Mic si mare si vechi si nou

Eram invitati la nunta unui prieten, dar sotia mai avea viroza si nu dorea sa o distribuie in cadru festiv. Am fost doar eu la cununie. Ceremonia a avut loc la biserica Schitul Maicilor, mutata in spatele SRI, foarte mica, pe sfert cat biserica noastra de la Icoanei.
Parintele oficia pe partea dreapta, privind de la altar spre miri. Cum masa cu Evanghelia si coroanele ocupa un sfert din latimea bisericutei minuscule, 3 fotografi se imbulzeau pe stanga, spre soare. In biserica intunecata erau 4 Dslr-uri, 3 cu flash, dintre care un D3. Si dimensiunea fizica a aparatului era impediment in acel loc. Nu ma leg de Canon si Oly. M-am retras pe dreapta, facand loc, cu greu, trecerii parintelui la altar.
Am facut majoritatea pozelor peste umarul /mana parintelui, destul de inalt si dansul.
Diferenta intre potentialul aparatelor era compensata de atitudine. Simtind tensiunea celor 3 care se incurcau reciproc, eram relaxat. Nu aveam nimic de dovedit.



Furtul aparatelor din 2001 si deteriorarea acuitatii vizuale m-au condus spre fotografia digitala. Care nu este superioara in nici-un fel celei pe film, poate doar mai democratica.
A eliminat probleme grele care trebuiau rezolvate de fotograf sau de laboratoare proaste. Acum oricine poate obtine toate pozele de calitate tehnica convenabila.
Desi calitatea tehnica este automat asigurata, amatorii cred ca aceasta ar fi principalul criteriu in judecare fotografiei. Este o judecata eronata. Li s-a indus aceasta idee stupida.
Avantajul mare a fotografiei digitale este ca rezultatele se obtin si pot fi vazute imediat, aparent fara costuri suplimentare, altele decat stocare. Privirea sistematica imediata a pozelor rezultate este o cale de a rata momentul pentru alte fotografii, si mai bune.

Progresele acestor aparate sunt mari, ca preturile modelelor lor de varf.
Si un profesionist reputat nu-si poate permite sa lucreze cu aparat depasit.
Un SRL digital se demodeaza prea repede, impreuna cu toate componentele sale, pentru un roman sub-platit.
Pe film, subiectele cu lumini foarte dure dau fotografii puternice. Pe digital ele duc la poze dezamagitoare sau la HDR-uri deseori insuportabile.
Macar componentele electronice se ieftinesc continuu.
Am in colectie carduri de memorie, toate capacitatile de la 256Mb, pana la 32Gb.



Primul a costat dublu, in 2003, decat ultimul dupa 6 ani. Desi nu suporta comparatia cu cel de 128 de ori mai mare si 6 ori mai rapid.

Publicat în 20 iunie 2009. 5050 vizualizari. 0 comentarii