Acelasi fel de a vedea

Am fost invitat la o expozitie de fotografie. Diego Ferrari, arhitect de succes, argentinian care locuieste la Londra si lucreaza in Spania, expune la Ordinul Arhitectilor. Ferrari prezinta imagini in care s-a jucat cu spatiul, lumina, si cu perceptia lor.
A inceput sa lucreze asa, incercand sa asocieze relatia dintre persoanele care participa la un spatiu cultural public, intre opera de arta si audienta.
Amicul Dinescu a ramas perplex in timpul prezentarii. Spectacolul era mai interesant decat expozitia. Cel mai volubil actor roman nu ar fi reusit sa fie mai convingator. Diego Ferrari vorbea in fata unor arhitecti, pe limba lor. In semiobscuritate, avea aprecieri scanteietoare, cu o spontaneitate lucrata in gesturi elocvente. A ajuns de 2 ori in genunchi, in situatii create, plauzibile.
Intr-o sala cu 3 tipuri de lumina colorata, m-am jucat si eu cu gesturile rapide, exuberante, combinate cu lumini ciudate si cu umbre chinezesti.





Pentru un succes cat mai mare la public si la critica, sunt necesare cateva ingrediente.
1. Un nume deja consacrat
2. prezentarea demersului, interesanta ca motivatie
3. imagini deosebite
Una peste alta as zice asa. Daca presedintele Bush era autorul acestor imagini, nu garantez sa fi avut mai mult succes. Insa fiul dvs putea fi certat ca a facut asa ceva. Pentru ca imaginile sunt neconventzionale.
Interesant era si instrumentul, aparatul foto al unui arhitect platit cu sute mii de euro anual. Un kodak pano jetabil, din plastic de 9$, care poate suprapune controlat (?) 2 imagini succesive pe cca 1mm. Cele 2 imagini succesive erau prezentate scanate, copiate impreuna, intr-o panorama aproximativa care recompunea o impresie. In orice caz, tipul stapanea bine si spatiul si perceptia lui in lumina si umbra.
Am conversat putin dupa aceea cu un pahar in mana. Imi explica ce apropiate sunt arhitectura si fotografia. I-am spus despre cursul meu : "Arhitectura si fotografia, acelasi fel de a vedea". Am predat ani de zile cursul cu acest nume la Institutul de Arhitectura. Dintr-o data a devenit mult mai interesat.





Expozitia e interesanta. Si instructiva pentru cei disperatzi sa obtina ultimele model de aparat fotografic. Sa vada mariri bune de 1,30 metri, deosebite, dupa clisee facute cu un jetabil de 9$.
Expozitia e deschisa pana pe 16 septembrie intr-una din cele mai interesante case din Bucuresti, casa arhitectului Ion Mincu, str.pictor Arthur Verona, colt cu Pitar Mos, perpendiculara pe Magheru la Aro, unde-i si libraria Carturesti.
http://www.iniva.org/season/soft/project_08
Aici apar cateva consideratii privind expozitia lui la Londra din 2002.

Publicat în 05 septembrie 2005. 6398 vizualizari. 0 comentarii