Genialul Caragiale si plastograful roman

Acum 3 ani ati vazut concursul : Cei mai buni 10 Romani? Rezultatele aparente au fost dezamagitoare, cu 2 legende pe primele locuri, Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Un loc mai bun merita acel care a inteles psihologia romanilor, inainte de cartea lui Dragicescu. Don’ Nae Catzavencu e personajul cheie din “O Scrisoare Pierduta”, capodopera lui I.L. Caragiale.

De mult, pe vremea liceului, mi se parea un personaj caraghios, exagerat. Au trecut anii. Am inceput sa mi-l reamintesc de cand au aparut politicienii de mucava. Fara indoiala, Nae Catzavencu fusese croit dupa tiparele vremii. Ce solicita dumnealui:

“Vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi.” /scena 9, act.2.

 “Să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, opiniuni ruginite, să te sperie mereu cu Europa. Cu zguduiri, cu teorii subversive, asta nu mai merge. Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui… Intâi şi-ntâi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte - stă pe loc. Ba chiar dă înapoi.” /scena 3, actul 3.

“Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale. Eu voi să ştiu de România mea şi numai de România. Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni anti-patriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică.” /scena 3, actul 3.

Si mai lătrător: “Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu. N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre.” /scena 3, actul 3.

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/cum-a-pedepsit-ponta-slugile-europei-281611.html

Actualitatea personajului Nae Catzavencu ar fi greu de contestat. Iar discursul sau este net superior celor actuale. Desenul ii apartine maestrului Ion Barbu, cu multumiri.

“Domnilor! Onorabili concetăţeni!... Fraţilor!... (plânsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare. Suindu-mă la această tribună, pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.) Ca orice român, ca orice fiu al ţării mele, în aceste momente solemne... (abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România...” (plânge). Aplauze în grup. /scena 5, actul 3.

“La fericirea ei!... (acelaşi joc de amândouă părţile)... La progresul ei! (asemenea crescendo)... La viitorul ei! (plâns in hohote).” Aplauze zguduitoare.

“Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire. Dar, noi, ce aclamăm? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră!” /scena 5, actul 3.

Daca nu o dăm pierduta, macar s-“o dăm anonima”, vorba altui personaj al lui Caragiale. Ar fi oare o idee buna ca pe 9 decembrie să-l votăm pe Ali Baba – cu numai 40 de hoti. Ce bine ar fi ca Societatea Civila sa devina activa si responsabila.