Stilul meu caustic ii irita pe multi. Uneori si pe prieteni.
Prietenii sunt oameni la care mai apelezi in caz de impas sa te ajute, oameni pe care te poti baza. Care te asculta, fara sa se plictiseasca. Care te accepta asa cum esti, cu bune si cu rele. Dar si tu trebuie sa fii gata oricand sa faci asta pentru ei.
Prieten este omul care iti spune in fata ce are de spus, caruia ii poti spune adevarul, fara suparare si ranchiuna. Un om apropiat, in preocupari si in gandire.
Dar sunt si momente cand nu-ti /nu-i/ face placere sa ti /i se spuna adevarul in fata.
Am fost impreuna cu DD intr-o iarna in Maramures, in dec. 1977. Totul a fost extraordinar.
Dar lui i s-a blocat aparatul. Se desfacuse un surub, cazand intre pinioane.
Mare necaz pentru un pasionat de fotografie. Uitase si pachetul de provizii la Bucuresti.
Necazurile i-au acrit conversatia si replicile mele caustice nu s-au lasat asteptate.
Nu mi-a vorbit 9 luni.
Pe Dinu il cunosc din oct.1968. Sigur ca are defecte, este om doar. Dar are si mari calitati. Am ramas prieteni, desi avem interese considerabil diferite. Uneori il si taxez.
Dar ma accepta asa cum sunt. Ma considera si el prieten. Si pentru asta ii multumesc.