Luna fotografiei la Paris

La Paris am mai fost, dar nu in noiembrie. Turisti sunt mai putini, dar vezi mai multe aparate fotografice de prestigiu. Vremea e pleostita sau cu burnita, dar mai bufneste cate o raza de soare, in momentele favorabile.
Luna fotografiei, aflata la a 10-a editie, este coplesitoare. Cca 400 de expozitii in 3 saptamani. Sunt zile cu 35 de vernisaje. Dintre care unele impresionante. Paris Photo, la Caroussel du Louvre, a fost deschis intre 16 si 19 noiembrie, expozitie in care au expus direct galerii de arta specializate din lume. In seara vernisajului s-a dat un premiu pentru imaginea mai apropiata de tema serenitate. Laureatul premiului BMW de 12 mii Euro a fost Mathieu Bernard Reymond cu :



Aici am vazut pentru prima oara adevarati colectionari si adevarati vanzatori de fotografie. Piata de arta este in $, nu in Euro. Amatorii sunt mai degraba americani sau japonezi. Ma asteptam sa vad mariri exceptionale peste 2m, argentice, Ciba sau chiar Lambda-chrome. La minim 8 mii daca sunt ale unui fotograf cu nume.
Eram mai putin pregatit sa gasesc rame mai mari decat 55x70cm, cu 2-3 passe-partout exceptionale, in care sunt, de ex, copii contact 5x5 cm, sau 6x9, din anii 1942. Daca copia este facuta printr-un procedeu de mult abandonat este mult mai scumpa. Macar sa fie copiate pe o hartie care nu se mai fabrica din 1960. In orice caz copia este facuta de autor. Si este semnata, pe fata, sau pe dos. Daca copia argentica este numerotata, cu atat mai bine.
Existau si cateva daguerro-tipii, dar si copii cu bicromat, care nu iti erau date in mana daca nu faceai dovada contului din banca. Japonezi reprezentand galerii americane, sau olandezi care lucreaza la galerii engleze, manuiesc, cu eleganta si manusi din matase alba, cadre din carton in care sunt imagini vintage.
Am remarcat, intamplator, 10 depasind suta de mii. De la un peisaj in callotipie din 1839, facut chiar de Fox Talbot la Paris, pana la Baiser a l'Hotel de Ville, a lui Doisneau.

Pentru o fotografie foarte buna, evident, costul este mare. Iar prezentarea trebuie sa fie pe masura. Sa vedeti acolo avalansa de efecte de prezentare. Materiale de epoca, rame facute de mana, cu geamuri antireflex. Aparate mamut de studio, cu material Polaroid de cca 60x80cm, cu care se faceau demonstratii de iluminare in studio. Copiile erau apoi montate in casete luminoase.
Copiile lui Joel-Peter Witkin, cam 17x11cm, erau in cutii din plexiglas, iluminate in spate.
Mai multi expozanti foloseau stich, mixand mai multe imagini intr-una. Parca mai interesante erau acele cu imagini in conditii usor diferite, nu chiar identice. Si cate si mai cate.

Era sa uit ! Subiectele cele mai bine vandute or fi nudurile. Dar preturi mari se iau la imagini speciale, umaniste, impresionante, cu oameni si cu lumini deosebite.
Aici nu am acces la computer, programme, scanner. Voi prezenta alte imagini data viitoare.

Publicat în 20 noiembrie 2006. 6280 vizualizari. 0 comentarii