului dezvoltatorilor in zona este hotelul Mariott, zona interesanta de la Piata de flori si fosta Vama a marfurilor.
Dar aceste schimbari in bine nu vor avea loc decat cu altfel de edili, responsabili.

Am propus schimbarea in viitor a impartirii administrative actuale, complet arbitrara. Erau propuse 24 viitoare unitati administrative, alcatuite pe criterii normale si o vreme grupate in 6 sectoare, diferite ca limite. Cu 4 viceprimari fiecare, care sa se ocupe direct de una dintre unitati. Si sa cunoasca problemele reale, locale.
Acea plansa tinta a orasului a disparut din Planul de Dezvoltare urbanistica /PUG. Erau multi acei care nu doreau schimbarea, le tulburau interesele.

Fara a cunoaste probleme locale si tinte precise, dezvoltarile nu functioneaza.
Sper ca o impartire normala va fi propusa si dusa la bun sfarsit, de altcineva.
Mai sper ca locurile placute din oras sa ramana acolo, cu parfumul lor usor desuet. Doar ele sunt adevarata noastra mostenire culturala si sansa unor zone turistice cu adevarat interesante printre atatea cladiri urate si fara caracter.
Centrul istoric, mult timp neglijat si neingrijit, cu cladiri importante ale culturii noastre, va deveni, sa speram, o zona pietonala cu mici magazine si atractii reale pentru turisti. Mai bine pietonal printre case frumoase cu flori, decat printre santuri si gropi.

Cel putin astea sunt parerile mele de bucurestean. Si fost (1998-2001) arhitect sef-adjunct al orasului. Andrei Pandele, 63 ani

Casa si gardul

24 iulie 2009Casa Poporului are un gard ma-are de jur imprejur.
Ca sa apere Casa Poporului de popor.
Gardul imprejmuieste o suprafata de 49,3 hectare, confiscata de la bucuresteni.
Nu folosesc denumirea oficiala de Palatul Parlamentului.
Acela ocupa o mica parte, sub 1 /15 probabil, din cladirea mamut.

Dl. Bogdan Olteanu, constient ca 25 hectare nu pot fi pastrate, s-a gandit sa isi faca putin capital politic. A anuntat ca propune demolarea zidului din jurul enormei cladiri.
Oricum au fost deja cedate 11 hectare catre BOR, pentru catedrala si pentru ceva voturi. Si d-na Anca Petrescu s-a declarat public de acord cu demolarea gardului. Dansa nu mai e deputat si doreste ca acea cladire sa fie cat mai vizibila. Sa o puna in valoare pe ea.
Multa lume crede ca dansa ar fi autor. Erau 700 arhitecti si ingineri angajati la institutia Casa Republicii, cum se chema. Suna hilar sa sustii ca interlocutorul cuplului Ceausescu, agreeat de Tovarasa, a fost autor unic. De aceasta confuzie profita AP de 20 de ani.

Acum sa vorbim putin despre Micul zid. Are 2826m lungime, cu grile din fier forjat si sute de panouri de 6m lungime pe 3 inaltime, pe alocuri, 4,5x2,5 pe alte laturi.



Panourile aveau prevazute decoratii greoaie ca usile baroce.
Avand costuri enorme, au oferit posibilitati de Economie.





Pe vest lipsesc cheile de bolta, latura nord nu are decoratii, stalpii dintre panouri au fost redusi. Constructorii au impartit cu cei care aprobau cam 1/4 din valoarea totala.
Si-au facut mana pe banii publici.

Valoarea gardului a depasit sigur valoarea a 100 apartamente de 3 camere.
Asa au aparut acei cu 4-8 case. A aparut si o controversa cu acest super-gard /zid.

Persoane care mai au lucruri de ascuns nu sunt de acord cu demolarea lui.

http://www.cotidianul.ro/nastase_the_wall-90941.html

Ar fi un moment bun de facut poze cu gardul, care va dispare in curand.
Suprafete si distante sunt masurate pe RT oficiala a capitalei.
Dar sunt posibile erori de 1,5 %.

Profesionalismul in arhitectura

16 iulie 2009De-abia in anul 6, la diploma, i-am atras atentia profesorului, prea ocupat sa se ocupe de studenti. Mi-a zis :
Am sedinta la rector, vino acolo la 21h30, sa iti dau niste materiale.

Am intrat pash-pash in secretariat. Se auzeau voci sonore din biroul rectorului.
Studentii tai nu prea merita sa ia diploma. (prof.dr.arh. Horia Maicu)
Cred ca unul din 4 merita totusi. (prof.dr.arh. Ascanio Damian, atunci rector).
Sa crezi tu! Poate doar unul din 20. (prof.dr.arh. Cezar Lazarescu, viitorul rector).
Aceasta replica mi s-a parut atunci o exagerare excesiva.
30 de ani mai tarziu ocupam postul profesorului meu care tacuse discret. Din acea pozitie, am descoperit ca de-abia un arhitect din 25 poate sa faca un proiect bun si corect, pentru o tema complexa.

Am inceput in 2000 un doctorat cu acelasi titlu ca acest post. Care se referea mai ales la lipsa profesionalismului in proiectele de arhitectura. Am dat cele 3 examene.
La ultimul examen am avut infruntare deschisa cu un conferentiar, foarte tare de gura si la scris, desi mai moale la obiectul muncii, dl.I.A. Cativa profesori din scoala ma considerau un concurent periculos. Mi-am dat seama ca eram impotriva curentului si am renuntat. Cariera universitara nu ma mai interesa la 54 ani.
Posibila incalcare, platita, a regulamentelor de constructie favorizeaza specula imobiliara si mai mult, avantajeaza proiectele proaste, facute la preturi mai mici.
Am avut discutii sterile cu presedintele ordinului, pe tema premierii unui concurent care incalca flagrant tema la concursul cu Spitalul Davila din 2005. Mai mult.
Proiectul infect a fost premiat, cu conditia sa fie schimbat la toate punctele !
Castigatorul, fara merit, fusese puternic sprijinit de un organizator, intre timp decedat.

Iar ce se intampla in capitala, dovedeste, trist, ca aveam dreptate.
Deseori incompetenta defileaza mana in mana cu coruptia.
Mafie, mafie, dar vreau si eu o parte din procentaj, cum zicea unul dintre sefii comisiei Tehnice, fostul sef al Ordinului pe Bucuresti.

Si asta au inceput sa inteleaga toti cei informati.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/857021/SENATUL-EVZ-Mediocritate-cu-zgarie-nori/

Sau
http://www.adevarul.ro/articole/s-o-s-patrimoniul-arhitectural-1.html

Pledoarie pentru Bucurestiul meu

01 mai 2009

Citesc tot felul de prostii, bazate pe pareri preconcepute si judecati en-gros.
Tiganii (sau parlamentarii) ie hoti, romanii sunt descurcareti, moldovenii primitivi, ardelenii seriosi, iar bucurestenii mitici. Asa or fi unii dintre ei, dar sigur nu toti ; sunt nenumarate exceptii.
Orasul Bucuresti este o exceptie la nivelul tarii. Impartit stupid prin decret Ceashka, este divizat in 6, ca o pizza taiata gresit. Sectoarele 1, 3, 5 se intalnesc in centru. Centrul istoric este tot in sectorul 3, unde era El deputat. 5 sectoare din 6 sunt traversate de Dambovita. Sectoarele sunt abstractii, fara numitor comun.
Modificari in sectoarele 4 si 5 au produs blocuri cu apartamente unde tata si fiul stau intr-un sector, iar mama in altul, desi dorm in acelasi pat. Cunosc personal 2 cazuri.
Anapoda, dar importanta, capitala are 14% din populatia tarii, cu productie per capita mai mare decat dublul mediei tarii. Cel mai mic sector, 2, are populatia cat 2 judete insumate : Tulcea si Covasna. Pot fi 3 milioane de oameni la fel ? Toti sunt diferiti, iar judecatile en-gros sunt primitive. Orasul s-a schimbat foarte mult in 30 de ani. Mai ales ca este singura capitala a Europei, cu centrul demolat pe timp de pace. Principalul meu proiect fotografic de la asta a si pornit. Totul evolueaza, nu numai in bine. Si fotografii sunt diferiti ca nivel si preocupari. La aprecierea proprie este mai bine sa folosesti drept etalon kilometrul, nu centimetrul. Si sa te raportezi la Himalaya, nu la groapa vecina.
Dar vorbeam de Bucuresti.
Invadat de constructii aprobate ilegal, pastreaza pe ici, pe colo un farmec desuet, acolo unde targul patriarhal schimbat in Micul Paris nu a fost mutilat de nebunia demolarilor ideologice sau pentru specula imobiliara de samsari fara scrupule.


Un oras pitoresc in care era placut sa traiesti, cu case frumoase, unele chiar splendide si zone unde se simtea un trai tihnit. Pe dealul Arsenalului, in lungul strazii Uranus pana la monumentul Pompierilor, in zona dintre Aviatorilor si Dorobanti si in parte traseul Icoanei-Mantuleasa. Cel putin asa mi-l amintesc.




Am cateva sute de imagini in care orasul, acum uratit, arata chiar asa. Coabitarea linistita era un caracter general. Lux, asa zis, si modestie stateau alaturate. Vecinii se cunosteau si se acceptau ca atare.

Nu existau relatiile violente actuale. Centrul istoric nici acum nu se simte prea bine,





dupa promisiunile neonorate de administratia locala, prea ocupata de borduri, caini de pripas si autostrazi suspendate intre cartierul Primaverii si Monte-Carlo, via Las Vegas.

Si acum, daca te plimbi prin zonele linistite, ai sanse sa descoperi oaze luminoase printre nebuniile noilor imbogatiti, gen castelul Palarierului si blocuri urate cu geamuri strambe. Acesta este unul dintre marele merite al d-lui Andrei Barsan, promotor al excursiilor cu asociatia Bucurestiul meu Drag.

Nu trebuie sa fi arhitect ca sa te intereseze orasul tau

03 aprilie 2009Asa scrie pe latura de sud a cladirii Arhitecturii, spre Universitate.
Asta este foarte adevarat.

Dar nu ar fi de mirare sa apara dovezi ca exista infractori si printre arhitecti.
Excesele facute in specula imobiliara sunt aprobate in baza unor proiecte semnate, toate, de arhitecti romani. Si apoi promovate de comisii formate din arhitecti romani, desemnati /aprobati de breasla arhitectilor ! Nu o fi absolut nimeni vinovat ?

http://www.adevarul.ro/articole/zgarie-norii-invadeaza-cartierele-capitalei.html

http://www.adevarul.ro/articole/un-turn-in-loc-de-trei-monumente-istorice.html

E foarte greu sa te lupti cu acei care au interese foarte mari in spate.
Si nu este o solutie sa te retragi la greu.
Din interior, efectul pozitiei ferme e mai puternic, decat din exterior.
O buna dovada este implicarea Monicai Macovei in politica, desi aparent fara sanse.

OAR ar fi trebuit sa procedeze cu responsabilitate /fermitate, de la selectia initiala. Daca nu se va schimba nimic, asa-zisele dezvoltari imobiliare nu vor mai avea nici-o limita.

http://economie.hotnews.ro/stiri-imobiliar-5532481-update-proiectul-dambovita-center-fost-aprobat-consilierii-capitalei.htm

Despre infrastructura si comisioane

08 octombrie 2008In calatorie, am condus 2 mii km, apreciind felul in care se gandesc si realizeaza drumuri, acolo si aici. Am condus ani de zile colectiv de drumuri. In vest, infrastructura e impecabil realizata. Mai buna in Olanda decat in Austria si in Austria ca in Ungaria.
Sublima la noi, cum bine zis-a Caragiale, infrastructura e inlocuita cu improvizatii facute cu risipa de bani publici, calitate scazuta si timp de executie lung, doar comisioanele sa fie mai mari. Am vazut majoritatea podurilor peste ape mici in reparatie, cam 10x12m in total.
Cu parloaga cat vezi cu ochii, stanga si dreapta, in loc sa faca podul nou alaturi si cand e gata sa mute soseaua pe el, ca apoi sa il repare si pe cel vechi, se faceau ca lucreaza la cel existent. Demolasera jumatate din el de saptamani si blocau circulatia, ca sa obtina fonduri sporite. Paralizau circulatia normala si asa deficitara.

In imperiul roman, drumurile aveau infrastructura 1m, cu 60cm piatra sparta compactata.
http://soltdm.com/geo/drumuri/drum1.htm

Inginerul scotian Mc-Adam a fundamentat intreteserea pietrei sparte, in 2 straturi peste 20cm. Infrastructura soselei are 10cm pietris cu noroi pe DE Timisoara-Lugoj, dovada incompetentei sau coruptiei autoritatilor. Nu intamplator la prima ploaie, drumuri noi o iau la vale, cum auzim mereu. Vointa a fost in Timisoara, infrastructura a fost facuta : retelele magistrale urbane au fost schimbate. Dar la competenta zero a organelor de politie, rezolvarea circulatiei nu are nici-o idee : e ciufulita, orice este interzis, sau aproape. La Sibiu, se vede ca noul inel al centrului e imaginat /propus de experti luxemburghezi.

Si pe autostrada Pitesti Bucuresti, gardul median intre culoare este prea mic de inaltime. La curbe, farurile celor din directia opusa te orbesc. O alta treaba facuta de mantuiala !

Romania are nevoie de capital extern pentru dezvoltare. Si acesta vine doar proportional cu calitatea infrastructurii realizate. Singurii avantajati de situatie sunt cei care nu au inca concurenta. Pot cere preturi mari nejustificate.

Intr-un studiu facut public, calitatea drumurilor in Romania este clasata pe locul 126 din 131 tari, dupa Zimbabwe si Burkina Fasso !
Poate ca ar trebui sa fim mandri.

Cine o fi de vina ca drumurile din tara noastra sunt asa cum sunt ?
Iredentistii maghiari, capitalismul american in putrefactie ?
Sau excroci locali, cu complicitatea celor din administratie, politie, justitie si politica ? Din 1930 se stia. Calea cea mai buna de a iesi din criza este sa rezolvi infrastructura cu mana de lucru ieftina si terenuri disponibile.
Ce au facut guvernele PSDR 3-4 mandate, CDR, PNL ? Unde ne-au dus ?

http://www.romanialibera.ro/a136194/pe-marginea-prapastiei.html

Meseria si pasiunea au fost doua joburi atragatoare in viata mea

01 iulie 2008Cine a mai vazut sa fii si arhitect si fotograf ?
Sau poet si veterinar. Totusi exista cazuri :

http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-07-10&id=223631

Fotografia si arhitectura sunt legate de lumina. Multe le deosebesc, nu voi intra in detalii. Ce le aseamana ? Fara lumina, ambele nu ar exista.
Filmul si captorul reactioneaza la lumina, nu la subiect. Si ochii nostri la fel.
Nu fotografiem subiectul, cat fotografiem acea lumina care pune in valoare subiectul.

Evolutia volumelor in lumina, cum e numita arhitectura, e un mod de creatie sub comanda sociala. Nu poti face zgarie-nori, sau catedrale, sa le cauti dupa aceea un client. Singura cale este sa le faci adaptate la realitate, la gustul clientului si la locul din oras.
Ca si in fotografie, gustul clientului ar putea fi inspirat, dar poate fi si pervertit.
Casa Poporului, Palatul Parlamentului, a fost facuta la indicatiile marelui arhitect al Epocii de Aur, care a pus tara pe butuci. Arhitecti cu nume mari o considera arhitectura Veterinara. Nu aveai acces la beneficiar, nu puteai pune intrebari, nu aveai raspunsuri, nu vedeai santier, nici constructor. Unele lucruri ieseau foarte bine si erau distruse in aceeasi zi.
Altele erau spre monstruoase, dar aveau succes. Cladirea, iesita din scara orasului, are o forta pe care o simte oricine, desi calitatea executei este submediocra.
Sedintele Senatului, sub cupola salii Romania, se desfasoara cu umbrele, daca ploua afara.

Vizibil, arhitectura actuala este dictata de specula imobiliara si necinstea /incompetenta unor functionari din administratia publica. Sau ambele. Si in fotografie un reper este considerat succesul la contractant. Desi in cele mai multe cazuri acesta este si incompetent si interesat.

In societatea noastra imperfecta e mai rentabil sa faci pe placul clientului decat sa faci bine. Se poarta prostul gust, castigul imediat si lucrari cat mai batatoare la ochi. Totusi Sabin Balasa nu mai este, Dumnezeu sa il odihneasca.

Valoarea unei opere de arta este data de cota internationala, nu de faima locala a autorului, de stil si de unicitatea lucrarilor. Nu orice fotografie e arta, cum nici compuneri de clasa 2-a nu sunt literatura. Dar cei care pozeaza in creatori ar trebui taxati ca atare.

In creatie cea mai importanta este imaginatia. Cine nu are, se refugiaza in tehnica sau regie. In timp, si in fotografie si in arhitectura, acestia isi pierd credibilitatea. Pana una-alta, doar pentru acei care inteleg. Sunt si unii care reusesc perfect in regie. Cei care ajung la Hollywood sunt platiti pe masura. Dar sunt sub 0,1 la million.

De ce nu are Bucurestiul parcari auto

18 martie 2008Nu s-au facut la timp, cand terenul era ieftin.
Acum, cand este scump si nu avem forta de munca, ne-am hotarat. Dupa dezvoltari fara logica timp de zeci de ani, fara strazi, fara locuri de parcare si fara spatii verzi, Bucuresti-ul a ajuns un oras in care condusul auto devine cosmar.
In centru, orasul este sufocat. Din 1998, platita de guvernul japonez, agentia JICA a elaborat studiul integrat de circulatie al Bucurestiului. Nimic din cele prevazute acolo nu a fost aplicat. Prima propunere era inelul principal, cu verigi lipsa. Principalele avantaje din strategia PUG Bucuresti : Inchiderea inelului principal, drenarea circulatiei pe el scurteaza unele trasee auto pana la 4 km ! Reduce cu 40% traficul pe axa nord-sud, permite trasee ocolitoare de vehicole grele si de transport in comun, scazand uzura drumurilor din centrul orasului.

Sustinut de Primarul General si respins interesat de Consiliul PSD, viaductul la gara Basarab, legand Titulescu de Orhideelor si Grozavesti, descarca circulatia in centru. Dl.Prim-ministru Nastase, se gandea la viitorul lui. Dansul inca de atunci isi tapeta baile cu Monet si Renoir. Nu dorea contra-candidat la presedintie in 2008, cu realizari spectaculoase. Si la ce i-a ajutat ?

Au trecut anii, cam degeaba. Ce propun acum Specialistii municipalitatii ?
Viaductul Titulescu-Orhideelor a fost inceput dupa un proiect discutabil. Sa vedem cum va iesi.
Strategia pentru constructia parcarilor in capitala a intrat in vigoare, ni se spune.
Ar fi important sa inceapa ceva. Dar aparentele inseala :

http://www.romanialibera.ro/a119091/strategia-pentru-constructia-parcarilor-in-capitala-a-intrat-in-vigoare.html
Constructia a 15 parcari, 8827 de locuri parcare, va costa 311,6 milioane Ron.

Aplicand regula de 3 simple obtinem 9.500 Euro /loc de parcare. Standarde internationale dau 30 mp /loc de parcare, incluzand accese si circulatii. Costul la mp parcaj subteran nu e posibil sub 500 Euro /mp. Ar putea creste spre 800, in beneficiul constructorilor. Cifrele facute publice nu vor putea fi respectate.
E drept, nici pe datele scrise de ziaristi romani nu te poti baza.

Parcarile, cu costuri de intretinere si personal, vor fi realizate de firme private. Pentru investitii private la 18 mii E /loc de parcare, taxa rezultata e prea mare. Amortizarea in 3 ani da 2 euro /ora. Cheltuieli de parcare ar cumula 500E /sofer /luna. Bancile pot plati parcajul la angajati, dar alte institutii nu. Problema e nerespectarea legilor si toleranta vinovata din partea politiei : acei cu masini foarte scumpe fac infractiuni si ilegalitati, fara a fi interpelati.

In 1999 Graelic Incorporated, o mare firma americana specializata in parcaje etajate, eventual subterane, purta o discutie documentata in Primaria Bucuresti, la care am participat.

http://www.graelic.com

Specialistul a spus simplu: Parcari subterane acceptam doar in raza de 300m fata de Banca Nationala. Un loc se poate amortiza la 20 $ /zi. Nimeni nu va plati atat. Nu suntem interesati ! Atunci 1 $ era echivalent 1,3 Euro, iar acum este 0,65. Viitorul suna bine ? Mai asteptam.

Si circulatia este inca posibila. Sa vedeti pe 2-4 aprilie, cu Summit NATO ?!?

Orasul Bucuresti este un fel de rezumat al Romaniei

07 decembrie 2007Capitala exprima mai degraba tendintele decat realitatile. Poti intalni oameni de cultura cu educatie desavarsita, multi oameni obisnuiti, dar si golani. Si exponenti ai evului mediu neadaptat, in Dacii papuc mizere din Giurgiu si Vrancea, dupa fier vechi si ce s-o mai gasi.
Babilonul Romaniei, Bucurestiul nu are nevoie de turn Babel. Ca sa se ia la harta, bucurestenii au alta metoda : ies cu masina in targ. Vinovatii pentru haosul din trafic sunt tratate si de altii :

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16221&art=40025&cHash=03e28e2b9a

Dezastrul oraselor mari este expresia cumulata a : incompetentei oamenilor de la conducerea serviciilor publice, obisnuintei multor soferi de a incalca orice reguli, mai ales taximetristii si acei cu masini scumpe, dar si a nepasarii politistilor, care mai degraba nu fac absolut nimic. Cred ca 80% dintre ei sunt platiti inutil : se fac ca nu vad acele masini peste 25.000 de euro.


Singura cale de a evita nebunia este sa mergi pe jos, sau cu transportul in comun, iar daca ploua, sa iei metroul, care nu intalneste gropi si intersectii.
Treceam, prin ploaia persistenta, spre Metrou, pe strada Uruguay. Desi plina de bloace sumpe, facute cu entuziasmul speculei imobiliare, acolo au mai ramas cateva casute modeste, la curte. Calcam atent, incercand sa evit baltile marete.
Direct prin gard vine de-odata un val mare. In curtea unei case, dupa gardul din deseuri de tabla, o rata dolofana se balacea vesela in balta adanca de la intrare.

Am aflat ca romani neinformatii il considera cel mai mare conducator din istorie pe Ceausescu.

Sub conducerea caruia s-a distrus totul din incompetenta : economie, invatamant, justitie, dar si mentalitati. Ar trebui reamintit ca Metroul, considerat una din ctitoriile lui, de fapt o realizare cu mari sacrificii a romanilor, are si el mari probleme.
Absolut toate defectele sunt Meritele Ctitorului inept.

Are trasee stupide intre fostele platforme industriale, desi acestea n-au luat metroul nici-odata. Nu in Industriilor trebuia sa mearga Metroul, sau la IMGB, ci in Drumul Taberei, Titan, Balta-Alba, etc.
Si Metroul a fost facut cu economii care s-au dovedit risipa.
A fost facut un sant pe Magheru. I se spunea chiar Shantz Elisee.

Trenurile au instalatii electrice precare, care duc uneori la incendii periculoase. Infine, metroul intalneste alte ctitorii, la fel de inepte. O zicala a anilor 1985 spunea : Argesul se varsa in Dunare si Dambovitza in Metrou !
Chiar asa, in Piata Unirii, raul subteran, ce merge intr-o caseta de Beton, este sifonat peste Metrou. Exact ca un lavoar sau WC. Oricine stie ca sifonul se va infunda. Pe acolo trec si trunchiuri enorme de copaci, la ploi mari.
Problema este nu daca, ci cand se va intampla asta.

In caz de seism, lacul Morii ar matura 25% din oras, odata cu barajul, facut conform indicatiilor. Doar cand vor avea loc asemenea nenorociri, oamenii amarati si neinformati vor afla exact cum stam cu Realizarili Maretze.
Si sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea informatii.

In 1984 tara se umplea de Ctitorii Maiestre

16 septembrie 2007

Mergand sa dea in folosinta ecluza canalului la Agigea, Marele Carmaci a aflat ca se fac si ascensoare in Romania. Pe atunci Casa Republicii crestea in centrul orasului, catedrala inchinata absolutismului ; a poftit sa-i monteze lifturi autohtone, cele mai cele. Intreprinderea Fabricatie si Montaj Ascensoare a simtit momentul favorabil sa se dezvolte. A solicitat de la Ministerul de resort investitia unui turn de probat ascensoare, doar erau pentru Stapan. Proiectarea a fost incredintata institutului IPMUE, unde faceam si eu umbra pamantului.

Directorii si Organizatia de Baza au intrat in clocot. Cum sa proiecteze un Biet Institut un turn Enorm de 91 mh ? Seful CTE, inginer de rezistenta, secretar de partid si bou notoriu a avut ideea salvatoare. Il chemam pe Prof.Dr.Ing. Radu Agent, de la Constructii. El ne poate salva. Profesorul a venit, a discutat cu conducerea, i-a vazut ca sunt ageamii. A cerut o valoare mare de consultanta pe luna, garantand ca totul va fi in regula. Acestia au acceptat.
Au urmat sedinte cu arhitectii, in care dl.Profesor zicea generalitati elegante. Stabilitatea unei cladiri "Atat de Inalte" impune o structura simetrica dupa mai multe axe si rezistenta cat mai progresiva. Dadea ca exemple arborii secvoia si turnul Eiffel (300m din 1889).

Ca fapt divers, in secolul 14 un zidar german a inceput Domul din Ulm. Terminat in 1530, domul are 161,5m, cea mai inalta biserica din lume. Ce avea curaj sa inceapa un zidar in 1321, depasea intelegerea si responsabilitatea inginerului, secretar de Partid, din 1984.

Tema de proiectare era absconsa ; nimeni nu stia cum probeaza lifturile Otis sau Schindler. A urmat un concurs de idei in institutul de proiectare. Au fost 3 proiecte. Unul, facut la cererea directorului, maimutarea forma in trefla a hotel Intercontinental, cu pereti plini. Al doilea era un patrat impartit in 3, pe ambe laturi, foarte stabil, cu circulatii ocolite pe nivel. Al meu, cu gol central intre alveolele de proba, era mai mic ca suprafata. Tehnologii au respins proiectul 2. Profesorul Agent si cu CTE au respins proiectul 3, ca prea fragil. Avea si el socotelile lui.
A ramas doar primul. Dupa 10 luni a aparut rezolvarea tehnica. 2 studenti la constructii au sustinut proiecte de diploma, avand ca tema proiectul turnului de proba, stabil in pozitie orizontala ! Daca rezista in consola, sigur va rezista si vertical a spus profesorul. Asta e sigur
In fapt structura era supradimensionata 1000%. Cu pereti prea grosi, 70cm si goluri prea mici, turnul de probe a fost executat de Intr.Metrou prin glisare continua.

Am chiar o poza veche, din timpul executiei.



Cladirea a costat suta de milioane $, dar n-a fost folosita niciodata. Golurile prea mici nu au permis introducerea glisierelor, sinele pe care aluneca liftul. Din 1991 i s-au adaugat 3 etaje metalice pentru balizaj de aviatie. Are 104mh si este un soclu foarte inalt, pentru lumini de semnalizare.
Si acum e cea mai inalta cladire din tara, desi exista instalatii (cosuri de fum si antene) mai inalte. A inceput de curand constructia unei cladiri de birouri de 125mh.

Curand dupa inceperea executiei a aparut o revista elvetiana care prezenta turnuri de probat ascensoare din toata lumea. Toate aveau un gol central, cu planseu metalic auto ridicator, ca un pod rulant pe verticala, sa poata ajunge in orice pozitie. Exact cum avea solutia respinsa ca fragila.
Da, multe dintre realizarile Marete, facute conform Indicatziilor Pretzioase, erau inutilizabile. Prea putinele resurse alocate au fost risipite inutil.

Si alte surse trateaza aceasta glorioasa ctitorie :

http://www.gandul.info/reportaj/liftul-spre-cer-al-lui-ceausescu-3642035

Ce e gard ca gardul trece

01 august 2007Oamenii civilizati au mare respect pentru patrimoniul lor cultural, care atrage turismul. Ambianta unui oras este data de ce este deosebit. De ce este caracteristic si propriu numai lui.

Anii 1985 au adus mutatii in spiritul romanilor. Ideea sistematizarii localitatilor in spirit strain, cu mijloace primitive, i-a socat puternic pe locatarii acelor zone. Cu timpul, multi s-au obisnuit. Au ajuns chiar sa creada ca nimic nu merita sa fie pastrat din orasul lor. Si in localitati istorice, unii activisti au facut exces de zel ; la Piatra Neamt de exemplu.
Cele mai mari distrugeri s-au facut in capitala. Avea nevoie de mult loc, pentru un fel de OZN la o alta scara decat orasul. A aparut Casa Poporului si bulevardul Victoria Socialismului, Unirii. Dimensiunile colosale i-au impresionat pe oameni. Proaspetii imbogatiti se uita la Casa cu respect si cu jind. Zecile de hectare de marmura nu si le pot permite, oricat ar fura.

Distrugeri in orase au continuat si dupa 1989, ba s-au si amplificat. Investitori fara capital au facut imprumuturi, au facut presiuni pentru specula imobiliara, ca sa castige cat mai mult. Iar autoritatile, cu mentalitati deformate, nu s-a opus cererilor daunatoare orasului.

Preocuparile pentru patrimoniu sunt in crestere. O lansare de carte : Bucuresti-arhipeleag, cu poze facute de dl. Cr.Popescu, atunci si acum. Un album instructiv, istoria facut publica :

http://www.gandul.info/arte/demolarile-anii-80-bucuresti-intr-album-foto.html?3940;850292
Dl.Cristian Popescu a urmarit asiduu asaltul demolarilor asupra cartierelor istorice.

In afara de case, si alte elemente erau de mare calitate. In 1986, am ajuns in AAF dimineata. Odata cu mine a aparut un Critic de arta. Dl.Comanescu l-a primit afabil : Poftiti, d-le colonel. Aveau de vorbit. Criticul venise cu un album :
Cele mai frumoase garduri de fier forjat din lume.
L-am cerut sa il frunzaresc. 8 erau din St. Petersburg, iar 2 erau din Bucuresti.
Am apucat sa le pozez, desi ambele au fost demolate imediat, in mai putin de 3 luni !



Un ONG incearca sa trezeasca interesul public pentru mostenirea culturala.
Daca distrugerile continua in acest ritm, vom pierde si modele si surse de inspiratie. Un grup de tineri studenti s-a mobilizat in aceasta directie :

www.casecareplang.ro

Ei bine, Patrimoniul ne este din nou amenintat.
Axul istoric Buzesti-Hasdeu-Uranus va fi refacut, ca alternativa la bulevardul Magheru. Si gardul din jurul Casei Poporului va fi demolat in 2008.

Pierdem simbolul dictaturii, zidul care ii separa pe Alesi de plebe.
Voi incerca sa pastrez o bucatzika din zid, ca din zidul Berlinului.

Sibiu capitala europeana culturala 2007

12 iulie 2007O parere de arhitect
Printr-un concurs favorabil de imprejurari, orasul Sibiu a obtinut sansa si fondurile de a isi expune patrimoniul cultural. Cel mai mult a contat interventia ducatului Luxemburg, marele favorit. Sasii din Sibiu provin din Luxemburg, vorbesc acelasi dialect. Favoritul, surprins, si-a favorizat concurenta si ambele orase au fost retinute. Mare merit il are si primarul Johannis.

Centrul orasului Sibiu este o bijuterie medievala, depreciata partial dupa multi ani fara nici-o ingrijire si interventii nefericite.
Oportunitatea de a deveni capitala europeana culturala 2007 a drenat fonduri importante. Am fost invitat sa particip la concursul cu Piata Mare din Sibiu. Tema nu prea se potrivea cu realitatea. Arhitectul sef, dl.Guttman mi-a spus ca deciziile ii apartin exclusiv dlui.Fabini. Dl. arhitect academician este exceptional de bun la tehnica, in domeniul monumentelor istorice :
http://www.abfabini.ro/
Dar a ramas in urma in domenii urbanist sociologice si are o vedere dirijista.
Pentru dansul monumentele sunt cladiri moarte, sclipitoare. Nu a intrevazut posibilitati reale de aducere la viata a centrului orasului. Doar a participat, contra-cost, la reanimarea lui.

Studii pe bani americani, facute de italieni si francezi in 1990, au dovedit ca spatii publice, ca sa fie cat mai placute si atragatoare, trebuie sa cumuleze cateva calitati : spatii pietonale cu puncte de interes, fara circulatie auto si sa nu fie prea mari. Spatii peste 50x40m, unde bate vantul, ii resping pe cetatenii si turistii care ar dori sa se simta bine.
Piata Mare din Sibiu, cu 132x 92m, e prea mare, sa te simti bine in ea.



Trebuia altfel tratata, impartita logic, profitand de forma. Singurele locuri placute au ramas buzunarele laterale si in spatele scenei, cu statuia Gh.Lazar ajunsa intr-o pozitie de plans.



Daca cladirile au fost relativ bine lucrate, ansamblul are ceva de spatiu necontrolat, pregatit pentru o Vizita de Lucru. Si probabil va fi modificat fundamental in anii viitori. Pacat de bani ! Adevarat ca fondurile europene au fost foarte bine Absorbite, mai ales de cine trebuia.
Desi scopul principal, atragerea atentiei asupra unui oras minunat a fost atins, unele obiective au fost doar bifate, sa nu zicem complet nereusite : mobilier urban intristator, banci si pubele scumpe, dar urate, de slaba calitate. Fantanile noi sunt amplasate intamplator, ca cea din spatele unei statui in parc. Spatii audio-opresante au costat enorm.
Noroc ca a ramas orasul splendid si plin de viata, cu oameni interesanti.







Spatiile verzi au fost eliminate dintr-o prejudecata. Lucrarile s-au facut contratimp. Copaceii mici ar fi fost poate dezamagitori. Iar pietele pustii, Minerale, sunt mai usor de intretinut.
Pentru odata, cugetarea d-lui Lupas era normala.

Lipsa de respect pentru patrimoniu

15 ianuarie 2007Bucurestiul isi pierde identitatea. Blocurile hyper-moderne cu beton, otel, aluminu si termopane, care invadeaza centrul, au fost clocite de influenta scarii nemasurate a Casei Poporului asupra mentalului arhitectilor romani, prea dornici sa se prostitueze, pe bani buni, in cauza speculei imobiliare. In locul caselor vechi, cu o viata tihnita si gradina atragatoare, apar viloaie agresive sau cladiri supra-dimensionate, care agreseaza zona. Masini scumpe ocupa trotuarul si obliga pietonii sa mearga pe carosabil. La ore de varf, nenumarate strazi din oras sunt blocate. Alesii locali sunt, prea multi, de pomina. Geniile Locale stalcesc /revolutioneaza limba romana. Un nou plural inovator ridica capul din sectorul 5 :
http://www.toaleta2.net/vangelie/index.php
Cele deja petrecute, 25 de ani, in Bucuresti sunt apreciate de Andrei Plesu ca un pariu pierdut.
Mai sunt si ghiolbanii revarsati din tranzitie :
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5735&art=21582&cHash=129ff5ca24

Prin 1986 am ajuns odata la pranz in AAF. Vorbeam cu dl.S.Comanescu, secretarul general. Soseste un critic de arta din Consiliul Culturii. Nu-mi reamintesc numele, se folosea apelativul : dl.Colonel. A venit cu un album cu cele mai frumoase 100 garduri in fier forjat, din lume. Aveau de vorbit. I-am cerut sa-mi dea sa privesc cartea. Intre creatii splendide din Franta, Italia, Spania si Leningrad, erau si 2 garduri de fier forjat din Bucuresti.
Ei bine, in dementa acelor ani, ambele au fost demolate in urmatoarele 3 luni ! Cel mai frumos era pe Ana Ipatescu, chiar langa Piata Victoriei. Apucasem sa fac cateva clisee, fara impact.

Schimbarile dramatice care le vedem in orasul nostru sunt urmari ale transformarilor nebunesti din anii 1985. Ni s-a insuflat atunci ideea gresita ca nimic din acest oras nu merita pastrat.
Si acum se demoleaza cladiri splendide. Specula imobiliara are succes. Lucreaza in directia mentalitatii gresite, pe care o au pana si edilii orasului.

Un ziarist i-a intrebat pe copiii straini de la Scoala Americana daca le place la Bucuresti.
La Bucuresti imi place cum circula masinile. Traficul de aici este mai aglomerat ca in America. Acolo e simplu si ordonat. Din cauza asta este plictisitor. Imi place aici, ca e dezordonat. Asa este mult mai interesant. Mereu vezi ca se intampla cate ceva.
Ca sa vezi, ce buni sunt specialistii Primariei. Ca regizori de horror : Minutes Before Disaster.

Cativa tineri imi reproseaza : sa nu ii invat pe altii cum sa fotografieze. Nici prin minte nu-mi trece asa ceva. Incerc sa deschid ochii altora, cu ce ar trebui sa aprecieze. Lucrurile obisnuite sunt chiar mai deosebite, in fotografii inspirate, decat pozele cu VIP sau nuduri.



Mai cred ca memoria ar trebui sa se sprijine pe imagini care sa pastreze parfumul orasului.
Mergeti si fotografiati tot ce va place din orasul vostru, inainte ca micul dvs. restaurant favorit sa fie demolat si inlocuit cu o cladire diforma, avand prea multe calcane si termopane.

Inginerii financiare si calcule simple

26 mai 2006Onor domnul primar al sectorului 2 ne-a trimes o scrisoare in care scrie : Strada dvs. va fi modernizata in cadrul program sector 2, initiat de Primar Niculae Ontanu.

Lucrarile au inceput in mai. Se inlocuiesc bordurile. Desi erau majoritatea perfecte. Dar aveau 85 de ani.



Le-au inlocuit cu prefabricate B.35. Se sparg la prima roata de microbuz, care parcheaza pe ele. Erau si borduri strambe. Se tasase solul, din cauza conductelor sparte in zeci de ani. La care au hotarat ca nu e nevoie sa intervina. Ca sa le mai repare odata, peste 2 ani. Au scos bordurile din granit si bazalt, avand cca 28x36x80cm. Au fost scoase cu grija evidenta.



Aceste borduri vor fi cumparate pe nimic si taiate la gater de piatra in placi de placaj de 3 cm. Rezulta 10 placi de 30x70cm. Peste 2 mp placaj dintr-o singura piesa de bordura de 75cm. S-au scos pe zeci de km de strazi, pe ambele parti. Iar un mp de placaj de granit este 200 Ron. Sute de Miliarde ar fi castigate doar din acele borduri. De cine trebuie.

Acum 2 ani s-au inlocuit aleile de pietris din parcuri, cu prefabricate tip Drupo.
Comisioanele fiind proportionale cu suprafata pavata, aleile din parcul Ioanid au peste 7m latime.

Ii zicea parcul Ioanid, pentru ca a fost donat de familia Ioanid Bucurestiului.
Scrie acum pe el parcul Ion Voicu.
Conventia dintre M.Voicu /Partida Romilor si N.Ontanu /PSD a fost reciproc avantajoasa. Desi ilegala si mai ales imorala.

Multumim, d-le Primar. Sa stim si noi, sa nu mai votam cu dvs.

Cateva experiente intr–o singura zi

10 mai 2006Vineri aveam cateva invitatii. Am fost la expozitia grupului 7 zile de la galeria Anahid. Era multa lume. Remarcabile pozele lui Cosmin Bumbutz, dar si ale lui Gicu Serban. Si nu numai. Am avut placerea sa-i cunosc pe dnii.Dorolti si R.A. Dl.M.Oroveanu recunostea pe drept grupului, meritele de a face o fotografie remarcabila, in tara in care se consuma mai ales pozele siropoase.

Am plecat la Ordinul Arhitectilor.
Cine a fost prin capitale vestice s-a convins. Centrul oraselor trebuie dedicat pietonilor. Care se simt mai bine in locuri linistite cu magazine, mici restaurante, expozitii, care au nevoie totusi de deservire, aprovizionare. Iar organizarea buna nu e o treaba usoara. Pe strada Pictor Verona, era propus un weekend pietonal, initiativa a Ordinului sustinuta de Primariile sector 1 si Capitalei, sponsorizata de cateva firme. Conducerea arhitectilor din Bucuresti avea invitati pe ambii Primari, bine dispusi de reusita.



Erau cateva teme si standuri cu atractii. La o masa lunga, joasa, copiii pictau vase din lut crude. M-a impresionat prezenta copiilor strazii, care n-au avut ocazii sa picteze. Chiar si cei spre 25 erau interesati. In alt loc era un concurs de desen pentru copii.





La o fereastra, un Tun lansa baloane de sapun, iar copilasii sareau in sus, sa le sparga. Pe panouri lungi apareau propuneri urbane, piste de biciclete de exemplu. O formatie de percutie batea in darabane cu rezonante orientale.
Un calcan mare a fost special revopsit sa poata fi taggat de specialisti locali in grafitti, mascati ca mujahedini Al-Quaeda, sa nu inspire gaze nocive. Si poate ca sa nu fie recunoscuti.





Au izbucnit si in urale, cand Primarul a acceptat sa se pozeze cu ei.

Cateva institutii s-au comportat ca de obicei. Mai multe masini de politie s-au invartit pe acolo. Nu au pus indicator, sa arate strada e blocata. Zeci de Soferi, au trecut prin multime claxonand nervos. Luxten a trimes utilaje sa schimbe becurile arse de pe stalpi, absolut toate. Stiau de o saptamana. Dar au ajuns dupa Primar. Chemate poate de el. Am profitat de prezenta VIP si am vizitat si eu, in fapt de seara, Biserica Anglicana si Scoala Centrala a lui Ion Mincu.

Si pentru ca am vorbit de Ordin, presedintele OAR pe Bucuresti tocmai a fost schimbat. Arhitect foarte talentat, cu multe merite, VH s-a jucat de-a romanul impartial, cu PNL, PSD si PD pentru a-si promova proiecte personale. Si arhitectii bucuresteni nu au apreciat deloc.

Felicitari dlui.Prof.arh.M.Ochinciuc, noul presedinte ales al OAR Bucuresti.

Vara sanie si iarna car

26 octombrie 2005Omul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Un prost arunca o piatra si 10 desteptzi nu pot sa o scoata. Toate zicalele de mai sus releva o axioma. E mai simplu si eficient, din toate punctele de vedere, de prevazut decat de tratat ceva.
Prevederea, anticiparea fenomenului este cheia, ca si in fotografia dinamica.
Te descurci mai bine daca poti intelege ceea-ce se va intampla inaintea altora. Poti lua hotarari decisive din timp.

Cam asa si cu economia Romaniei si cu gestionarea inundatziilor catastrofale din acest an. Si acum 100 de ani erau inundatii in tara.
In 1992 dl.Iliescu ne spunea ca inundatiile sunt un rau necesar.
Se pricepea bine Saracul si Cinstitul. El a condus hidrologia Romaniei.
Spre dezastru.
Desigur, ploaia este un fenomen meteorologic, care nu poate fi stapanit. Nici alianta DA, nici PSD nu ar fi putut face ceva sa o opreasca.
Dar efectele sale puteau fi anticipate.
Incalcarea legilor din 1934, care interziceau constructii in lunca, este Meritul activistului de partid inept.
Acum reconvertit, mai ales prin deturnare de fonduri publice, in baron local. Care a facut poate afaceri murdare cu lacuri de acumulare, umplute cu pesti, cu pietrisul de sub picioare de pod si in orice caz cu taierea ilegala a padurilor.
Dar sa lasam politica altora. Si sa ne uitam mai atent spre fotografie.

Sunt de profesie arhitect, meserie cu record mondial de somaj.
Pentru a obtine rezultate care sa il satisfaca pe proprietar, dar si orasul si trecatorii, trebuie sa stii ce vrei. Planul evolutiei unui Proiect are 5 trepte, indiferent daca este un proiect financiar, de arhitectura, sau un proiect de fotografie :

1. O Informare corecta si completa. Adevarul si Realitatea sunt decisive.
2. Procesare creatoare a datelor obtinute. Adica Decizii conforme cu situatia reala.
3. Relatie de reciprocitate cu beneficiarul. Afli date noi, el Intelege ce faci.
Si Accepta doar ceea-ce intelege.
4. Un control total al factorilor implicati. Ca sa poti Stapani efectele si rezultatele.
5. Continua adaptare la realitate. La datele in continua schimbare ale realitatii vii.
Oricum, realitatea depaseste fictiunea.
Rezultate peste bune se obtin cu imaginatie, creativitate, ingeniozitate, rabdare, o mare cantitate de munca si un strop de noroc. Si incredere in succes.

Nu este chiar asa de greu de progresat. Trebuie doar perseverenta si tenacitate.
Uitati-va in colectia de imagini. Cate poze pe viu avetzi, dinamice, care merita privite de 10 ori ? Cat de repede intelegeti ce se intampla ?
Cat de repede luati hotarari care duc imediat la poze mai bune ?
Va mai trebuie si o viziune proprie. Poate nu chiar asa.



Ar trebui evitata si goana dupa succese imediate.

Case cu geamlac

25 octombrie 2005Mai intai despre un subiect mai vechi.
Casele din Bucurestiul secolului XIX, cu specific balcanic-mediteranean, aveau geamlac. Ele au fost inlocuite progresiv de casele in stil frantuzesc. Mai apoi si acelea au fost coplesite de stiluri pro-sovietice sau megaloman-ceausiste.
La Balcic am regasit casele cu geamlac, dupa vechiul regulament romanesc, pastrat de bulgari. Ei nu au renegat legile interbelice, ca romanii.
Si de aceea excesele lor au fost mult mai reduse.



Multe case vechi si noi aveau geamlac, de la locuinte la palat. Si de la magazine la biserici.



Si o propunere de actualitate. Miercuri, 26 octombrie, e sarbatoarea sfantului mucenic Dimitrie. In Transilvania este sarbatoarea iluminatiei, in amurg, cu deosebite oportunitati fotografice.
Joi e hramul bisericii Patriarhiei, sfantul Dumitru de la Basarab.
In zona Patriarhiei vor fi cateva sute de mii de pelerini, care vor sta cu stoicism, pana la 16 ore, la coada la sfintele moaste.
Iar in jur va reapare o replica la Curtea Miracolelor din evul mediu.

Putina competenta mai multa nesimtire

26 iulie 2005Prostia si vulgaritea stau foarte bine in ratingul televiziunilor locale.
"Pestele de la cap se impute." Jiji de Pipera vorbeste ca la usa cortului.
Iar televiziunile se bat pe el, ca sa le creasca audienta.
Mandrila de Vrancea si-a trimes si el acasa vre-o 2 lazi de ajutoare.
Ca e jurist neajutorat.
Cu autoritatile cum stam ?
Unii Secretari de Stat dau ordine, fara sa stie cam ce implicatii au.
Alti Consilierii Locali isi promoveaza intai interesele proprii.
Pana si programele realizate din bani externi pot fi respinse.
Programul Beatifull Bucharest urmarea refacerea unor cladiri din Centrul Istoric al orasului, ca semnal. Avea cateva conditii.
Zone pietonale, unde sa se simta turistii bine, gen Hanul cu Tei. Unde sa apara comert, expozitii si mici restaurante.
Seful comisiei din 1999 a protestat. De ce sa fie zone pietonale.
"Oricum vreau sa merg cu masina mea noua, sa moara aia de invidie."
Intre timp, presiunile externe au avut efecte comice.
Tot Centrul Bucuresti a devenit pietonal. In principiu pare o idee foarte buna.
Dar nu functioneaza deloc. A ramas doar un centru mort.
Judecarea la gramada da rezultate gresite. Cladirile vor trebui renovate. Magazinele ar trebui aprovizionate ritmic.
Un oras modern are nevoie de o organizare precisa, organica.

In tot orasul trotuarele sunt pline de rahat de caine. Proprietarii sunt nesimtiti.
Si noi avem un caine. Ies cu 2 pungi mici de plastic in buzunar.
Daca se intampla cumva, le pun in cosul de gunoi.
Am folosit ieri transportul in comun.
In statia troleibuzului a parcat, pe randul 2, un june cu Porsche Cayenne negru.
Sa nu va creasca troleu, ii zic. Am treaba aici, imi raspunde senin.
Unii cred ca orice le este permis, numai lor.
In autobuz, tinerii urca prin fata. La scaune se reped fete sub 30. Cei de 70 de ani raman in picioare.



Aruncatul gunoaielor a devenit un sport national.
Conduceam pe un drum de munte. In fata era un Audi nou.
Intram pe o portiune cu serpentine dure.
Din Audi, au azvarlit din mers 2 sticle de coca-cola, chiar in fata mea, pe un ac de par. Una s-a spart in cioburi mari.
Nu ne mai miram ca state importante din Uniunea Europeana au indoieli ca am fi pregatitzi.
Nu trebuie sa asteptam sa vina cineva sa ne schimbe. Ar trebui sa ne schimbam singuri.
Dar nu este posibil cat timp sunt promovatzi drept modele nesimtitii si incompetentii.