Vizitam expozitia Rudolf Frankel, arhitect german care a lucrat si in Bucuresti intre 1933 si 1938. Erau acolo arhitecti, batrani si tineri, veniti la viata sociala. Fotografiile blocurilor din Magheru si Calea Victoriei ii apartineau lui Iosif Kiralyi, mai interesante si graitoare decat cele din Germania. Am facut o reproducere sa vad cum iese in lumina ciudata la 6.400. Foarte bine.
Sunt probe, nu am pretentii ca ar fi valori. Iar aceasta poza nici nu-mi apartine. Aveam o invitatie la actiunea asociatiei Bucurestiul Meu Drag. Presedintele ei, d-l Barsan, face o treaba mai mult decat utila. Gasim detalii la
http://www.orasul.ro
De mai multe ori am avut urgente si angajamente. Cea din 01 noiembrie era interesanta, ca ora si locatie. Asa am luat bijuteria la plimbat prin fieful lui Almanahe.
Am facut jonctiunea cu grupul la statia de Metrou Eroii Revolutiei. Erau aproape 30, mai multi baieti si cateva fete. Venisera la viata sociala, sa se cunoasca si sa se plimbe. Multi erau draguti, interesati si de fotografie si de ce vedeau. M-am bucurat sa-l reintalnesc pe Conu Dinu, sensibil si politicos, nu acid ca mine. Am vorbit de una, de alta.
Declansam din cand in cand in bastinasii mai amabili, sau mai putin.
Am facut o plimbare de 2 ore. Case modeste alternau cu viloaie agresive, colorate violent, cu depozite parasite intre ele, maldare de gunoaie si grupuri de blocuri mizere. In plin soare nu poti folosi sensibilitati prea mari. Zona strada Zabrautilor era eclipsata de strada Valtorii, loc mai nefrecventabil, cu lume interlopa.
In tramvai, la plecare, am trecut la 3200. Reactia buna la lumina slaba si redarea corecta a culorilor in situatii exagerat de contraste mi se par peste asteptari.
Sambata, m-am dus dupa-amiaza la biserica din apropiere, la nuntile unor necunoscuti. Unde puteam folosi lejer 3.200 iso, dar ce haz avea.
Acasa, sotia ma astepta sa mergem la Ikea, un alt ideal de viata sociala ultra-consumista.
Am fost si la Conservator, la recitalul studentelor soprane. Satena era mai relaxata, insa colega ei bruneta, mai muierusca, era prea contractata. Cantau foarte bine, desi stanjenite in miscarea scenica. Iar lumina din sala George Enescu era vai de mama ei, amestec de lampi cu vapori de mercur verzi, si lampi de incandescenta rosii.
Aproape nu vedeam parul fetelor la lumina aiurea, prea contrasta.