Fotografii alb negru si poze color

In 80, toata lumea visa la poze color, pentru ca erau inaccesibile. Au trecut anii, suntem inundati acum de potopul de poze color, majoritatea insuportabile, lipsite de orice interes.

Fotografia alb negru este diferita.
Nu este nici mai buna, nici mai rea decat cea color. Poate intelegerea este mai accesibila. Are cateva avantaje directe, imperfectiunile tehnice devin aproape invizibile. Nu exista dezacorduri intre tonuri si nuante, nu apar debalansari suparatoare. Nici macar zgomotul cromatic nu se mai observa.

Oricum, pentru toate cazurile, o fotografie buna are nevoie de cateva ingrediente.
Autorul sa fie aproape, crestineste, de subiect. Sunt diferente intre poze facute superficial, din exteriorul acelei lumi, si fotografii facute de acei care au impartasit experiente de viata. Nu fotografiem atat subiectul, cat lumina care cade pe acesta si atrage atentia asupra lui. Dar si ipostaza deosebita, care aduce interesul imaginii.

La cursul predat la Universitatea de Arhitectura si Urbanism, aratam 4 poze puse pe masa la inceput, 3 color si una alb-negru. Nu stiu unde or fi acum puse. Le ceream sa le puna intr-o anumita ordine si sa explice de ce.

Absolut toti le puneau in aceeasi ordine. Dar nu stiau de ce.
Dupa cateva minute de dezbatere, spuneam si poanta. Prima poza, valoare de 10c, absolut neinteresanta, a doua, val.10$, cumparata de o ruda de la un profesionist. A 3-a, valoare 1000 $, era poza mea cea mai bine platita, iar a 4-a, in valoare de sute de mii $, era o poza alb-negru a lui Sebastiao Salgado.
Ideea era ca nu culoarea sau calitatea tehnica, sau aparatul conteaza, cat interesul asupra privitorilor. Prima nu interesa pe nimeni, a doua, doar pe subiect, a 3-a pe o firma cunoscuta.
Pe cand a 4-a emotiona pe absolut toata lumea.

Si nu pentru ca era alb-negru. Dar am vrut sa subliniez ca asta chiar nu conteaza.
Mai cred ca conteaza redarea timpului, a momentului irepetabil.
Toate acestea sunt aportul autorului, care in timp, ii formeaza stilul propriu.

Nu poti sa ai pretentii la incepatori, dar fotografi care, desi lucreaza de peste 20 ani, nu au inca un stil propriu (si sunt cohorte), ar fi bine sa se bata mai putin cu caramida in piept. Indiferent cat de bine au fost platiti pe poza Aceea cu paharul de bere. Sau cu El, cu Gigel.

Pentru ca am intrat intr-un nou an, sa fim si mai exigenti. Sa facem cat de multe fotografii, dar sa le aratam numai pe cele mai reusite.

Publicat în 02 ianuarie 2009. 6204 vizualizari. 0 comentarii