Am deprins fotografia pe aparate mecanice. Orice Zorki, Zenit, sau Praktica era identic cu celelalte din acelasi model. As fi putut scrie si Canon, Leica sau Nikon.
Revolutia digitala a facut aparatele din ce in ce mai performante. Din pacate si din ce in ce mai mari si grele, mai ales varfurile de gama, cu toate optiunile lor incorporate. Posibilitati nelimitate de optiuni, cu afisarea preferintelor personalizate, devin obstacole in folosirea unui aparat identic, setat pe un gust foarte diferit.
In toamna 2007 eram la un prieten, care se uita uimit la aparatul meu.
Ce fel de aparat e asta /identic cu al lui ? De ce nu da accept la declansare (pe Single) ? Era pe rafala de 4. De ce nu l-ai potrivit cum imi place mie, ar fi trebuit sa ma intrebe.
M-am mirat putin, dar am uitat.
La lansarea D3x, m-am dus fara aparat, doar cu card CF. Un cunoscut avea la el aparatul nou cu 3 obiective. Declansa fara incetare. I l-am cerut cateva minute intr-o pauza. Nu mai recunosteam aparatul familiar : AF pe spot central cu confirmare mutata in partea opusa si alte licente, foarte comode pentru proprietar, insa total straine pentru mine.
Am luat in mana si aparatul nou, cateva momente. Era setat complet diferit de felul in care obisnuiesc. Majoritatea fotografilor prefera subiecte fixe, pe care le evit de regula.
Personalizarea aparatului de fotografiat apare ca bonus, permite adaptarea la nevoile celui care il foloseste. Dar reprezinta o capcana pentru altul, care il ia in mana.
Fiecare om are optiuni si preferinte diferite. Alege si propune reglaje dupa gustul lui. Cand am primit D700 la proba de la Skin, am setat aparatul mai multe ore, ca sa descopar ulterior ca avea cateva optiuni ascunse care ma deranjau foarte tare. Am refacut intreaga setare pe un canal nou. Dupa mine si Mihai Moiceanu a facut la fel.
Cred ca fiecare trebuie sa isi descopere interesul propriu. Si sa nu faca exact ca idolul lui de acum. Poate descoperi ca a pornit in directia opusa interesului sau real.